AFFAIRES KUCERA ET HARIS CONTRE LA REPUBLIQUE SLOVAQUE

Rezoluția CM/ResDH(2011)158 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Kučera și Haris împotriva Republicii Slovace (Recherche n 48666/99, Hotărârea din 17 iulie 2007, definitivă la 17 octombrie 2007 Cerere nr. 14893/02, Hotărârea din 6 septembrie 2007, definitivă la 6 decembrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la: absența precarității în examinarea cererilor de eliberare a libertății depuse de reclamanți, plasate în detenție provizorie [încălcare a articolului 5 alineatul (4) ]; și, de asemenea, în cauza Kučera: durata detenției provizorii (încălcare a articolului 5 alineatul (5) ]; 3), durata procedurilor penale (încălcarea articolului 6 alineatul (1)); dreptul la respectarea domiciliului său din cauza intrării disproporționate a funcționarilor de poliție înarmați și dreptul la respectarea vieții sale private și de familie ca urmare a refuzului de a permite reclamantului să se întâlnească cu soția sa în timpul detenției provizorii (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în acest sens) După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în Hotărârea Kučera (a se vedea detaliile în lai) - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)158 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Kučera și Haris împotriva Republicii Slovace Rezumat al cauzelor Aceste cauze se referă la neaprobarea la scurt timp a cererilor de eliberare în libertate ale reclamanților, aflate în detenție provizorie, cereri depuse în 2001 în cauza Haris și în 1998 în cauza Kučera (încălcarea articolului 5 alineatul (2)) la cauza Kučera se referă, de asemenea, la durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului, între 1997 și 1999 (încălcarea articolului 5 alineatul (3)). În plus, cauza Kučera se referă la o încălcare a dreptului la respectarea domiciliului reclamantului, în măsura în care patru funcționari de poliție mascați și înarmați au intrat în apartamentul său la 17/12/1997 pentru a notifica reclamantului și soției sale o acuzație de șantaj și pentru a-i conduce la anchetatorul poliției (încălcarea articolului 8). Lacque Kučera se referă, de asemenea, la o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamantului din cauza refuzului de a permite soției sale să îl viziteze timp de 13 luni în timpul detenției provizorii, refuz considerat ca nefiind necesar într-o societate democratică (încălcarea articolului 8). Plătiri ale unor satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale Kučera (48666/99) 000 EUR 300 EUR 300 EUR Plătit la 17/01/2008 b) Măsuri individuale În cauza Haris, reclamantul a fost eliberat și nu a prezentat nici o pretenție în virtutea satisfacției echitabile în fața Curții Europene. În cauza Kučera, reclamantul a fost eliberat, Curtea Europeană i-a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. În consecință, nici o altă măsură nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 5 alineatul (4) (defecțiune rapidă) : Curtea Europeană a arătat că întârzierile în examinarea cererilor de eliberare a reclamanților rezultă, printre altele, din nerespectarea de către instanțele naționale a obligației lor de a asigura rapid notificarea deciziilor lor, a viciilor de procedură care au dus la anularea deciziilor de către instanțele superioare, a duratei nejustificate a perioadei de examinare a plângerilor și a neîndeplinirii obligației de pronunțare publică a hotărârilor. De la data faptelor acestor cauze, a intrat în vigoare o nouă legislație care tratează aceste chestiuni. În conformitate cu art. 79 alineatul (3) din Codul de procedură penală, un deținut poate depune în orice moment o cerere de eliberare. În cazul în care procurorul respinge o astfel de cerere, acesta trebuie să o prezinte imediat judecătorului competent care decide asupra cererii în termen scurt. Există în prezent o jurisprudență a Curții Constituționale slovace care interpretează obligațiile care decurg din Codul de procedură penală și din Constituție în lumina jurisprudenței convenției. În plus, din momentul în care au avut loc încălcările, recursul prevăzut la art. 127 din Constituție a fost inițiat începând cu 01/01/2002, permițând persoanelor fizice să introducă o acțiune constituțională atunci când consideră că drepturile lor protejate prin Convenție au fost încălcate. În conformitate cu art. 127, Curtea Constituțională are dreptul de a acorda o indemnizație pecuniară și de a acorda unei autorități de a lua măsurile necesare (a se vedea §41 din Hotărârea Haris). Din 2003, există o jurisprudență a Curții Constituționale conform căreia instanțele interne încalcă drepturile protejate de Convenție și constituționale, atunci când nu tratează rapid cererile de eliberare (a se vedea interalia, IV 216/07 din 17/06/2008). 