Sari la conținut
CtEDO 06.09.2011 AI

MIKHAEL RASHU c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
06.09.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partiellement radiée du rôle
  • Partiellement irrecevable
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MIKHAEL RASHU c. BELGIQUE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

DECIZIE Cerere nr. 41608/08 prezentată de Karlo MIKHAEL RASHU împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secție), sesizată la 6 septembrie 2011 într-o cameră compusă din: Danutė Jočienė, președintă, Françoise Tulkens, Dragoljub Popović, Giorgio Malinverni, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și de Françoise Elens-Passos, grefieră adjunctă de secție, Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 1 septembrie 2008, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate în răspuns de reclamant, Având în vedere observațiile prezentate de tertele părți, După deliberare, pronunță următoarea decizie: PE FAPT Reclamantul, dl. Karlo Mikhael Rashu, este un cetățean irakian, născut în 1983 și domiciliat la Bruxelles.

Este reprezentat în fața Curții de d-na S. Copinschi, avocat la Bruxelles. Guvernul belgian ("Guvernul") este reprezentat de agentul său, dl. M. Tysebaert, consilier general, serviciu public federal al Justiției. La 14 mai 2009, președintele care funcționează al secției căreia i-a fost atribuită cauza a invitat Republica Elanică să prezinte observații scrise conform articolului 44 § 3 din regulament. La 9 decembrie 2009 și 10 februarie 2010, președintele care funcționează a acordat Guvernului Regatului Unit, precum și Centrului de Consiliere asupra Drepturilor Individelor ("Centre Aire") și Amnesty International autorizația de a interveni ca terți în procedură. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

A. Cu privire la pretențiile trase din articolele 3, 8 și 13 ale Convenției Reclamantul se plânge că transferul său în Grecia riscă să-l expună la tratamente contrare articolului 3 al Convenției care se formulează după cum urmează: "Nimeni nu poate fi supus la tortură nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante." El se plânge de asemenea că aceasta transferul constituie o încălcare a vieții sale private și familiale contrară articolului 8 al Convenției care prevede: "1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, domiciliului și corespondenței sale.

2. Nu poate fi nici o ingerință a unei autorități publice în exercițiul acestui drept decât în măsura în care această ingerință este prevăzută de lege și în care constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, binele - ființă economic al țării, apărarea ordinei și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății sau a moralei, sau protecția drepturilor și libertăților altora." El susține de asemenea că nu a beneficiat, pentru a-și face valabil aceste pretenții, de o cale de atac conformă articolului 13 al Convenției, care enunță: "Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la octrirea unei căi de atac efective în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercițiul funcțiilor lor oficiale." Guvernul pârât, precum și tertele părți expun mutatis mutandis aceeași argumentare ca cea dezvoltată de ei în observațiile lor în fața Marii Camere în cauza M.S.S.

c. Belgia și Grecia sus-citate (§§ 88-124, 326, 333) în care pretenții similare celor invocate de reclamant în caz au fost examinate de Curte. Curtea reaminiteste că în hotărârea pronunțată la 21 ianuarie 2011 de Marea Cameră în această cauză, ea a concluzionat cu privire la Belgia la încălcarea articolului 3 al Convenției pe motiv că prin returnarea reclamantului în Grecia, autoritățile belgiene l-au expus la riscuri rezultând din deficiențe ale procedurii de azil în acel stat (§§ 344-359), precum și la condiții de detenție și existență în acel stat contrare acestui articol (§§ 362-368). Curtea a concluzionat de asemenea la încălcarea de către Belgia a articolului 13 al Convenției combinat cu art. 3 pe motiv că reclamantul nu avusese acces la o cale de atac efectivă împotriva ordinului de expulzare (§§ 385-397).

