Rezoluția CM/ResDH(2011) 1772 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Martin împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 40446/98, Hotărârea din 24 octombrie 2006, definitivă la 24 ianuarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că această cauză se referă la neajunsul independenței și al imparțialității în fața unei Curți Marțiale (încălcarea articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile în la 1 din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa),
că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d Recapitulare preliminară a cauzei La Õ cauza se referă la o procedură penală în fața unei instanțe marțiale diligente împotriva unui civil în aprilie 1995. Reclamantul a fost supus legii militare din cauza faptului că a făcut parte dintr-o familie a unui membru al forțelor armate și a avut reședința cu el. Reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață în mai 1995. Curtea a considerat că preocupările reclamantului cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe au fost justificate în mod obiectiv (încălcarea articolului 6§1).
Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 8 370 EUR 8 370 EUR Plata la 11/004/2007 b) Măsuri individuale Reclamantul nu a solicitat nimic în legătură cu prejudiciul moral sau material și își ispășește pedeapsa pe viață la închisoarea Wakefield din Anglia. A epuizat deja toate căile de atac posibile în urma condamnării sale de către Curtea Marțială, și anume posibilitatea de a apela la Curtea Marțială Appeal Court (CMAC) , apoi, dacă este cazul, de a sesiza Camera Lorzilor (în prezent Curtea Supremă).
În conformitate cu art. 34(1) (b) din Courts-Martial (Appeals) Act 1968: în cazul în care, după examinarea unor chestiuni care nu par să fi fost supuse Curții marțiale în cursul procedurii în litigiu, secretarul d … În acest sens, secretarul de stat nu a făcut nicio trimitere în speță, iar reclamantul nu a prezentat nicio cerere în acest sens secretarului de stat. II. Măsuri generale Independență și imparțialitate : Curtea Europeană a arătat că, în esență, garanțiile judiciare care lipsesc în cauza Findlay (solicitarea nr. 22107/93, Hotărârea din 25/02/1997) (în ceea ce privește responsabilitățile și competențele În plus, în prezenta cauză nu existau dispoziții legislative și de reglementare în vigoare.
Această rezoluție se referă în special la intrarea în vigoare a Legii privind forțele armate din 1996 care a abolit rolul ofițerului de apel, și-a împărțit funcțiile între mai multe autorități și a instituit un judge-advocat în cadrul Curților Marțiale. În plus, a fost adoptată o nouă lege, Legea din 2006 privind forțele armate, care instituie un sistem de drept militar unic și comun pentru toate ramurile forțelor armate și un tribunal militar permanent (a se vedea mai jos). Examinarea de către instanțe militare a temeiniciei acuzațiilor penale împotriva civililor : Legea din 2006 privind forțele armate prevede că unii civili care se află în afara teritoriului Regatului Unit, cum ar fi persoanele aflate în întreținerea membrilor forțelor armate cu reședința în Regatul Unit, pot fi transferați în fața Serviciului Civilian Court sau a noului tribunal militar permanent.
Competența Serviciului Civian Court este mai limitată decât cea a Tribunalului Militar. : poate sta numai în afara teritoriului insulelor britanice și nu poate examina cele mai grave infracțiuni militare, cum ar fi infracțiunile de care nu se pot bucura Magistrates Serviciul Civilian Court că în fața tribunalului militar permanent, judge-advocate este un judecător civil. Doar judge-advocate va avea sediul la Serviciul Civiian Court. Membrii obișnuiți vor avea, de asemenea, sediul în cadrul Tribunalului militar permanent, a cărui funcție principală (la fel ca și jurații de la Crown Court Englez) va consta în a se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției. Conform legii din 2006, tribunalul militar poate fi constituit astfel încât să nu includă niciun membru obișnuit militar în cazul în care cauza se referă la un civil.
În cazul în care pârâtul este un civil, toți membrii Tribunalului vor fi, de asemenea, civili, cu excepția cazului în care există motive întemeiate care justifică prezența unuia sau mai multor membri militari, în conformitate cu art. 6. Orice apel introdus de un inculpat civil împotriva unei hotărâri a Tribunalului Militar va fi examinat de Curtea Militară de Apel (Court Martial Appeal Court), compus în întregime din judecători civili ai Tribunalului de Primă Instanță, Deciziile Curții Supreme sunt susceptibile de a da recurs în fața Curții Supreme, de asemenea, compus în întregime din judecători civili. La Hotărârea Curții Europene a fost publicată în European Human Rights Reports cu referire la (2002) 34 EHRR 53 și difuzat autorităților naționale în cauză.