2) Încălcarea articolului 5 alineatul (3) în cauza Kučera: Curtea Europeană a considerat că motivele pe care se află instanțele naționale nu erau nici relevante, nici suficiente pentru a justifica durata totală a detenției provizorii a reclamantului. De la data la care s-a făcut referire în acest caz, noua legislație care tratează această încălcare a intrat în vigoare. La art. 76(1) din Codul de procedură penală (301/2005) prevede că detenția provizorie nu poate depăși o durată necesară conform articolului 79(1), de îndată ce motivele care au justificat detenția devin fără obiect, persoana deținută trebuie eliberată. Din 2002, a existat o jurisprudență abundentă a Curții Constituționale de stabilire, referindu-se la interpretarea Convenției de către Curtea Europeană, a faptului că o suspiciune rezonabilă care sugerează că o infracțiune a fost comisă este doar un motiv temporar de deținere, în etapa preliminară a unei cauze. Detenția prelungită necesită motive suplimentare și valabile, iar autoritățile trebuie să trateze problema detenției provizorii cu o atenție specială (a se vedea interalia) III. US 295/05, IV. US 253/03, III US 199/05. Acest raționament reiese în mod evident din jurisprudența Curții Supreme care citează hotărâri ale Curții Europene în deciziile sale (a se vedea, printre altele, Decizia n Ntv I-20/02 din 10 ianuarie 2003). În plus, în cazul în care instanțele naționale nu oferă motive relevante și suficiente pentru o detenție prelungită, persoana vizată poate introduce o acțiune constituțională în conformitate cu art. 127 din Constituție (a se vedea mai sus). Începând din 2005, Curtea Constituțională a constatat că instanțele naționale nu au respectat obligația de a furniza motive pertinente și suficiente pentru o detenție prelungită și de a dispune eliberarea persoanelor în cauză și de a le aloca o indemnizație (a se vedea interalia IV. US 181/07 din 10/01/2008). 3) Încălcarea articolului 8 în cauza Kučera : În ceea ce privește dreptul la respectarea domiciliului, Curtea Europeană a arătat că Legea privind poliția din 1993 includea anumite garanții pentru evitarea abuzului de autoritate în circumstanțe similare. Cu toate acestea, aceste dispoziții nu au permis evitarea încălcării în această cauză (§122 din hotărâre). În ceea ce privește intrarea forțată a poliției la domiciliul reclamantului, autoritățile remarcă faptul că: este vorba despre un incident izolat. Hotărârea a fost notificată autorităților de poliție și li s-a cerut să se asigure că acest tip de incident nu mai are loc. În ceea ce privește refuzul de a permite soției reclamantului să îl viziteze în timpul detenției provizorii a reclamantului, autoritățile au remarcat încă o dată că acest lucru este un indiciu izolat. Articolele 19§§1 și 2 din Legea privind detenție provizorie (221/2006) prevăd că o persoană aflată în detenție provizorie are dreptul la o vizită de cel puțin o oră, la fiecare trei săptămâni. Pot fi permise vizite mai frecvente. Autoritățile competente au fost conștiente de hotărârea Curții Europene. În conformitate cu art. 59 din Legea privind detenția provizorie, procurorul districtual controlează aplicarea legislației și a reglementărilor relevante în instituțiile penitenciare și în conformitate cu Legea privind Parchetul (153/2001), acesta poate, în scris, să pună capăt sau să suspende orice practică contrară. În conformitate cu art. 31 alineatul (1) din Legea privind Parchetul, procurorul poate controla legalitatea procedurilor sau deciziilor luate de autoritățile naționale sau de instanțele naționale, pe baza unei cereri, și are competența de a întreprinde acțiuni pentru a remedia orice încălcare existentă a dreptului național, cu condiția ca: nicio altă autoritate să nu fie desemnată în mod expres de lege pentru a face acest lucru. (4) Publicarea și difuzarea hotărârilor în cauzele Kučera și Haris au fost traduse și publicate în Justičnà Review, în n 10/2007 și, respectiv, n 122/2007. Hotărârea Haris a fost difuzată la 21/12/2007 tuturor instanțelor regionale și Curții Supreme, însoțită de o circulară a Ministerului Justiției. Președinților instanțelor regionale și ai diviziei penale a Curții Supreme li s-a solicitat să notifice aceste hotărâri tuturor judecătorilor în cauză, în cadrul instanțelor regionale și de district, și Curții Supreme. La 24/07/08, Tribunalul Kučera a fost difuzat tuturor tribunalelor regionale și Președintelui poliției printr-o scrisoare din partea autorităților guvernamentale la Curtea Europeană. Președinților tribunalelor regionale și poliției li s-a cerut să notifice aceste hotărâri tuturor tribunalelor aflate sub jurisdicția lor și tuturor funcționarilor de poliție locali. În octombrie 2009, Biroul Guvernului Republicii Slovace pe lângă Curtea Europeană, în cooperare cu Biroul Procurorului General, a organizat un seminar pentru procurori pe tema articolului 5 din Convenție și pe tema executării hotărârilor Curții Europene împotriva Slovaciei. III. Concluziile Curții Europene împotriva Slovaciei. III. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni alte încălcări similare și că Republica Slovacă și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)158

