AFFAIRE BOCELLARI ET RIZZA ET 3 AUTRES AFFAIRES CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)123 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Bocellari și Rizza, Bongiorno și alții, Leone, Perre și alții împotriva Italiei (solicitarea nr. 399/02, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, definitivă la 02 iunie 2008 Cerere nr. 4514/07, Hotărârea din 02 februarie 2010, definitivă la 02 mai 2010 Cerere n 30506/07, Hotărârea din 02 februarie 2010, definitivă la 02 mai 2010 Cerere n 1905/05, Hotărârea din 08 iulie 2008, definitivă la 08 octombrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului odată definitivă Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la posibilitatea ca reclamanții să solicite o audiere publică în cadrul procedurilor privind aplicarea măsurilor preventive de autorizare a confiscărilor și confiscărilor de bunuri și de capital ale persoanelor suspectate de a fi membre ale unei organizații criminale (violări de la art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din mai jos) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)123 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Bocellari și Rizza, Bongiorno și alții, Leone, Perre și alții împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la posibilitatea ca reclamanții să solicite o audiere publică în cadrul procedurilor privind aplicarea măsurilor preventive, luate împotriva acestora în 1997, 1999 și 2002 (încălcarea art. 6 alin. (1)). Aceste proceduri vizau să permită confiscarea bunurilor și a capitalurilor reclamanților, în măsura în care primul reclamant în cauza Bocellari și Rizza și rudele reclamanților în alte cauze erau suspectate de a fi membri ai unei organizații criminale. În special, art. 4 din Legea nr. 1423/1956 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 646/1982), privind aplicarea măsurilor preventive împotriva persoanelor periculoase pentru securitate și morală publică, prevede că instanța hotărăște în camera Consiliului după audierea Ministerului Public și a Ministerului Justiției, acesta putând prezenta memorii și putea fi reprezentat de un avocat. Legea nr. 575/1965 a completat legea din 1956 cu dispoziții îndreptate împotriva persoanelor suspectate de a fi implicate în asociații de tip mafie; art. 2 alineatul (2) prevede, de asemenea, utilizarea procedurii în camera de consiliere și nu prevede posibilitatea ca părțile să solicite o audiere publică. Curtea Europeană a considerat că este esențial ca părțile la o astfel de procedură să se bucure cel puțin de posibilitatea de a solicita o audiere publică în fața camerelor specializate ale instanțelor și ale cursurilor de recurs (a se vedea §41 din hotărârea Bocellari și Rizza). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n Daune materiale Daune morale Proaspăt și cheltuieli totale Bocellari și Rizza 399/02 2000 EUR 2000 EUR Plătit la 22/07/2008 Bongiorno și alte 4514/07 3000 EUR 3000 EUR Plătit la 15/07/2010 Leone 3005/07 3000 EUR 3000 EUR Plătit la 02/07/2010 Perre și alte 1905/05 b) Măsuri individuale În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a considerat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți. În ceea ce privește prejudiciul material, aceasta nu a stabilit o legătură de cauzalitate între încălcare și prejudiciul solicitat (cauza Leone și Bongiorno și alții). Trebuie remarcat faptul că reclamanții au participat în mod corespunzător la procedurile care au urmat procedurilor în cauză și care au dus la confiscarea a numeroase bunuri. În special, aceștia au participat la o ședință în 1999 (în cauza Bocellari și Rizza), în 1997 (în cauza Perre), în 2002 (în cauza Leone) și în 2003 (în cauza Bongiorno și altele) cu participarea procurorului. În plus, două niveluri de jurisdicție au luat o hotărâre cu privire la fond în cauzele lor. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio măsură individuală de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Prin Decizia nr. 93/2010 din 12/03/2010, Curtea Constituțională, citând hotărârile Curții Europene în cauzele Bocellari și Rizza, Perre și Bongiorno, a declarat neconstituționale articolele 4 din Legea nr. 1423/1956 și 2b din Legea nr. 575/1965. întrucât acestea nu permit decât la cererea celor interesați, procedura de aplicare a măsurilor preventive beneficiază de inculpările publice în primă instanță și în recurs. În conformitate cu concluziile Curții Europene (a se vedea Hotărârea Bocellari și Rizza, § 37), Curtea Constituțională a precizat că instanța: păstrează dreptul de a declara că încuviințarea are loc în totalitate sau parțial cu ușile închise, în cazul în care specificul cauzei impune acest lucru [...] Un rezumat în limba italiană al hotărârilor a fost publicat în baza de date a Curții de Casație privind jurisprudența Curții Europene (http://www.italgiure.giustizia.it). Acest site web este utilizat pe scară largă de către toți practicienii în drept din Italia, funcționari, avocați, procurori și judecători. Hotărârile au fost difuzate autorităților competente. III. Concluziile instanței pârâte. Guvernul consideră că o altă măsură individuală nu impune, dincolo de plata satisfacției echitabile acordate reclamanților de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)123