În caz, Curtea constată că cererea de azil a reclamantului a fost examinată de autoritățile belgiene și că, prin urmare, reclamantul nu a fost și nu va fi returnat în Grecia în aplicarea regulamentului Dublin. Curtea apreciază că, în acest fel, pretențiile reclamantului împotriva Belgiei au fost remediate în mod adecvat și suficient. Ținând seama de această concluzie și circumstanțele cauzei, Curtea apreciază, în același fel, că pretenția reclamantului tirat din art. 8 a fost remediat. Ținând cont de cele de mai sus, Curtea apreciază a fi întrunite cele două condiții care permit aplicarea articolului 37 § 1 b) al Convenției (El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos (radiație) [Marea Cameră], nr. 25525/03, § 30, 20 decembrie 2007, și Lame c. Regatul Unit (dec.), nr. 30739/08, 11 mai 2010). Aceste aspecte ale litigiului opunând reclamantul guvernului pârât pot fi acum considerate ca fiind "rezolvate", în sensul articolului 37 § 1 b) al Convenției.

În sfârșit, nici o circumstanță particulară referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenție sau Protocoalele sale nu cere continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 § 1 în fine al Convenției. Prin urmare, aceste părți ale cererii trebuie șterse din registru. B. Cu privire la pretenția tirat din art. 5 § 1 f) al Convenției Reclamantul susține că a fost supus unei privări arbitrare de libertate contrară articolului 5 § 1 f) al Convenției care enunță: "1. Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță.

Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decât în următoarele cazuri și conform procedurilor legale: (...) f) dacă se află cu privire la arestarea sau detenția obișnuită a unei persoane pentru a-i preveni intrarea ilegală pe teritoriu, sau împotriva căreia o procedură de expulzare sau extradare este în curs." 1. Reclamantul susține că măsurile de detenție în centrul închis erau neregulare din cauza caracterului nepotrivit al condițiilor de detenție în centrul închis pentru migranți ilegali (univers carceral, restricții ale vizitelor, non-independență a serviciilor medicale, violență intra-muros, etc.). Reclamantul denunță, de asemenea, procedura folosită pentru a-l aresta deoarece susține că a fost arestat în timp ce se ducea la o convocație a OS și că aceasta din urmă nu lasau să transpareze posibilitatea de a fi plasat în centrul închis.

Curtea constată că nici una din aceste pretenții nu a fost prezentată aprecierii instanțelor belgiene. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neepuizare a căilor de atac interne conform articolului 35 §§ 1 și 4 al Convenției. 2. Reclamantul susține că returnarea sa în detenție pe baza deciziei OS din 26 august 2008 nu avea o bază legală. El se plânge apoi de a fi rămas deținut până la 22 septembrie 2008 în ciuda ordonanței de eliberare a camerei consilului din 3 septembrie 2008 și a indicării măsurilor provizorii de Curte. Guvernul susține că detenția reclamantului a fost hotărâtă în vederea expulsării sale conform căilor legale conform prescripției articolului 5 § 1 f) și a dreptului pe care statele îl au de a controla suveran intrarea și sederea străinilor pe teritoriul lor (Amuur c. Franța, 25 iunie 1996, § 41, Colecția hotărârilor și deciziilor 1996-III).

Curtea reaminiteste că art. 5 consacră un drept fundamental al omului, protecția individului împotriva vătămărilor arbitrare ale statului asupra libertății sale (Aksoy c. Turcia, 18 decembrie 1996, § 76, Colecția 1996-VI).

El specifică explicit că garanțiile pe care le consacră se aplică "oricărei persoane". Alineatele a) la f) ale articolului 5 § 1 conțin o listă exhaustivă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertatea sa; o asemenea măsură nu este obișnuită dacă nu se încadrează într-uno din aceste motive (Saadi c. Regatul Unit [Marea Cameră], nr. 13229/03, § 43, 29 ianuarie 2008). Enunțat la alineatul f) al articolului 5 § 1, una din excepții la dreptul la libertate permite statelor să restricționeze cea a străinilor în cadrul controlului imigrației (ibidem, § 64). Este bine stabilit în jurisprudența Curții privind art. 5 § 1 f) că această dispoziție nu cere ca detenția unei persoane să fie considerată ca fiind rezonabil necesară, de exemplu pentru a-i preveni comiterea unei infracțiuni sau fuga.