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Kučera et Haris contre République slovaque

(Requête n

o

48666/99, arrêt du 17 juillet 2007, définitif le 17 octobre 2007

Requête n

o

14893/02, arrêt du 6 septembre 2007, définitif le 6 décembre 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent

: l’absence de célérité dans l’examen des demandes de remise en liberté déposées par les requérants, placés en détention provisoire (violations de l’article 5, paragraphe 4)

; et également dans l’affaire Kučera

: la durée de sa détention provisoire (violation de l’article

5, paragraphe

3), la durée de la procédure pénale (violation de l’article 6 paragraphe 1), le droit au respect de son domicile en raison de l’entrée disproportionnée de fonctionnaires de police armés et le droit au respect de sa vie privée et familiale suite aux refus d’autoriser le requérant à rencontrer sa femme au cours de sa détention provisoire (violations de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt Kučera (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)158

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Kučera et Haris contre République slovaque

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent le défaut d’examen à bref délai des demandes de remise en liberté des requérants, placés en détention provisoire, demandes introduites en 2001 dans l’affaire Haris et en 1998 dans l’affaire Kučera

(violations de l’article 5§4).

L’affaire Kučera concerne également la durée excessive de la détention provisoire du requérant, entre 1997 et 1999 (violation de l’article 5§3).

De plus, l’affaire Kučera concerne une violation du droit au respect du domicile du requérant dans la mesure où quatre fonctionnaires de police masqués et armés ont fait irruption dans son appartement le 17/12/1997 en vue de notifier au requérant et à son épouse une accusation de chantage et de les conduire auprès de l’enquêteur de la police (violation de l’article 8).

