Malla împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 19159/08 de Marlyse Bienvenue MALLA împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 septembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2008, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Marlyse Bienvenue Malla, este un național camerunian care s-a născut în 1974 și a trăit în Douala, Camerun. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către Centrul AIRE. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Dauban, din Biroul de Externe și Commonwealth.

Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Regatul Unit la 15 martie 2005. La martie 2005, a formulat o cerere de azil refuzată de Secretarul de Stat la 13 mai 2005. Într-o decizie pronunțată la 27 mai 2005. Iulie 2005, apelul ei a fost respins de Tribunalul de Azil și Imigrație. La 11 august 2005, un judecător de Imigrație senior a refuzat să pronunțe un ordin de reconsiderare. În 2005, reclamantul a început o relație cu D, un refugiat recunoscut din Republica Democratică Congo, care a primit concediu nedefinit pentru a rămâne în Regatul Unit. La 22 aprilie 2007, reclamantul a dat naștere fiicei lor C. După nașterea C, relația dintre reclamant și D s-a descompunet.

La 27 noiembrie 2007, oficialii de imigrație au arestat reclamantul și C la domiciliul lor și le-au transferat la Centrul Yarl pentru Eliminarea Immigrației din Lemn pentru a efectua îndepărtarea lor programată ca solicitanți de azil eșuați din Regatul Unit în Camerun la 1 decembrie 2007. La 28 noiembrie 2007, reclamantul a devenit bolnav, a căzut inconștient și a fost dus la spital. Ca urmare a spitalizării reclamantului și a incapacității ei de a se îngriji de C în acel moment, C a fost luată în grijă de serviciile sociale Bedfordshire și a fost plasată la îngrijitorii adoptivi. Orientările de îndepărtare către Camerun, care au fost stabilite pentru a avea loc la 1 decembrie 2007, au fost amânate deoarece reclamantul a fost considerat ca fiind medical nepotrivit să zboare.

La 17 decembrie 2007, C a fost plasat în îngrijirea D cu acordul reclamantului. Alte direcții de înlăturare către Camerun care au fost stabilite pentru 6 ianuarie 2008 au fost anulate deoarece reclamantul a devenit perturbator și a refuzat să abordeze avionul. Alte instrucțiuni de înlăturare stabilite la 10 ianuarie 2008 au fost anulate atunci când reclamantul a depus o cerere de reexaminare judiciară la Curtea Înaltă care se bazează pe articolele 2, 3 și 8 din Convenție. La 30 ianuarie 2008, Curtea Înaltă a respins cererea de autorizare a solicitării de reexaminare judiciară. La 31 martie 2008, reclamantul a prezentat secretarului de stat o nouă cerere care se bazează, printre altele, pe art. 8 din Convenție și susține că deplasarea sa în Camerun fără fiica sa C ar fi disproporționată.

La 14 aprilie 2008, reclamantul a fost înlăturat în Camerun. După ce a fost înlăturat în Camerun, reclamantul a depus o cerere Curții în legătură cu deplasarea ei în Camerun și separarea ei de fiica ei C. B. evoluții ulteriore Într-o scrisoare din 5 mai 2010, judecătorul numit Raportor în temeiul articolului 49 § 2 din Regulamentul Curții a hotărât că sunt necesare informații suplimentare și a solicitat Guvernului Regatului Unit să răspundă la diferite întrebări de fapt, în conformitate cu dispozițiile articolului 49 § 3 din Regulamentul Curții.

Într-o scrisoare din 7 iunie 2010, Agentul Guvernului Regatului Unit a răspuns la aceste întrebări și a informat Curtea, printre altele, că guvernul ar fi fost conștient de faptul că reclamantul va fi eliminat fără C; că C a fost plasat în îngrijirea D deoarece reclamantul a refuzat să aibă grijă de ea și a fost de acord că D ar trebui să aibă grijă de ea dacă este înlăturată din Regatul Unit; și că noua cerere a reclamantului din 31 martie 2008 a fost răspunsă și respinsă într-o scrisoare din 4 aprilie 2008. În ceea ce privește separarea reclamantului de la C, această scrisoare a afirmat: „Îți pot asigura că a fost luată în considerare pe deplin această chestiune înainte de stabilirea oricărei direcții de îndepărtare.

În cazurile în care familiile sunt separate sunt luate o mulțime de îngrijire pentru a se asigura că cel mai adecvat curs de acțiune este urmat, iar bunăstarea copilului este un factor principal de considerație. În acest caz s-a decis că cursul adecvat de acțiune de urmărire este de a căuta îndepărtarea clientului dumneavoastră în timp ce fiica ei rămâne aici cu tatăl ei. Acest aspect al cazului a primit o atenție și nu este acceptat ca fiind o nouă chestiune care ar da naștere la o nouă cerere.” La 3 septembrie 2010, vicepreședintele Secțiunii a patra a hotărât că notificarea cererii ar trebui acordată guvernului și că guvernul ar trebui invitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii.

Într-o scrisoare din 31 ianuarie 2011, după comunicarea cazului către Guvern, dar înainte de schimbul observațiilor părților, Agentul Guvernului a inițiat negocieri de soluționare prietenoase cu reclamantul. Într-o scrisoare din 23 martie 2011, Agentul Guvernului a confirmat următoarele: „Guvernul ar dori să clarifice că sunt de acord să acorde concediu discreționare reclamantului de 3 ani pentru a intra în Regatul Unit în conformitate cu Codul 1A din Regulamentul privind imigrația. Aceasta înseamnă că reclamantul ar avea permisiunea de a lucra și nu ar avea nevoie de permisiunea unui departament guvernamental înainte de a face acest lucru. În cazul în care reclamantul nu are deja un număr național de asigurare, ea ar trebui să contacteze Departamentul de Muncă și Pensiuni pentru a solicita pentru unul.

Ea ar fi, de asemenea, liberă de a utiliza serviciile naționale de sănătate, servicii sociale și alte servicii furnizate de autoritatea sa locală… Guvernul ar dori să reitereze că oferta de 4.000 de lire sterline include orice costuri și cheltuieli juridice și acest lucru a fost clarificat în ceea ce privește propunerea inițială de soluționare prietenoasă, astfel cum se prevede în scrisoarea trimisă Curții la 31 ianuarie 2011. Guvernul nu este pregătit să ofere nimic mai mult de 4.000 de lire sterline prin intermediul unei plăți ex gratie.” Într-o scrisoare din 12 aprilie 2011, reprezentanții reclamantului au confirmat că reclamantul a fost de acord cu termenii de soluționare prietenoasă, astfel cum s-a menționat mai sus, dar că reclamantul a încercat să obțină un pașaport de la autoritățile cameruneze pentru a obține viza de intrare necesară de la Înalta Comisiei britanice din Camerun.

Într-o scrisoare din 15 iulie 2011, reprezentanții reclamantului au confirmat că reclamantul a sosit în Regatul Unit la 30 iunie 2011; că a primit în pașaportul ei o aprobare care indică că a trebuit să rămână în Regatul Unit timp de trei ani; și că a primit ex-grația Plata de la Guvern. In circumstanțe, reclamanta a acceptat ca cazul să fie eliminat din lista de cazuri a Curții. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns de înlăturarea ei în Camerun, care a separat-o de fiica ei. DREPTUL Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și observă că reclamantul a confirmat că nu are nici o intenție de a-și continua cererea în fața Curții, după acordarea de trei ani de concediu pentru a rămâne în Regatul Unit și o plată exgrațială de 4000 GBP, inclusiv din costurile și cheltuielile sale juridice.

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că cerințele de la art. 37 alineatul (1) litera (a) au fost îndeplinite. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. În consecință, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Lech Garlicki Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 19159/08 by Marlyse Bienvenue MALLA against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 September 2011 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 April 2008, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Ms Marlyse Bienvenue Malla, is a Cameroonian national who was born in 1974 and lived in Douala, Cameroon. She was represented before the Court by the AIRE Centre. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms L. Dauban of the Foreign and Commonwealth Office.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant arrived in the United Kingdom on 15 March 2005. On 17 March 2005, she made an application for asylum which was refused by the Secretary of State on 13 May 2005. In a decision promulgated on 27 July 2005, her appeal was dismissed by the then Asylum and Immigration Tribunal. On 11 August 2005, a Senior Immigration Judge refused to make an order for reconsideration. In 2005, the applicant started a relationship with D, a recognised refugee from the Democratic Republic of Congo who had been granted indefinite leave to remain in the United Kingdom. On 22 April 2007, the applicant gave birth to their daughter C. After C was born, the relationship between the applicant and D broke down.

