TOPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 12495/05

depusă de Galina ȚOPA

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 6 septembrie 2011 în cadrul unui comitet compus din:

Ján Šikuta,

președinte,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 martie 2005,

Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât la 20 decembrie 2010 și 1 februarie 2011, prin care solicită Curții să scoată cererea de pe rol, precum și răspunsul reclamantului la acea declarație,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Cererea a fost depusă de către dna Galina Țopa, cetățean al Republicii Moldova, care locuiește la Chișinău. Ea a fost reprezentată de către dl P. Popa, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei pot fi rezumate în felul următor.

La 2 iunie 1997, împotriva reclamantei a fost pornită o acțiune care urmărea privarea ei de dreptul de a ocupa împreună cu fiul său o cameră într-o casă.

Inițial, procesul a rezultat într-o hotărâre definitivă a Curții de Apel din Republica Moldova în data de 5 mai 1998. Rezultatul cauzei a fost favorabil reclamantei.

La 17 iunie 1998, Curtea de Apel mai sus menționată a redeschis procesul din cauza unui recurs extraordinar depus de partea adversă. Instanța de judecată menționată a trimis cauza pentru rejudecare în prima instanță.

La 5 aprilie 2002, Judecătoria sectorului Rîșcani a admis acțiunea pornită împotriva reclamantei. Hotărârea a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 19 mai 2004; ulterior aceasta a fost menținută și de Curtea Supremă de Justiție la 29 septembrie 2004.

PLÂNGERI

1.

Invocând articolul 6 § 1 al Convenției, reclamanta s-a plâns de durata excesivă a procesului la nivel național, de lipsa imparțialității și a independenței instanțelor de judecată naționale și de încălcarea principiilor contradictorialității și a egalității armelor. Ea a contestat, de o manieră generală, inechitatea procedurii derulate în fața instanțelor de judecată naționale.

2.

Printr-o scrisoare din data de 14 iunie 2010, reclamanta a formulat o nouă plângere în baza articolului 1 al Protocolului nr.1. Ea s-a plâns că a pierdut dreptul de a folosi locuința care se afla în litigiu și de imposibilitatea de a deveni ulterior proprietară.

ÎN DREPT

A.

Plângerea privind durata excesivă a procedurii

Reclamanta a pretins că durata procesului la nivel național a fost excesivă. Ea a invocat articolul 6 § 1 al Convenției, a cărui prevederi relevante sunt următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

Prin scrisoarea din 20 decembrie 2010 și cea din 1 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea că propune să facă o declarație unilaterală în vederea reglementării chestiunii formulate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul 37 al Convenției.

Conform declarației menționate mai sus, Guvernul este de acord că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției din cauza duratei excesive a procesului civil intentat împotriva reclamantei. El oferă reclamantei 1

500 de euro pentru acoperirea prejudiciului cauzat, precum și a costurilor și cheltuielilor suportate.

Guvernul se angajează să plătească suma în cauză, care va fi convertită în lei moldovenești, în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

Prin scrisoarea din 21 martie 2011, reclamanta și-a exprimat părerea că suma indicată în declarația Guvernului este prea mică.

Curtea reamintește că articolul 37 al Convenției prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 §

1

(c) permite Curții să scoată o cerere de pe rolul său dacă:

„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest scop, Curtea va examina atent declarația în lumina principiilor care reies din jurisprudența sa, în special hotărârea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar v.

Turkey (

chestiunea preliminară

)

, [GC], nr.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) nr. 11602/02, 26

iunie

2007; și

Sulwińska v. Poland

(dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica ei referitoare la plângerile privind încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu,

Frydlender c. France

[GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000

‑

VII;

Cocchiarella c.

Italie

[GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006

‑

V;

Majewski c. Pologne

, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005

;

Wende et Kukówka c.

Pologne

, nr. 56026/00, 10 mai 2007

;

Boboc c. Moldova

, nr. 27581/04, 4

noiembrie 2008

;

Mazepa c. Moldova

, nr. 1115/02, 10 mai 2007

; și

Strechie c. Moldova

(déc.), nr. 21379/04, 2 octombrie 2007).