L’affaire Kučera concerne également une violation du droit au respect de la vie privée et familiale du requérant en raison du refus de permettre à sa femme de lui rendre visite pendant treize mois au cours de sa détention provisoire, refus considéré comme non «

nécessaire dans une société démocratique

» (violation de l’article 8).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Kučera (48666/99)

-

6

000 EUR

300 EUR

6

300 EUR

Payé le

17/01/2008

b) Mesures individuelles

Dans l’affaire Haris, le requérant a été libéré et n’a soumis aucune prétention au titre de la satisfaction équitable devant la Cour européenne. Dans l’affaire Kučera, le requérant a été libéré, la Cour européenne lui a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral. En conséquence, aucune autre mesure n’a été jugée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

1) Violations de l’article 5 §4 (défaut d’examen à bref délai)

: La Cour européenne a relevé que les retards dans l’examen des demandes de remise en liberté des requérants résultaient notamment du manquement des juridictions nationales à leur obligation d’assurer rapidement la notification de leurs décisions, de vices de procédure ayant abouti à l’annulation de décisions par les juridictions supérieures, de la durée injustifiée de la période d’examen des plaintes et du manquement à l’obligation de prononcé public des décisions.

Depuis l’époque des faits de ces affaires, une nouvelle législation traitent de ces questions est entrée en vigueur. L’article 2(6) du Code de procédure pénale (301/2005) prévoit que les autorités ont l’obligation de donner la priorité aux affaires relatives à la détention et de les traiter rapidement. Selon l’article 79(3) du Code de procédure pénale, un détenu peut soumettre à tout moment une demande de libération. Lorsque le procureur rejette une telle demande, il doit la soumettre immédiatement au juge compétent qui statue sur la demande à bref délai. Il existe à présent un jurisprudence de la Cour constitutionnelle slovaque qui interprète les obligations découlant du Code de procédure pénale et de la Constitution à la lumière de la jurisprudence de la Convention.

En outre, depuis que les violations ont eu lieu, le recours prévu par l’article 127 de la Constitution est ouvert depuis le 01/01/2002, permettant aux particuliers d’introduire un recours constitutionnel lorsqu’ils estiment que leurs droits protégés par la Convention ont été violés. Conformément à l’article 127, la Cour constitutionnelle est en droit d’accorder une indemnité pécuniaire et d’ordonner à une autorité d’entreprendre des actions nécessaires (voir §41 de l’arrêt Haris). Depuis 2003, il existe une jurisprudence de la Cour constitutionnelle selon laquelle les tribunaux internes violent les droits protégés par la Convention et constitutionnels, lorsqu’ils ne traitent pas rapidement les demande de remise en liberté (voir

inter alia

, IV 216/07 du 17/06/2008).

2) Violation de l’article 5§3 dans l’affaire Kučera :

La Cour européenne a estimé que les motifs sur lesquels les tribunaux nationaux s’étaient fondés n’étaient ni pertinents ni suffisants pour justifier la durée totale de la détention provisoire du requérant.

Depuis l’époque des faits de cette affaire, la nouvelle législation qui traite de cette violation est entrée en vigueur. L’article 76(1) du Code de procédure pénale (301/2005) dispose que la détention provisoire ne peut dépasser «

une durée nécessaire

». Selon l’article 79(1), dès que les raisons ayant justifié la détention deviennent sans objet, la personne détenue doit être libérée. Depuis 2002, il existe une jurisprudence abondante de la Cour constitutionnelle établissant, en se référant à l’interprétation de la Convention par la Cour européenne, qu’un soupçon raisonnable faisant penser qu’une infraction a été commise n’est qu’une raison temporaire de détention, au stade préliminaire d’une affaire. Une détention prolongée nécessite des raisons complémentaires et valables et les autorités doivent traiter la question de la détention provisoire avec une diligence particulière (voir

inter alia

III. US 295/05, IV. US 253/03, III US 199/05). Ce raisonnement ressort manifestement de la jurisprudence de la Cour Suprême qui cite des arrêts de la Cour européenne dans ses décisions (voir entre autre, la décision n

o

Ntv I-20/02 du 10 janvier 2003).