On 27 November 2007, immigration officials arrested the applicant and C at their home and transferred them to Yarl’s Wood Immigration Removal Centre to effect their scheduled removal as failed asylum seekers from the United Kingdom to Cameroon on 1 December 2007. On 28 November 2007, the applicant became ill, fell unconscious and was taken to hospital. As a result of the applicant’s hospitalisation and her inability to care for C at that time, C was taken into the care of Bedfordshire Social Services and placed with foster carers. The removal directions to Cameroon which had been set to take place on 1 December 2007 were deferred because the applicant was considered to be medically unfit to fly.

On 17 December 2007, C was placed into D’s care with the applicant’s agreement. Further removal directions to Cameroon which had been set for 6 January 2008 were cancelled because the applicant became disruptive and refused to board the plane. Further removal directions set to take place on 10 January 2008 were cancelled when the applicant lodged an application for judicial review at the High Court relying on Articles 2, 3 and 8 of the Convention. On 30 January 2008, the High Court dismissed her application for permission to apply for judicial review. On 31 March 2008, the applicant submitted a fresh claim to the Secretary of State relying, inter alia, on Article 8 of the Convention and claiming that her removal to Cameroon without her daughter C would be disproportionate.

On 14 April 2008, the applicant was removed to Cameroon. After her removal to Cameroon, the applicant submitted an application to the Court complaining about her removal to Cameroon and her separation from her daughter C. B. Subsequent developments In a letter dated 5 May 2010, the Judge appointed as Rapporteur under Rule 49 § 2 of the Rules of Court decided that further information was required and asked the Government of the United Kingdom to respond to various factual questions in accordance with the provisions of Rule 49 § 3 of the Rules of Court.

In a letter dated 7 June 2010, the Agent of the Government of the United Kingdom responded to those questions and informed the Court, inter alia, that the Government had been aware that the applicant would be removed without C; that C had been placed in the care of D because the applicant had refused to care for her and had agreed that D should care for her if she was removed from the United Kingdom; and that the applicant’s fresh claim of 31 March 2008 had been responded to and rejected in a letter dated 4 April 2008. In respect of the applicant’s separation from C, that letter had stated: “I can assure you that full consideration was given to this issue prior to any removal directions being set.

In cases such as this where families are being separated a great deal of care is taken to ensure the most appropriate course of action is followed, with the child’s welfare being a prime factor for consideration. In this instance it has been decided that the suitable course of action to follow is to seek your client’s removal whilst her daughter remains here with her father. This aspect of the case has received consideration and is not accepted as being a new issue that would give rise to a new claim.” On 3 September 2010, the Vice-President of the Fourth Section decided that notice of the application should be given to the Government and that the Government should be invited to submit written observations on the admissibility and merits of the application.

In a letter dated 31 January 2011, after the communication of the case to the Government but before the parties’ observations had been exchanged, the Agent of the Government entered into friendly settlement negotiations with the applicant. In a letter dated 23 March 2011, the Agent of the Government confirmed the following: “The Government would like to make clear that they agree to grant the applicant 3 years’ discretionary leave to enter the United Kingdom under Code 1A of the Immigration Rules. This means that the applicant would have permission to work and would not need the permission of any Government Department before doing so. If the applicant does not already have a National Insurance Number, she would have to contact the Department for Work and Pensions in order to apply for one.

She would also be free to use the National Health services, Social Services and other services provided by her local authority… The Government would like to reiterate that the offer of £4,000 included any legal costs and expenses and this was made very clear in the terms of the original friendly settlement proposal, as set out in the letter sent to the Court on 31 January 2011. The Government is not prepared to offer anything more than £4,000 by way of an ex gratia payment.” In a letter dated 12 April 2011, the applicant’s representatives confirmed that the applicant agreed with the terms of the friendly settlement as set out above but that the applicant was attempting to obtain a passport from the Cameroonian authorities to obtain the necessary entry visa from the British High Commission in Cameroon.

In a letter dated 15 July 2011, the applicant’s representatives confirmed that the applicant had arrived in the United Kingdom on 30 June 2011; that she had received in her passport an endorsement indicating that she had leave to remain in the United Kingdom for three years; and that she had received the ex gratia payment from the Government. In the circumstances, the applicant agreed to the case being struck out of the Court’s list of cases. COMPLAINT The applicant complained about her removal to Cameroon which separated her from her daughter. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and observes that the applicant has confirmed that she has no intention of pursuing her application before the Court, subsequent to her grant of three years’ leave to remain in the United Kingdom and an ex gratia payment of GBP 4,000, inclusive of her legal costs and expenses.

In the circumstances, the Court considers that the requirements of Article 37 § (1) (a) have been met. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Lech Garlicki Deputy Registrar President