Curtea notează că în prezenta cauză procesul la nivel național a durat puțin mai multe de șapte ani și a implicat trei nivele de jurisdicție.

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația Guvernului, precum și suma compensației propuse – care este comparabilă sumelor acordate în alte cauze – Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării aceste părți a cererii (articolul 37 § 1(c)).

Mai mult de atât, în lumina considerentelor de mai sus, și în special având în vedere jurisprudența clară și amplă la acest subiect, Curtea nu se îndoiește că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

).

B.

Alte plângeri

1.

Plângerile bazate pe articolului 6 § 1 al Convenției

În lumina acestei dispoziții legale, reclamanta s-a plâns, în afară de durata excesivă a procesului, și de lipsa imparțialității și a independenței instanțelor de judecată naționale, și de încălcarea principiilor contradictorialității și egalității armelor. Ea a pretins că, în general, procesul derulat în fața instanțelor de judecată naționale nu a fost echitabil.

Curtea amintește aici că sarcina ei nu este de a substitui aprecierea instanțelor de judecată naționale asupra faptelor și a probelor cu cea a ei proprie; sarcina ei este de a asigura că mijloacele de probă au fost prezentate într-o manieră care să garanteze un proces echitabil. Aceasta este, în primul rând, sarcina autorităților naționale și, în special, a instanțelor de judecată, cărora le incumbă interpretarea și aplicarea legislației interne. Nu ține de Curte să examineze o cerere privind erorile de fapt sau de drept pretins admise de instanțele de judecată naționale.

Ținând cont de totalitatea materialelor pe care le deține și în măsura în care este competentă să cunoască pretențiile formulate, Curtea apreciază că instanțele de judecată naționale au apreciat, într-o manieră suverană și în funcție de ansamblul circumstanțelor dosarului, mijloacele de probă aduse de părți și că și-au motivat hotărârile în mod corespunzător. Acestea au fost adoptate în rezultatul unei proceduri contradictorii, în cursul căreia reclamanta, fără a fi pusă într-o situație mai puțin favorabilă față de partea adversă, a avut dreptul să formuleze observațiile sale și să administreze probele pe care le-a considerat necesare, precum și argumentele în susținerea tezei sale. În plus, Curtea notează că niciunul din materialele dosarului nu poate fi interpretat ca punând sub semnul întrebării independența judecătorilor din instanțele de judecată naționale sau ca punând la îndoială imparțialitatea lor. În legătură cu aceasta, acuzațiile reclamantei nu sunt acceptate, temerile sale nu au fost justificate în mod obiectiv. Având în vedere cele menționate mai sus, nu putem considera că procesul nu a respectat exigențele echității în sensul articolului 6

§

1 al Convenției.

Prin urmare, plângerea trebuie să fie respinsă ca fiind vădit neîntemeiată, în conformitate cu articolul 35 § 3 a) și § 4 al Convenției.

2.

Plângerea formulată în baza articolului 1 al Protocolului nr.1

Invocând această prevedere, reclamanta s-a plâns de pierderea, pe de o parte, a dreptului de a folosi bunul imobil litigios și, pe de altă parte, posibilității de a deveni proprietar.

Curtea notează că reclamanta a formulat prima dată această plângere în scrisoarea din 14 iunie 2010, șase luni după adoptarea hotărârii irevocabile la nivel național - hotărârea Curții Supreme de Justiție din data de 29 septembrie 2004.

Reiese că această plângere trebuie să fie respinsă ca fiind tardivă, în conformitate cu articolul 35 § 1

in fine

al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de termenii declarației Guvernului pârât vizavi de plângerea privind durata excesivă a procesului și de modalitățile de asigurare a executării angajamentelor menționate în aceasta;

Decide

să scoată de pe rol această parte a cererii, în conformitate cu articolul 37 § 1 c) al Convenției;

Declară

restul cererii inadmisibil.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Grefier Adjunct

Președinte