En outre, lorsque les tribunaux nationaux ne fournissent pas de motifs pertinents et suffisants pour une détention prolongée, la personne concernée peut introduire un recours constitutionnel conformément à l’article 127 de la Constitution (voir ci-dessus). Depuis 2005, il existe une jurisprudence de la Cour constitutionnelle constatant le manquement des tribunaux nationaux à leur obligation de fournir des motifs pertinents et suffisants pour une détention prolongée et ordonnant la remise en liberté des personnes concernées, et leur allouant une indemnité (voir

inter alia

IV. US 181/07 du 10/01/2008).

3) Violation de l’article 8 dans l’affaire Kučera

: En ce qui concerne le droit au respect du domicile, la Cour européenne a relevé que la loi sur la police de 1993 comprenait certaines garanties pour éviter l’abus d’autorité dans des circonstances similaires. Ces dispositions n’ont cependant pas permis d’éviter la violation dans cette affaire (§122 de l’arrêt). En ce qui concerne l’entrée par la force de la police au domicile du requérant, les autorités notent qu’il s’agit d’un incident isolé. L’arrêt a été notifié aux autorités de police, et il leur a été demandé de s’assurer que ce type d’incident ne se produise plus.

En ce qui concerne le refus de permettre à la femme du requérant de lui rendre visite pendant la détention provisoire de celui-ci, les autorités ont noté là encore que c’était un indicent isolé. Les articles 19§§1 et 2) de la loi sur la détention provisoire (221/2006) prévoient qu’une personne placée en détention provisoire a droit à une visite d’une heure au moins, toutes les trois semaines. Des visites plus fréquentes peuvent être autorisées. Les autorités compétentes ont été sensibilisées à l’arrêt de la Cour européenne.

Conformément à l’article 59 de la loi sur la détention provisoire, le procureur contrôle l’application de la législation et de la réglementation pertinentes dans les institutions pénitentiaires, et selon la loi sur le parquet (153/2001), il peut, par ordre écrit, mettre fin ou suspendre toute pratique contraire. Conformément à l’article 31§1 de la loi sur le parquet, le procureur peut contrôler la légalité des procédures ou des décisions prises par les autorités étatiques ou les tribunaux nationaux, sur la base d’une demande, et il est habilité à entreprendre des démarches afin de remédier à toute violation existante du droit national, à condition qu’aucune autre autorité ne soit expressément désignée par la loi pour le faire. Si ce recours s’avère insuffisant, la personne concernée peut introduire un recours constitutionnel basé sur l’article 127 de la Constitution (voir ci-dessus).

4) Publication et diffusion

:

les arrêts dans les affaires Kučera et Haris ont été traduits et publiés dans

Justičnà Revue,

respectivement dans le n

o

10/2007 et n

o

12/2007. L’arrêt Haris a été diffusé le 21/12/2007 à tous les tribunaux régionaux et à la Cour suprême, accompagné d’une circulaire du Ministre de la Justice. Il a été demandé aux présidents des tribunaux régionaux et de la division pénale de la Cour suprême de notifier ces arrêts à tous les juges saisis d’affaires pénales, au sein des tribunaux de région et de district, et de la Cour suprême. Le 24/07/08, l’arrêt Kučera a été diffusé à tous les tribunaux régionaux et au Présidium de la police par une lettre de l’Agent du Gouvernement auprès de la Cour européenne. Il a été demandé aux présidents des tribunaux régionaux et à la Police de notifier ces arrêts à tous les tribunaux relevant de leur juridiction et à tous les fonctionnaires de police locaux.

En octobre 2009, le Bureau de l’Agent du Gouvernement de la République slovaque auprès de la Cour européenne, en coopération avec le Bureau du Procureur Général, a organisé un séminaire pour les procureurs sur l’article 5 de la Convention et sur l’exécution des arrêts de la Cour européenne rendus contre la Slovaquie.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont remédié aux conséquences des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir d’autres violations semblables et que la République slovaque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.