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Bocellari et Rizza, Bongiorno et autres, Leone, Perre et autres contre Italie

(Requête n

o

399/02, arrêt du 13 novembre 2007, définitif le 02 juin 2008

Requête n

o

4514/07, arrêt du 02 février 2010, définitif le 02 mai 2010

Requête n

o

30506/07, arrêt du 02 février 2010, définitif le 02 mai 2010

Requête n

o

1905/05, arrêt du 08 juillet 2008, définitif le 08 octobre 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l’impossibilité pour les requérants de solliciter une audience publique dans des procédures relatives à l’application de mesures préventives visant à autoriser les saisies et confiscations de biens et de capitaux de personnes soupçonnés d’être membres d’une organisation criminelle (violations de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)123

Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Bocellari et Rizza, Bongiorno et autres, Leone, Perre et autres contre Italie

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent l’impossibilité pour les requérants de solliciter une audience publique dans des procédures relatives à l’application de mesures préventives, diligentées à leur encontre en 1997, 1999 et 2002 (violations de l’article 6§1). Ces procédures visaient à autoriser la saisie de biens et de capitaux des requérants dans la mesure où le premier requérant dans l’affaire Bocellari et Rizza et des proches des requérants dans les autres affaires étaient soupçonnés d’être membres d’une organisation criminelle.

En particulier, l’article 4 de la loi n

o

1423/1956 (telle que modifiée par la loi n

o

646/1982), sur l’application de mesures préventives à l’encontre de «

personnes dangereuses pour la sécurité et la morale publiques

», prévoit que le tribunal décide en chambre du conseil après avoir entendu le ministère public et l’intéressé, ce dernier pouvant présenter des mémoires et se faire représenter par un avocat. La loi n

o

575/1965 a complété la loi de 1956 par des dispositions dirigées contre les personnes soupçonnées d’appartenir à des associations de type mafieux ; son article 2ter prévoit également le recours à la procédure en chambre de conseil. Elle ne prévoit pas non plus la possibilité pour les parties de demander une audience publique.

La Cour européenne a estimé essentiel que les parties à une telle procédure se voient pour le moins offrir la possibilité de solliciter une audience publique devant les chambres spécialisées des tribunaux et des cours d’appel (voir §41 de l’arrêt Bocellari et Rizza).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Nom et n

o

de requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Bocellari et Rizza

399/02

-

-

2000 EUR

2000 EUR

Payé le 22/07/2008

Bongiorno et autres

4514/07

-

-

3000 EUR

3000 EUR

Payé le 15/07/2010

Leone

30506/07

-

-

3000 EUR

3000 EUR

Payé le 02/07/2010

Perre et autres

1905/05

-

-

-

b) Mesures individuelles

La Cour a estimé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par les requérants. En ce qui concerne le préjudice matériel, elle n’a pas établi de lien de causalité entre la violation et les dommages réclamés (affaires Leone et Bongiorno et autres). Il convient de noter que les requérants ont bien participé aux procédures qui ont suivi celles qui étaient en cause et qui avaient abouti à la confiscation de nombreux biens. Ils ont notamment pris part à une audience en 1999 (dans l’affaire Bocellari et Rizza), en 1997 (dans l’affaire Perre), en 2002 (dans l’affaire Leone) et en 2003 (dans l’affaire Bongiorno et autres) avec la participation du procureur. De plus, deux niveaux de juridiction ont statué sur le fond dans leurs affaires. En conséquence, aucune mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Par décision n

o

93/2010 du 12/03/2010, la Cour constitutionnelle, citant les arrêts de la Cour européenne dans les affaires Bocellari et Rizza, Perre et Bongiorno, a déclaré inconstitutionnels les articles 4 de la loi n

o

1423/1956 et 2ter de la loi n

o

575/1965 «

car ils ne permettent pas qu’à la demande des intéressés, la procédure en application de mesures préventives bénéficie d’audiences publiques en première instance et en appel

». Conformément aux conclusions de la Cour européenne (voir arrêt Bocellari et Rizza, § 37), la Cour constitutionnelle a spécifié que le juge «

garde le droit d’ordonner que l’audience se tienne en totalité ou en partie à huis clos si les spécificités de l’espèce le requièrent [...]

».(voir arrêt de la Cour constitutionnel, en droit, §10)

Désormais, suite à la décision de la Cour Constitutionnelle, les requérants dans ce type de procédure ont la possibilité de solliciter une audience publique.

Un résumé en italien des arrêts a été publié dans la base de données de la Cour de cassation sur la jurisprudence de la Cour européenne (

http://www.italgiure.giustizia.it

). Ce site internet est largement utilisé par tous les praticiens du droit en Italie, fonctionnaires, avocats, procureurs et juges. Les arrêts ont été diffusés aux autorités compétentes.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle ne s’impose, au-delà du paiement de la satisfaction équitable octroyée aux requérants par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.