Cu toate acestea, o privare de libertate fundată pe cel de-al doilea partea a frazei acestei dispoziții nu poate fi justificată decât prin faptul că o procedură de expulzare sau extradare este în curs. Dacă aceasta nu este urmărită cu diligența necesară, detenția încetează a fi justificată în vederea articolului 5 § 1 f) (Chahal c. Regatul Unit, 15 noiembrie 1996, § 113, Colecția 1996-V; A. și alții c. Regatul Unit [Marea Cameră], nr. 3455/05, § 164, 19 februarie 2009). Privarea de libertate trebuie de asemenea să fie "obișnuită". În privința "obișnuirii" unei detenții, inclusiv observarea "căilor legale", Convenția trimite în esență la legislația națională și consacră obligația de a-i observa normele de fond și de procedură.

Cu toate acestea, respectarea dreptului național nu este suficientă: art. 5 § 1 cere în plus conformitatea oricărei privări de libertate cu scopul de a proteja individul împotriva arbitrarului (Saadi, citat, § 67). Pentru a nu fi acuzată de arbitrar, o măsură privativă de libertate luată pe baza articolului 5 § 1 f) trebuie pună în aplicare de bună credință; trebuie de asemenea să fie strâns legată de motivul detenției invocat de Guvern; pe lângă aceasta, locul și condițiile detenției trebuie să fie corespunzătoare; în sfârșit, durata acestei măsuri nu trebuie să depășească termenul rezonabil necesar pentru a atinge scopul urmărit (Gebremedhin [Gaberamadhien], citat, § 74; Saadi, citat, § 74). În caz, Curtea constată că detenția reclamantului se justifica în vederea celui de-al doilea parte al articolului 5 § 1 f) și că a fost deținut ca "persoană împotriva căreia o procedură de expulzare sau extradare [era] în curs". Curtea observă că privarea de libertate a reclamantului a fost hotărâtă la 26 august 2008 în aplicarea articolului 51/5, § 3, alineatul 4 din legea privind străinii.

Reclamantul a fost apoi eliberat la 22 septembrie 2008. Curtea constată că dispoziția sus-menționată din legea privind străinii autoriza OS să menține reclamantul în centrul închis pentru o perioadă de o lună și că reclamantul a fost eliberat înainte ca termenul să expire. Reclamantul se plânge că a fost menținut în detenție în ciuda indicării măsurii provizorii la 1 septembrie 2008. Curtea reaminiteste în această privință că punerea în aplicare a unei măsuri provizorii este, în sine, fără efect asupra conformității cu art. 5 § 1 al Convenției a privării de libertate din care reclamantul amenințat de expulzare este eventual victimă (Gebremedhin [Gaberamadhien], citat, § 74; S.P.

c. Belgia (dec.), nr. 12572/08, 14 iunie 2011). Din opinia Curții, nici una din circumstanțele invocate de reclamant, de altfel, nu face ilegală detenția sa în măsura în care rezultă clar din dosar, așa cum a subliniat Curtea de Apel Bruxelles în hotărârea sa din 19 septembrie 2008, că autoritățile belgiene încă contemplau expulsarea sa și că procedura era "în curs". În plus, detenția nu a depășit termenul rezonabil necesar în scopul obiectivului urmărit (a se vedea mutatis mutandis, S.P. c. Belgia, decizie sus-citate). Rezultă că această parte a cererii este în mod clar nefondată în sensul articolului 35 § 3 al Convenției și trebuie respinsă conform articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate, Hotărăște să șteargă din registru pretențiile trase din articolele 3, 8 și 13 ale Convenției; Declară restul cererii inadmisibilă.

Françoise Elens-Passos Danutė Jočienė Grefieră adjunctă Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă