CASE OF FREITAG AGAINST GERMANY

Rezoluția CM/ResDH(2011)113 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Freitag împotriva Germaniei (domanda nr. 71440/01, hotărârea din 19 iulie 2007, finală la 19 octombrie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță din cauza întârzierii cu care o instanță a transferat cazul către o altă instanță competentă (violația articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice); reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să își realizeze cât mai mult posibil restabilirea în integritate; și - măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât, că acesta și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)113 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Freitag împotriva Germaniei Rezoluția introductivă Acest caz se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță (violația articolului 6§1). La 5 martie 1998, reclamantul, acționarul unei companii de asigurare din Berlin, a interzis o procedură împotriva societății pentru obținerea unei compensații pentru pierderea în valoare a acțiunilor sale cauzate de o fuziune cu o altă societate din Hamburg. Reclamantul a solicitat transferul dosarului său la Curtea Regională de Berlin competentă. Cu toate acestea, la 2 septembrie 1998, acesta a declarat acest caz inadmisibil, deoarece a primit-o numai după expirarea termenului de două luni de depunere. Curtea Europeană a constatat că întârzierile au fost cauzate de Curtea Regională de la Hamburg și că reclamantul nu ar putea fi așteptat să introducă noi proceduri în fața Curții Regionale de Berlin, prin urmare, care au provocat mai multe taxe judiciare. Prin declararea inadmisibilă a cauzei, instanța internă nu a reușit să stabilească un echilibru echitabil între interesul general al certitudinii juridice și dreptul reclamantului de a-și examina cererea de către instanță. Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 823,38 EUR 823,38 EUR Plăți la 18/01/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește pierderea de oportunități, deoarece el nu a fost capabil de a fi examinat meritele cererii sale. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de miniștri. II. Măsuri generale În conformitate cu secțiunea 281 din Codul de Procedură Civilă, o acțiune respectă termenul, chiar dacă a fost depusă cu o instanță care nu este competentă și care este transferată numai la instanța competentă după expirarea termenului statutar În acest caz, Curtea Regională de Berlin a susținut că această dispoziție nu se aplică procedurilor privind compensarea acționarilor. Cu toate acestea, o hotărâre a Curții Federale de Justiție din 13 martie 2006 (după faptele prezentului caz) arată că secțiunea 281, citată mai sus, ar trebui să se aplice și prin analogie acestei proceduri. De la examinarea jurisprudenței Curții Federale de Justiție se constată că încălcarea în acest caz a apărut din cauza unei erori procedurale izolate, deoarece jurisprudența acesteia oferă posibilitatea de a transfera un caz la instanța competentă chiar după expirarea termenului statutar de depunere. Publicarea și diseminarea hotărârii Curții către autoritățile relevante ar trebui să împiedice încălcări similare. Hotărârea Curții Europene a fost transmisă instanțelor în cauză direct și publicată în limba germană, disponibilă pe site-ul Ministerului Federal al Justiției (www.bmj.de, Themen: Menschenrechte, EGMR) care oferă o legătură directă cu site-ul internet al Curții Europene pentru hotărârile în limba germană http://www.coe.int/t/d/menschenrechtsgerichtshof/dokumente_auf_deutsch/volltext/urteile/20070719-F.asp#TopOfPage III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Germania a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 la a 1120-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)113

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Freitag against Germany

(Application No. 71440/01, judgment of 19 July 2007, final on 19 October 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the violation of the applicant’s right of access to a court due to the delay with which a court transferred the case to another competent court (violation of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix);

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)113

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Freitag against Germany

Introductory case summary

This case concerns the violation of the applicant’s right of access to a court (violation of Article 6§1).

On 5 March 1998 the applicant, a shareholder of an insurance company based in Berlin, brought proceedings against the company to obtain compensation for the loss in value of his shares caused by a merger with another company based in Hamburg. The applicant first brought the proceedings before the Hamburg Regional Court which declared that it had no local jurisdiction to decide the case. The applicant requested a transfer of his case-file to the competent Berlin Regional Court. However, on 2 September 1998 the latter declared the case inadmissible as it had received it only after the expiry of the two-month time-limit for submission.

The European Court found that the delays had been caused by the Hamburg Regional Court and that the applicant could not be expected to bring new proceedings before the Berlin Regional Court, thus incurring more court fees. By declaring the case inadmissible, the domestic courts had failed to strike a fair balance between the general interest of legal certainty and the applicant’s right to have his claim examined by the court.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

2

000 EUR

-

4

823,38 EUR

6

823,38 EUR

Paid on 18/01/2008

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of a loss of opportunity as he had not been able to have the merits of his claim examined. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

According to Section 281 of the Code of Civil Procedure, an action complies with the time-limit even if it has been lodged with a court which is not competent and is only transferred to the competent court after the expiry of the statutory time

‑

limit. In the present case, the Berlin Regional Court held that this provision did not apply to proceedings concerning shareholders’ compensation. However, a decision of the Federal Court of Justice given on 13

March 2006 (after the facts of the present case) shows that the Section 281, quoted above, should also apply by analogy to such proceedings.

It appears from the examination of the jurisprudence of the Federal Court of Justice that the violation in this case arose from an isolated procedural error, since this court’s case-law does provide the possibility to transfer a case to the competent court even after the expiry of the statutory period for submission. Publication and dissemination of the Court’s judgment to the relevant authorities should prevent similar violations.

The judgment of the European Court has been sent out to the courts directly concerned and published in German, available via the website of the Federal Ministry of Justice (

www.bmj.de

, Themen: Menschenrechte, EGMR)

which provides a direct link to the European Court’s website for judgments in German

(

http://www.coe.int/t/d/menschenrechtsgerichtshof/dokumente_auf_deutsch/volltext/urteile/20070719-F.asp#TopOfPage

.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Germany has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 14 September 2011 at the 1120th Meeting of the Ministers’ Deputies