Hakimi împotriva Belgiei

Rezoluția CM/ResDH(2011)92 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Hakimi împotriva Belgiei (Recherche n 665/08, Hotărârea din 29/06/2010, definitivă la 29/09/2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces la o instanță a reclamantului din cauza refuzului de a redeschide procedura care se afla în lipsă în 2006 (la 9 martie 2007 Curtea a respins pentru întârziere În pofida faptului că hotărârea pronunțată în mod implicit îi fusese pronunțată fără a se face referire la art. 187 din Codul de procedură penală sau la conținutul acestuia și, prin urmare, la termenul de care dispunea pentru a formula opoziția) [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]; Reamintind că Curtea a considerat în hotărârea sa că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu (§ 41 din hotărârea pronunțată) reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun,

pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum - și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; Notificând, în temeiul măsurilor individuale, că, printr-o hotărâre din 23 februarie 2011, Curtea de Casație a dispus redeschiderea procedurii în temeiul articolelor 442a și următoarele din Codul de procedură penală, pe care l-a retras din hotărârea sa din 27 iunie 2007 ca atare a statuat asupra recursului formulat de reclamant împotriva hotărârii pronunțate la 9 martie 2007 de Curtea a Tribunalului din Bruxelles și pe care aceasta a închis hotărârea pronunțată la 9 martie 2007 de instanța în cauză și că, în consecință, nu pare necesară nicio altă măsură individuală.

Notificând, în temeiul măsurilor generale, că prezenta cauză se aseamănă cu cauza Da Luz Domingus Ferreira împotriva Belgiei (solicitarea nr. 50049/99), închisă prin Rezoluția finală CM/ResDH(2009)119 adoptată în cadrul celei de-a 1072-a reuniuni a Delegaților miniștrilor și care face trimitere în acest sens la măsurile generale menționate anterior DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de către statul pârât, pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: în acest caz. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de-a 1120-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)92 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Hakimi contre Belgique (Requête n o 665/08, arrêt du 29/06/2010, définitif le 29/09/2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès à un tribunal du requérant en raison du refus de la cour d’appel de rouvrir la procédure qui s’était déroulée par défaut en 2006 (le 9 mars 2007 la Cour avait rejeté pour « tardiveté » l’opposition du requérant, alors que l’arrêt rendu par défaut lui avait été signifié sans qu’il soit fait mention de l’article 187 du code d’instruction criminelle ou de son contenu et, partant, du délai dont il disposait pour former opposition) (violation de l’article 6, paragraphe 1) ; Rappelant que la Cour a considéré dans son arrêt que le constat de violation de l’article 6, paragraphe 1, constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage allégué (§ 41 de l’arrêt) ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; - et de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Notant, au titre des mesures individuelles, que la Cour de cassation a, par un arrêt du 23 février 2011, ordonné la réouverture de la procédure en vertu des Articles 442 bis et suivants du code d’instruction criminelle, qu’elle a retiré son arrêt du 27 juin 2007 en tant qu’il statuait sur le pourvoi formé par le requérant contre l’arrêt rendu le 9 mars 2007 par la Cour d’appel de Bruxelles et qu’elle a cassé l’arrêt rendu le 9 mars 2007 par ladite cour d’appel en cause, et que, en conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire ; Notant, au titre des mesures générales, que la présente affaire s’apparente à l’affaire Da Luz Domingues Ferreira contre Belgique (requête n o 50049/99), close par résolution finale CM/ResDH(2009)119 adoptée lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres et renvoyant à cet égard aux mesures générales y mentionnées ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.