CASE OF PROKOPOVICH AGAINST THE RUSSIAN FEDERATION

Rezoluția CM/ResDH(2011)154 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Prokopovich, împotriva Federației Ruse (domanda nr. 58255/00, hotărârea din 18 noiembrie 2004, finală la 18 februarie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la expulziarea ilegală a reclamantului dintr-un apartament după moartea partenerului ei îndepărtat care deține drepturi de locație la apartament (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Federației Ruse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)154 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Prokopovich împotriva Federației Ruse Acest caz se referă la expulziarea forțată a reclamantului dintr-un apartament după decesul partenerului ei care a deținut drepturi de locație la apartament. Curtea a remarcat că dreptul intern a permis expulziarea numai pe motive stabilite de lege și numai pe baza unei hotărâri judiciare (Codul de locație din 24 iunie 1983, astfel cum a fost modificat la 28 martie 1998, cu efect la momentul material). Această dispoziție a introdus o salvgardare procedurală importantă împotriva expulzărilor arbitrare și formularea acesteia nu a permis excepții. Curtea a menționat în continuare poziția Guvernului Rus, care a admis că procedura stabilită de lege ar fi trebuit să fie respectată în cazul reclamantului, chiar dacă reședința ei nu a fost stabilită legal. Curtea nu a observat niciun motiv de discordare și a concluzionat că ingerința în dreptul reclamantului la respectarea casei ei nu este în conformitate cu legea, deoarece ea a fost evacuată fără o procedură judecătorească (violație la art. 8). Plata unei simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 120 EUR 6 120 EUR Plătite la 25/04/2005 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale pe care le-a suportat ca urmare a încălcării constatate. Nu a fost depusă nicio nouă cerere de către reclamant. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Curtea Constituțională a Federației Ruse, în hotărârea sa din 5 februarie 1993 - adică, cu mult timp înainte ca evenimentul în cauză să descopere că expulziarea fără o decizie judiciară este neconstituțională. Apoi, legislația internă a fost modificată în consecință (a se vedea rezumatul cazului introductiv de mai sus) și Codul de locuință din 2004, în vigoare, prevede de asemenea de evacuare numai pe baza unei hotărâri judiciare. Autoritățile ruse au indicat că hotărârea Curții Europene a fost trimisă Curții Supreme a Federației Ruse, Ministerului Internului Federației Ruse, Biroului Procurorului General al Federației Ruse, Serviciului Federal Baliff, și a fost difuzată și printre toate instanțele ruse, împreună cu o scrisoare circulară de la vicepreședintele Curții Supreme a Federației Ruse. Hotărârea Curții a fost, de asemenea, publicată în Buletinul Curții Europene (ediție rusă) nr. 8, 2006. Guvernul subliniază faptul că procedura stabilită de lege ar fi trebuit să fie urmată în acest caz și că, prin urmare, reclamantul nu ar fi fost expulzat fără o procedură judecătorească. Guvernul consideră, în consecință, că publicarea și difuzarea hotărârii sunt suficiente pentru a preveni încălcări similare. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Federația Rusă a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 la a 1120-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)154

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Prokopovich against Russian Federation

(Application No. 58255/00, judgment of 18 November 2004, final on 18 February 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the unlawful eviction of the applicant from a flat after the death of her late partner who held tenancy rights to the flat (violation of article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Russian Federation’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)154

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Prokopovich against Russian Federation

Introductory case summary

This case concerns the applicant’s forcible eviction from a flat after the death of her late partner who held tenancy rights to the flat. The Court noted that domestic law permitted eviction only on grounds established by law and only on the basis of a court order (Housing Code of 24 June 1983, as amended on 28

March 1998, effective at the material time). That provision introduced an important procedural safeguard against arbitrary evictions and its wording permitted no exceptions. The Court further referred to the position of the Russian Government, which conceded that the procedure established by law should have been followed in the applicant’s case, even though her residence had not been legally established. The Court saw no reason to dissent and concluded that the interference with the applicant’s right to respect for her home was not in accordance with the law, as she had been evicted without a court order (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

6

000 EUR

120 EUR

6 120 EUR

Paid on 25/04/2005

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage she sustained as a result of the violation found. No further claim has been lodged by the applicant.

Therefore no further individual measure appears necessary.

II.

General measures

The Constitutional Court of the Russian Federation, in its judgment of 5 February 1993 -that is, long before the event at issue- found that eviction without a court order is unconstitutional. Subsequently, domestic law was amended accordingly (see the Introductory case summary above), and the Housing Code of 2004, currently in force, also provides eviction only on the basis of a court order.

The Russian authorities have indicated that the judgment of the European Court was sent out to the Supreme Court of the Russian Federation, to the Ministry of the Interior of the Russian Federation, to the Office of the Prosecutor General of the Russian Federation, to the Federal Baliff Service, and has also been disseminated amongst all Russian courts together with a circular letter from the Deputy President of the Supreme Court of the Russian Federation.

The Court’s judgment was also published in the

Bulletin of the European Court

(Russian edition) No. 8, 2006. The government underline that the procedure established by law should have been followed in the present case and that consequently the applicant should not have been evicted without a court order. The government accordingly consider that publication and dissemination of the judgment are sufficient to prevent further similar

violations.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that the Russian Federation has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 14 September 2011 at the 1120th Meeting of the Ministers’ Deputies