III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)172 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Martin contre le Royaume-Uni (Requête n o 40426/98, arrêt du 24 octobre 2006, définitif le 24 janvier 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que cette affaire concerne le défaut l’indépendance et l’impartialité devant une cour martiale (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent,
outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)172 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Martin contre le Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’iniquité d’une procédure pénale devant une cour martiale diligentée contre un civil en avril 1995. Le requérant a été soumis à la loi militaire du fait qu’il faisait partie d’une famille d’un membre des forces armées et résidait avec lui. Le requérant a été condamné à l’emprisonnement à perpétuité en mai 1995. La Cour a estimé que les préoccupations du requérant relatives à l’indépendance et l’impartialité de cette cour étaient objectivement justifiées (violation de l’article 6§1).
I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total -- - 8 370 EUR 8 370 EUR Payé le 11/04/2007 b) Mesures individuelles Le requérant n’a rien réclamé au titre du préjudice moral ou matériel. Il purge toujours sa peine de réclusion à perpétuité à la prison de Wakefield, en Angleterre. Il a déjà épuisé toutes les voies de recours possibles à la suite de sa condamnation par la cour martiale, à savoir la possibilité de faire appel à la Courts-Martial Appeal Court (CMAC) , puis, le cas échéant, de saisir la Chambre des Lords (désormais la Cour suprême).
En vertu de l’article 34(1)(b) de la Courts-Martial (Appeals) Act 1968 : « si, après avoir examiné des questions qui ne semblent pas à ses yeux avoir été soumises à la cour martiale pendant la procédure litigieuse, le Secrétaire d’Etat estime opportun que la décision de la cour martiale soit examinée ou réexaminée par la Cour d’appel... [il] peut renvoyer cette décision devant la Cour. » Le Secrétaire d’Etat n’a procédé à aucun renvoi en l’espèce et le requérant n’a soumis aucune demande en ce sens au Secrétaire d’Etat. II.
Mesures générales Indépendance et impartialité : La Cour européenne a relevé que l’essentiel des garanties judiciaires faisant défaut dans l’affaire Findlay (requête n o 22107/93, arrêt du 25/02/1997) (s’agissant des attributions et pouvoirs de « l’officier convocateur » et le défaut d’indépendance des membres de la Cour à l’égard des officiers convocateurs) faisaient également défaut dans la présente affaire, dans laquelle les même dispositions législatives et réglementaires étaient applicables. L’affaire Findlay a été close par la Résolution DH(98)11. Cette résolution fait référence notamment à l’entrée en vigueur de la loi sur les forces armées de 1996 qui a aboli le rôle de l’officier convocateur, a réparti ses fonctions entre plusieurs autorités et a mis en place un judge-advocate au sein des cours martiales.
En outre, une nouvelle loi a été adoptée, la loi de 2006 sur les forces armées. Elle instaure un système de droit militaire unique et commun à toutes les branches des forces armées et un tribunal militaire permanent (voir ci-dessous). Examen par des tribunaux militaires du bien-fondé des accusations pénales à l’encontre de civils : La loi de 2006 sur les forces armées dispose que certains civils se trouvant en dehors du territoire du Royaume ‑ Uni, tels que les personnes à charge de membres des forces armées résidant avec ces derniers peuvent être traduits devant le Service Civilian Court ou le nouveau tribunal militaire permanent.
La compétence du Service Civilian Court est plus limitée que celle du tribunal militaire : il peut siéger seulement en dehors du territoire des îles britanniques et ne peut examiner les infractions militaires les plus sérieuses, telles que les infractions pénales dont ne peuvent connaître le Magistrates’ Court ou le Youth Court en Angleterre ou au Pays des Galles. Une décision du Service Civilian Court est susceptible d’appel devant le tribunal militaire. Tant devant le Service Civilian Court que devant le tribunal militaire permanent, le judge-advocate est un juge civil. Seul le judge-advocate siègera au Service Civilian Court. Des membres ordinaires siègeront également au sein du tribunal militaire permanent, dont la principale fonction (tout comme pour les jurés au Crown Court anglais) consistera à se prononcer sur la culpabilité ou l’innocence.
Selon la loi de 2006, le tribunal militaire peut être constitué de manière à ne comporter aucun membre ordinaire militaire lorsque l’affaire concerne un civil. Lorsque l’accusé est un civil, tous les membres du tribunal seront donc également des civils, à moins qu’il existe des raisons impérieuses justifiant la présence d’un ou de plusieurs membres militaires, en conformité avec l’article 6. Tout appel introduit par un accusé civil contre une décision du tribunal militaire sera examiné par la cour militaire d’appel ( Court Martial Appeal Court ), composée entièrement de juges civils de la cour d’appel . Les décisions de cette dernière sont susceptibles d’appel devant la Cour suprême, également composée entièrement de juges civils.
L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans European Human Rights Reports sous la référence (2002) 34 EHRR 53 et diffusé aux autorités nationales concernées. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour le requérant des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a, par conséquent, rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.