CASE OF CAPEAU AGAINST BELGIUM

Rezoluția CM/ResDH(2011)43 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Capeau împotriva Belgiei (domanda nr. 42914/98, hotărârea din 13 ianuarie 2005, finală la 6 iunie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la presupunerea nevinovăției reclamantului în sensul că refuzul în 1997 al cererii sale de remediere în ceea ce privește detenția necorespunzătoare a fost motivat de o dispoziție juridică din 1973 care impune persoanelor implicate în procedurile care au fost întrerupte, pentru a dovedi inocencele lor pentru a obține o reparație (violație la art. 6, alineatul (2)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLAREA, care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestora. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)43 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Capeau împotriva Belgiei Cazul se referă la o încălcare a presupunerii de nevinovăție în ceea ce privește reclamantul (violație la art. 6 alineatul (2)). În 1994, reclamantul a fost retras în custodie pentru aproape o lună în contextul unei anchete incendiare. Cererea sa a fost refuzată de către Ministerul Justiției la 12 mai 1997 și apoi, în apelul Comitetului de Apel privind detenția unduly servită (Comisia d’appel en matiere de detenție prudentă ) la 1 decembrie 1997, din cauza faptului că reclamantul nu a adunat dovada nevinovăției sale, astfel cum prevede art. 28, alineatul (1)b, dintr-o lege din 13 martie 1973 (§ 15 și 16 din hotărâre). Curtea Europeană a concluzionat că această cerință, deși bazată pe o dispoziție de drept, a dus la îndoieli cu privire la nevinovăția reclamantului și a considerat că anularea sarcinii dovezii în cadrul procedurii de compensare introduse în ceea ce privește o anchetă care a fost renunțată, a fost incompatibilă cu presupunerea de inocență (art. 25). Detalii privind o justă satisfacție Curtea nu a acordat satisfacție echitabilă. b) Măsuri individuale Reclamantul nu a formulat nicio cerere cu privire la o justă satisfacție în fața Curții Europene, nici nici o cerere privind măsurile individuale în fața Comitetului miniștrilor. II. Măsuri generale Raționamentul Comitetului de apel criticat de Curtea Europeană art. 28 alineatul (1) litera (b) din Legea din 13 martie 1973 privind compensarea pentru detenție nejustificată la reținere, care solicită apelanților „să își stabilească nevinovăția prin adăugărea probelor factuale sau prin prezentarea de argumente juridice în acest sens” în cazul procedurilor care au fost întrerupte. Numărând din hotărârea Curții Europene, organismele vizate de o procedură de compensare pentru detenție nejustificată la reținere ( Ministerul Justiției și prima instanță și comitetul de apel în apel) nu mai aplică această cerință. Autoritățile belgiene au furnizat copii ale două decizii adoptate de comitetul de recurs la 22 martie 2002 (261F) și 17 mai 2005 (265F) în care Consiliul, referindu-se la art. 6 alineatul (2) din convenție, a pus deoparte întrebarea dacă recurentele au avut elemente factuale sau juridice adducute pentru a-și demonstra inocencea, având în vedere că într-un conflict între o regulă care derivă dintr-un tratat cu efect direct în ordinea juridică belgiană și o regulă internă mai puțin favorabilă, ar trebui să prevaleze cel mai favorabil. În plus, art. 8 dintr-un act adoptat la 30 decembrie 2009, care a intrat în vigoare la 25 ianuarie 2010, a eliminat cerința menționată mai sus de la art. 28, alineatul (1)b din Legea din 1973. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Belgia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a reuniune a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2011)43

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Capeau against Belgium

(Application No. 42914/98, judgment of 13 January 2005, final on 6 June 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the presumption of the applicant’s innocence in that the refusal in 1997 of his request for redress in respect of unduly served detention on remand was grounded on a legal provision of 1973 requiring persons involved in proceedings which had been discontinued, to prove their innocence in order to obtain redress (violation of Article 6, paragraph 2) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)43

Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of

Capeau against Belgium

Introductory case summary

The case concerns a violation of the presumption of innocence in respect of the applicant (violation of Article 6, paragraph 2). In 1994, the applicant was remanded in custody for nearly a month in the context of an arson enquiry. The investigation was dropped and the applicant applied for reparation for prejudice sustained as a result of his detention on remand. His application was refused by the Ministry of Justice on 12

May 1997 and then at appeal by the Appeals Board on Unduly Served Detention (

Commission d’appel en matière de détention préventive inopérante

) on 1 December 1997, on the ground that the applicant had not adduced proof of his innocence as required by Article 28, paragraph 1b, of an Act of 13 March 1973 (§§ 15 and 16 of the judgment).

The European Court concluded that this requirement, though founded on a provision of law, gave rise to doubt as to the applicant’s innocence. It considered that to reverse the burden of proof in compensation proceedings brought in respect of an investigation which had been dropped, was incompatible with the presumption of innocence ((§ 25).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The Court awarded no just satisfaction.

b) Individual measures

The applicant made no request in respect of just satisfaction before the European Court, nor any request regarding individual measures before the Committee of Ministers.

II.

General measures

The reasoning of the appeals Board criticised by the European Court derived from

Article 28, paragraph 1b of the Act of 13 March 1973 on compensation for unwarranted detention on remand which required appellants “to establish their innocence by adducing factual evidence or submitting legal argument to that effect” in case of proceedings which have been discontinued.

Counting from the European Court’s judgment, the bodies concerned by proceedings for compensation for unwarranted detention on remand (the Ministry of Justice and first instance and the Appeals Board at appeal) no longer applied this requirement. The Belgian authorities provided copies of two decisions adopted by the Appeals Board on 22 March 2002 (261F) and 17 May 2005 (265F) in which the Board, referring to Article 6, paragraph 2, of the Convention, set aside the question of whether the appellants had adduced factual or legal elements to demonstrate their innocence, considering that in a conflict between a rule deriving from a treaty with direct effect in the Belgian legal order and a less favourable internal rule, the most favourable should prevail.

In addition, Article 8 of an Act adopted on 30 December 2009, which entered into force on 25 January 2010, deleted the requirement quoted above from Article 28, paragraph 1b of the 1973 Act.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required, that the measures adopted will prevent similar violations and that Belgium has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 8 June 2011 at the 1115th Meeting of the Ministers’ Deputies