CtEDO 05.07.2011 Auto

ALI ZADA AND OTHERS v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
05.07.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ALI ZADA AND OTHERS v. AUSTRIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 17127/10 și alte cereri Haibatullah ALI ZADA și alții împotriva Austria (a se vedea apendicele pentru alte cereri) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 5 iulie 2011 în calitate de cameră compusă din: Nina Vajić, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 martie 2010, având în vedere măsurile intermediare indicate guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere informațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate de solicitanți, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Datele cu caracter personal ale reclamanților și numele reprezentanților acestora sunt enumerate în anexa la această decizie. Guvernul austriac (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, ambasadorul H. Tichy, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Afacerilor Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții sunt solicitanți de azil care au intrat în Uniunea Europeană prin intermediul Greciei. Au sosit în Austria între septembrie 2007 și august 2010 și au depus cereri de azil. Biroul Federal de Azil ( Bundesylamt ) a respins cererile lor de azil. Referindu-se la Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului („Regulamentul Dublin II”, denumit în continuare „Regulamentul Dublin”), care declară în fiecare caz că Grecia este competentă să desfășoare procedurile de azil. Primul, al doilea și al șaselea reclamant au fost de fapt expulzați în Grecia – primul reclamant înainte, celelalte două solicitante după ce apelurile împotriva hotărârii Oficiului Federal de Azil au fost respinse – dar au revenit și au depus alte cereri de azil. Acestea au fost din nou respinse de către Oficiul Federal de Azil din cauza faptului că Grecia a fost competentă să desfășoare procedurile de azil în temeiul regulamentului Dublin. De asemenea, a confirmat că expulziarea reclamanților în Grecia a fost permisă. Toți reclamanții au depus apeluri împotriva hotărârii Oficiului Federal de Azil cu Curtea de Azil (Asylgerichtshof ). În cazul celui de-al patrulea reclamant, se pare că a pierdut termenul pentru recurs și a depus ulterior o cerere de concediu pentru a face recurs cu timp la Curtea de Azil. Primul recurs la Curtea de Azil nu a reușit. În decizia sa din 23 septembrie 2008, Curtea de Azil a făcut trimitere la un raport din 15 aprilie 2008 al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și la un raport privind o misiune de constatare a faptelor a Oficiului Suedez pentru Migrație din 7 mai 2008. Prin urmare, Curtea de Azil a declarat îndepărtarea în Grecia pe baza Regulamentului Dublin permis. La 3 septembrie 2009, Curtea Constituțională ( Verfassungsgerichthof ) a respins plângerea primului reclamant din cauza lipsei unei chestiuni constituționale, hotărârea respectivă a fost îndreptată pe primul avocat al reclamantului la 16 septembrie 2009. În a doua până la a șasea procedură în fața Curții de Azil, în cazul în care încă în așteptare în momentul depunerii cererilor lor. Cu toate acestea, apelurile lor nu au fost acordate efecte suspensive. La 29 martie, 7 septembrie, 27 octombrie, 18 și, respectiv, 22 noiembrie 2010, președintele primei secțiuni a hotărât să aplice măsuri intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură în cazurile reclamanților, solicitând guvernului austriac să rămână expulzarea reclamanților în Grecia până la un anunț suplimentar. Cererea a fost comunicată guvernului fără întrebări cu privire la admisibilitatea și meritul în așteptarea rezultatelor procedurii de la Marea Camera în cazul M.S.S. c. Belgia și Grecia. Hotărârea Marei Camere din 21 ianuarie 2011 în cazul M.S.S. c. Belgia și Grecia La 21 ianuarie 2011, Marea Camera a rendu hotărârea în cazul M.S.S. c. Belgia și Grecia (depunerea nr. 30696/09) Cazul se referă la un național afgan care a intrat în Uniunea Europeană prin intermediul Greciei. El a călătorit în Belgia în cazul în care a solicitat azil în februarie 2009. Oficiul extraterestru a decis să-l returneze în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin. El a fost expulsat în Grecia la 15 iunie 2009. El a fost reținut acolo în două ocazii, timp de câteva zile și, respectiv, o săptămână, într-un loc de detenție lângă aeroportul Atenei. Restul timpului în care a trăit pe stradă fără modalități de substanță. Curtea a constatat încălcări ale art. 3 în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului în Grecia (§ 223-234) și în ceea ce privește condițiile de viață (§ 249-264). În această concluzie, aceasta a avut în vedere o gamă largă de surse, inclusiv rapoarte și depuneri ale UNHCR și al Consiliului Europei Comisarului pentru Drepturile Omului, care au participat amândoi ca terți intervenitori în cadrul procedurii. În plus, Curtea a constatat o încălcare a art. 13 adoptată împreună cu art. 3 (§ 294-322). Acesta a remarcat că, în primul rând, autoritățile grece să examineze riscurile la care reclamantul va fi expus dacă va reveni în țara sa de origine, dar a remarcat că procedura greacă de azil este marcată de deficiențe structurale majore. Prin urmare, reclamanții de azil au puțină șansă de a-și examina în serios cererile. În plus, a existat un pericol de returnare forțată a reclamanților de azil în țările cu risc ridicat. În ceea ce privește Belgia, Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește decizia autorităților de a expune reclamantul la procedura de azil în Grecia, ale căror deficiențe trebuie să le fi fost cunoscute atunci când au emis ordinul de expulzare împotriva reclamantului (§ 338-361). În plus, Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește decizia autorităților belgiene de a expune reclamantul la condițiile de detenție și de viață în Grecia, deoarece faptele relevante sunt bine cunoscute și se pot verifica în mod liber dintr-un număr larg de surse înainte de transferul reclamantului (§ 