ZAZANI c. GRECE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 9630/09 prezentată de Anna ZAZANI împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 13 septembrie 2011 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, judecători, și Andre Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 29 ianuarie 2009 Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei După ce a luat act de acest lucru, face ca următoarea hotărâre să o reprezinte pe reclamantă, dna Anna Zazani, un resortisant al Greciei, născut în 1931 și rezident la Atena. Guvernul grec (adică la mai mult de 1 an) a fost reprezentat de agentul său, dl F. Georgakopoulos, președintele Consiliului juridic al statului.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta este, începând cu 19 decembrie 1990, retrasă din cadrul întreprinderii de securitate socială ( La 31 decembrie 2002, Comisia sesiza Tribunalul Administrativ cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva IKA și a statului elen. În special, aceasta solicita suma de 2 018,48 EUR pentru un supliment de pensii alocat pensionarilor căsătoriți. La 14 iulie 2004, instanța administrativă a respins acțiunea sa (Decizia nr. 8429/2004). Această decizie a fost notificată la 8 aprilie 2005. La 7 iunie 2005, recurenta a solicitat recursul. La 10 septembrie 2007, Curtea Administrativă de Primă Instanță a infirmat parțial decizia nr. 8429/2004, reexaminarea cauzei și respingerea acțiunii prin adoptarea unor motive diferite de cele reținute de decizia menționată anterior.

În special, instanța administrativă da 1846/1951 prevede că, în ceea ce privește cuplurile căsătorite, soția care este retrasă din securitatea socială are dreptul la o pensie suplimentară din motive de căsătorie, cu condiția ca soțul să nu aibă un loc de muncă și să nu fie retras. Curtea administrativă de apel admite că această dispoziție nu contrazice principiul egalității momentului în care introduce o distincție rezonabilă între pensionatele din cadrul IQA ale căror venituri nu au fost încălcate și cazul invers. În ceea ce privește Curtea Administrativă de Apel, motivul pentru care această dispoziție a fost prevăzută este preocuparea legiuitorului de a veni în sprijinul familiilor celor mai vulnerabile din punct de vedere economic.

În acest caz, aceasta a menționat că persoana responsabilă de aceasta primea o pensie de pensionare și că, prin urmare, reclamanta nu avea dreptul la suplimentarea de pensionare solicitată (hotărârea nr. 3155/2007). Hotărârea menționată a fost notificată recurentei la 29 iulie 2008. Recurenta a susținut că nu se putea aplica în casare din cauza Legii nr. 2994/2001 care exclude acțiunea menționată în fața Consiliului de Stat în cazul litigiilor cu un obiect mai mic de 2 000 000 drahme (aproximativ 6 000 EUR). GRIFS Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de refuzul instanțelor administrative de a-i aloca suplimentul la pensie solicitat.

Invocând art. 13 din Convenție, reclamanta se plânge că, în temeiul Legii nr. 2944/2001, care exclude recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect mai mic de 2 000 000 drahme (aproximativ 6 000 EUR), a fost privată de o acțiune efectivă în fața Înaltei Instanțe Administrative. La 7 ianuarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnată Anna Zazani, remarcă faptul că guvernul elen este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări în scris a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 4 500 EUR, care acoperă orice prejudiciu material și moral și toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă.

Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză va fi plătit un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

La 13 ianuarie 2011, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, Fokion P. Georgakopoulos, agent al guvernului elen, declar că guvernul elen propune plata către M. Anna Zazani, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 4 500 EUR, care acoperă orice prejudiciu material și moral și ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă. Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. În consecință, trebuie eliminată cauza rolului.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. André Wampach Peer Lorenzen Modululr Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 9630/09 présentée par Anna ZAZANI contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13 septembre 2011 en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 29 janvier 2009 ; Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requérante, M me Anna Zazani, est une ressortissante grecque, née en 1931 et résidant à Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Georgakopoulos, Président du Conseil juridique de l’Etat.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. La requérante est, depuis le 19 décembre 1990, retraitée de l’Organisme de Sécurité Sociale ( Ίδρυμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων - ci-après “IKA”). Le 31 décembre 2002, elle saisit le tribunal administratif d’Athènes d’une action en dommages-intérêts contre l’IKA et l’Etat grec. En particulier, elle sollicitait la somme de 2 018,48 euros au titre d’un complément de retraite alloué aux retraités mariés. Le 14 juillet 2004, le tribunal administratif d’Athènes rejeta son action (décision n o 8429/2004). Ladite décision lui fut notifiée le 8 avril 2005. Le 7 juin 2005, la requérante interjeta appel. Le 10 septembre 2007, la cour administrative d’appel d’Athènes infirma partiellement la décision n o 8429/2004, réexamina l’affaire et rejeta l’action en adoptant des motifs différents de ceux retenus par la décision précitée.

En particulier, la cour administrative d’appel admit que l’article 29 § 3 de la loi obligatoire n o 1846/1951 prévoit que, s’agissant des couples mariées, l’épouse qui est retraitée de l’Organisme de Sécurité Sociale a droit à un complément de retraite pour cause de mariage à condition que son époux n’ait pas de travail et ne soit pas retraité. La cour administrative d’appel admit que cette disposition ne contredit pas le principe de l’égalité du moment qu’elle introduit une distinction raisonnable entre les retraitées de l’IKA dont l’époux n’a pas de revenus et le cas inverse. Pour la cour administrative d’appel, la raison d’être de cette disposition est le souci du législateur de venir en aide aux familles les plus vulnérables du point de vue économique.

En l’occurrence, elle nota que l’époux de la requérante recevait une pension de retraite et que, par conséquent, la requérante n’avait pas droit au complément de retraite sollicité (arrêt n o 3155/2007). Ledit arrêt fut notifié à la requérante le 29 juillet 2008. La requérante allègue qu’elle ne pouvait pas se pourvoir en cassation en raison de la loi n o 2944/2001 qui exclut ledit recours devant le Conseil d’Etat pour les litiges ayant un objet inférieur à 2 000 000 drachmes (environ 6 000 euros). GRIEFS Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure et de l’absence de recours effectif à cet égard. Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint du refus des juridictions administratives de lui allouer le supplément de retraite sollicité.

Invoquant l’article 13 de la Convention, la requérante se plaint qu’en raison de la loi n o 2944/2001, qui exclut le pourvoi en cassation devant le Conseil d’Etat pour les litiges ayant un objet inférieur à 2 000 000 drachmes (environ 6 000 euros), elle a été privée d’un recours effectif devant la haute juridiction administrative. EN DROIT Le 7 janvier 2011, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je soussignée, Anna Zazani, note que le gouvernement grec est prêt à me verser, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 4 500 euros, couvrant tout préjudice matériel et moral et l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante.

Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif des sommes en question il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Grèce à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

» Le 13 janvier 2011, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Fokion P. Georgakopoulos, Agent du Gouvernement grec, déclare que le gouvernement grec offre de verser à M me Anna Zazani, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme , la somme de 4 500 euros, couvrant tout préjudice matériel et moral et l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. André Wampach Peer Lorenzen Greffier adjoint Président