CASE OF HAKIMI AGAINST BELGIUM

Rezoluția CM/ResDH(2011)92 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Hakimi împotriva Belgiei (domanda nr. 665/08, hotărârea nr. 29/06/2010, finală la 29/09/2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza refuzului instanței de recurs de a redeschide în absență Procedura care a avut loc în 2006 (la 9 martie 2007, Curtea a respins recursul reclamantului ca fiind „de neașteptat”, deși hotărârea de nerespectare a fost notificată fără a menționa art. 187 din Codul de Procedură Penală sau conținutul său și, prin urmare, termenul de depunere a apelului) (violația articolului 6 alineatul (1)); Amintind că Curtea a considerat în hotărârea sa că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) constituie, în sine, suficientă satisfacție pentru daunele reclamate (art. 41 din hotărâre); reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; constatând că, în ceea ce privește măsurile individuale, Curtea de Casație, în hotărârea sa din 23 februarie 2011, a ordonat deschiderea procedurii în temeiul articolelor 442bis et seq. din Codul de anchetă penală, a retras hotărârea din 27 iunie 2007 privind recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de Apel de la Bruxelles din 9 martie 2007 și a anulat hotărârea Curții de Apel din 9 martie 2007 și, prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură individuală; constatând că, în ceea ce privește măsurile generale, prezentul caz este similar cu cel al lui Da Luz Domingues Ferreira împotriva Belgiei (denumit în continuare „derogare nr. 50049/99”), închis prin rezoluția finală CM/DH(2009)119, adoptată în cadrul celei de-a 1072-a ședințe a deputaților miniștri și care se referă în acest sens la măsurile generale menționate în acest articol; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a încheia examinarea acestui caz [1] Adoptat de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 la a 1120-a reuniune a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2011)92

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Hakimi against Belgium

(Application No. 665/08, judgment of 29/06/2010, final on 29/09/2010)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an infringement of the applicant’s right of access to a court due to the refusal by the court of appeal to reopen

in absentia

proceedings which took place in 2006 (on 9 March 2007 the Court had rejected the applicant’s appeal as “out of time”, although the default judgment had been notified without mentioning Article 187 of the Code of Criminal Procedure or its contents and, therefore, the time limit for filing an appeal) (violation of Article 6, paragraph

1);

Recalling that the Court considered in its judgment that the finding of a violation of Article 6, paragraph 1, constituted in itself sufficient just satisfaction for the damage claimed (§ 41 of the judgment);

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

Noting that, in respect of individual measures, the Court of Cassation in its judgment of 23 February 2011, ordered the re-opening of the proceedings pursuant to Articles 442bis et seq. of the Code of Criminal investigation, withdrew its judgment of 27 June 2007 relating to the applicant’s appeal against the Brussels Appeal Court’s judgment of 9 March 2007 and quashed the Court of Appeal’s judgment of 9 March 2007, and that therefore no other individual measure seems necessary;

Noting that, in respect of general measures, the present case is similar to that of Da Luz Domingues Ferreira

against Belgium (application No 50049/99), closed by final resolution CM/DH(2009)119, adopted at the 1072nd meeting of the Ministers Deputies and referring in this regard to the general measures mentioned therein;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 14 September 2011 at the 1120th Meeting of the Ministers’ Deputies