362-368). De asemenea, a constatat o încălcare a articolului 13 deoarece reclamantul nu dispune de un cale de recurs efectivă în temeiul legii belgiene împotriva ordonanței de expulzare (§ 385-397). Evoluții ulteriore La 10 februarie 2011, Curtea solicită guvernului să indice ce consecințe practice vor trage din hotărârea M.S.S. Belgia și Grecia. Prin scrisoarea din 10 martie 2011, Guvernul a răspuns că Austria își va exercita dreptul în temeiul Convenției de la Dublin de a prelua examinarea cererilor de azil ale reclamanților. Primul reclamant a declarat că dorește să mențină cererea din cauza nesiguranței și a stresului suferit din cauza expulzării sale iminente. Al doilea reclamant nu a formulat plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție, ci a declarat că dorește să mențină aplicarea sa în ceea ce privește art. 13. Ceilalți solicitanți au confirmat că Oficiul Federal de Azil examina în prezent fondurile cererilor lor de azil și au declarat că nu au obiecții de a elimina plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție, în timp ce doresc să mențină cererea în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 13, cu o excepție, reclamanții au solicitat rambursarea costurilor procedurale. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzarea lor în Grecia constituie un risc real pentru viața lor și un risc de tortură și de maltrat din cauza pericolului de refoulement de către autoritățile grecești în țările lor de origine fără proceduri de azil adecvate. Reclamanții se plângeau, de asemenea, de lipsa sprijinului reclamanților de azil în Grecia și de riscul de tratament violent de către autoritățile grece. În plus, reclamanții se plângeau în temeiul articolului 13 că autoritățile austriece nu au evaluat în substanță riscul de refoulement din Grecia către țările lor de origine și riscul de încălcare a articolului 3 în caz de returnare la aceste țări. În plus, acestea se plângeau de deficiențe în procedura de azil și, în special, de absența unui remediu cu efect suspensiv împotriva deciziilor de expulzare a acestora în Grecia. Primul reclamant s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 8 că expulzarea sa în Grecia va încălca dreptul său de a respecta viața sa privată. În cele din urmă, primul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 14 luat în conjuncție cu celelalte articole se bazează pe faptul că, în urma unei modificări ale legii, nu mai putea depune plângere la Curtea Administrativă în cadrul procedurii de azil. art. 37 din Convenție prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) a fost rezolvată chestiunea; sau (c) pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” Pentru a stabili dacă o cerere ar trebui să fie eliminată din lista în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea trebuie să ia în considerare dacă „circumstanțele conduc la concluzia că „din orice alt motiv ... Curtea reamintește că se bucură de o discreție largă pentru identificarea unor motive care să poată fi invocate într-o decizie de grevă pe această bază; cu toate acestea, aceasta reamintește că aceste motive trebuie să rămână în circumstanțele specifice ale fiecărei cauze (Asociația SOS Attentats și de Boery c. France [GC], (dec.), nr. 76642/01, § 37, CEDO 2006 XIV și M.H. și A.S. c. Regatul Unit (dec.), nr. 38267/07 și nr. 14293/07, 16 decembrie 2008). În opinia Curții, circumstanțele particulare ale acestor cereri sunt astfel încât nu mai este justificat să-și continue examinarea (a se vedea, ca un caz comparabil, de asemenea, privind o întreprindere de a nu returna reclamanții de azil în temeiul Regulamentului Dublin, B.S. și 232 alte cereri v. Regatul Unit (dec.), nr. 7935/09, 30 noiembrie 2010). Puncturile reclamanților în temeiul articolelor 2, 3 și 8 se bazează pe consecințele returnării lor în Grecia, pe condițiile de primire în țara respectivă și pe riscul expulzării din țara respectivă în țările lor de origine, fără o examinare adecvată a cererilor lor de azil. Reclamanții vor beneficia acum de angajamentul acordat de guvernul austriac. Efectul practic al acestei angajamente este faptul că acestea nu vor fi returnate în Grecia sau în orice altă țară fără o examinare deplină a cererilor lor de azil de către autoritățile austriece. În consecință, nici reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 13 nu mai există o bază, deoarece aceste reclamații au legătură cu nerespectarea riscului de revocare din Grecia către țările lor de origine sau cu lipsa unui remediu cu efect suspensiv împotriva deciziei de expulzare a acestora în Grecia. În plus, reclamanții vor avea posibilitatea de a depune noi cereri la Curte (inclusiv posibilitatea de a solicita o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură) în cazul în care ar trebui să apară. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a prezentelor cereri. În sfârșit, Curtea constată că, cu o excepție, reclamanții au solicitat rambursarea costurilor procedurale. În conformitate cu art. 43 § 4 din Regulamentul Curții, Curtea are discreția de a atribui costuri în cazul în care un caz este eliminat din listă. În prezent, Curtea consideră că nu este potrivită o astfel de atribuire. Din motivele prezentate mai sus, este necesar să se ridice măsurile intermediare indicate în art. 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să se excludă cererile din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Nia Vajić Președintele grefierului Apendicele de cerere Numele reclamantului și numele reprezentantului Naționalitate Data de introducere 17127/10 ALI ZADA Haibatullah reprezentat de dl H. Pochieser Afganistan 16/03/2010 51191/10 KHANKHEL Sardar Aga reprezentat de dl K. Kocher Algerian 06/09/2010 62159/10 MUIHAMMAD Usman reprezentat de dna N. Lorenz Pakistani 26/10/2010 62188/10 ZAKA Tawfik reprezentat de dna N. Lorenz Algerian 26/10/2010 66829/10 HOSSEINI Ghulam Sakhi reprezentat de dna N. Lorenz Afganistan 17/11/2010 67595/10 MOHAMMAD Sabir reprezentat de dna N. Lorenz Afganistan 19/11/2010

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă