CASE OF ARCHIP v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 3 (substantive aspect);Violation of Art. 3 (procedural aspect);Non-pecuniary damage - award
CASE OF ARCHIP v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Podoleni. La 7 noiembrie 2005, la aproximativ 12 prânz, reclamantul s-a dus la Primăria Podoleni pentru a-și încasa beneficiile lunare de boală. Având observat că suma încasată a fost mai mică decât suma primită în lunile anterioare, el a exprimat nemulțumire față de primarul și primarul adjunct. Insatisfăcută cu explicațiile primite, reclamantul a început să insulte funcționarii publici care lucrează la primărie. Câțiva martori la incident au declarat că reclamantul a fost sub influența alcoolului. Reclamantul a refuzat-o. Întrucât reclamantul nu a putut fi calmat, primarul și primarul adjunct l-au dus la secția de poliție, situată aproape de primărie. Reclamantul a susținut că primarul l-a lovit la secția de poliție. El nu a depus nici un certificat medical în acest sens. 10. Pe motivul că reclamantul a continuat să se comporte agresiv și să abordeze amenințările față de cei din jurul lui, ofițerul șef de poliție, P.E., l-a bătut la un copac în curtea secției de poliție. 11. Potrivit reclamantului și a mai multor martori, el a fost păstrat bătut timp de aproximativ două ore și patruzeci și cinci de minute. Guvernul a redus că încătușarea a durat o oră și patruzeci și cinci de minute. 12. În timp ce secția de poliție a fost situată în centrul satului, mulți locuitori din sat au trecut și a văzut reclamantul bătește la copac în curte. Unul dintre ei a informat presa și postul local de televiziune. Reporterii au sosit la locul faptei și au făcut poze cu reclamantul bătut. Accidentul a fost acoperit de un articol pe 10 noiembrie 2005 în ziarul local Realitata numit „Ofițerul principal de poliție al Podoleny molestes un consilier cetățean”. 13. Cinci luni înainte de evenimentele în cauză, reclamantul a avut o intervenție chirurgicală pe femurul stâng. Potrivit documentelor depuse de el, el a fost spitalizat în secțiunea ortopedică a spitalului Neamț între 12 noiembrie și 2 decembrie 2002 și între 30 mai și 15 iunie 2005. La momentul evenimentelor el suferise de coxartroză (artrită a șoldului) și primia beneficii de boală din acest motiv. 14. Potrivit reclamantului, fiind păstrat bătut în aer liber pentru atât de mult timp într-o zi rece și umed noiembrie, și-a înrăutățit starea medicală. Pe baza unui certificat medical emis la 16 ianuarie 2008, reclamantul a fost desemnat cu handicap (la nivel mediu) de către un consiliu medical. 15. În ziua în care a avut loc incidentul, poliția P.E. a redactat un raport care a afirmat că a trebuit să folosească forța și bătaia pentru a împiedica reclamantul să se auto-atenueze în mod deliberat. El a declarat că a păstrat cătușul reclamantului timp de douăzeci și treizeci de minute și că a rămas aproape de el tot acest timp. Cu toate acestea, declarația sa a fost contrazisă de declarația de M.D., fostul primar adjunct al satului, care a mărturisit că reclamantul a fost singur și sediul de poliție a fost închis atunci când a trecut pe partea din față a clădirii la 7 noiembrie 2005. 16. La 9 noiembrie 2005, reclamantul a depus o plângere penală la Curtea de district Piatra Neamț împotriva ofițerului de poliție P.E. și primarului, acuzându-i de cauzarea unui prejudiciu corporal și a unui comportament insultant. 17. Prin o hotărâre dictată la 20 ianuarie 2006, această instanță a trimis dosarul în biroul procurorului atașat Curții de județean Neamț pentru investigarea incidentului. La 24 octombrie 2006, biroul procurorului a atașat Curtea Județeană Neamț a hotărât să nu deschidă o anchetă penală, având în vedere că este permis să alăpteze o persoană agresivă. 19. La 21 noiembrie 2005, reclamantul a depus o altă plângere penală împotriva ofițerului șef al poliției, a subofițerului șef al poliției, a primarului și a primarului adjunct. I-a acuzat de privare de libertate (în temeiul art. 189 § 1 din Codul Penal). 20. La 17 martie 2006, reclamantul a făcut o declarație la biroul procurorului. El a declarat că nu a fost lovit de niciunul dintre acuzați, așa cum a declarat în plângerea sa inițială. El a adăugat că a fost convins să depună o plângere penală de către primarul precedent, de către un membru al consiliului local al satului, și de către președintele unei organizații care luptă împotriva corupției și pentru protecția drepturilor omului (Asociația Națională Impotriva Corupții, Abuzurilor Și Pentru Drepturile Omului – ANICADO). El a afirmat, de asemenea, că a fost încătușat de mai puțin de zece minute și că este legitim, luând în considerare propriul său comportament. El a concluzionat că dorește să își retragă plângerea. După aceea, în timpul procedurii în fața instanțelor, reclamantul a afirmat că a fost forțat să facă această declarație și că nimic din aceasta nu era adevărat. 21. Prin o decizie pronunțată la 23 martie 2006, biroul procurorului atașat Curții de județ Neamț a hotărât să nu deschidă o anchetă penală. a luat măsurile necesare pentru a calma reclamantul, care folosea limba grosolană și insulta funcționarilor publici care lucrează la primărie și se comporta într-un mod deosebit de insultant față de primarul satului. De asemenea, a susținut că încătușarea reclamantului este în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române („Legea 2002 privind poliția (Organizarea și Funcțiile)”) și Ordinea nr. 130 din 10 septembrie 2004 privind Inspectoarea Generală a Poliției. Acesta a declarat că reclamantul nu a fost lovit de niciun ofițer de poliție. 22. În baza articolului 2781 din Codul de Procedură Penală, reclamantul a depus plângeri împotriva hotărârilor din 23 martie și 24 octombrie 2006. Cele două plângeri au fost însoțite de procurorul principal. La 11 iunie 2007, procurorul principal a respins plângerile și a susținut deciziile anterioare. 23. Reclamarea reclamantului împotriva ultimei hotărâri ale procurorului a fost respinsă de Curtea Județeană Neamț la 21 februarie 2008. Un recurs asupra punctelor de drept depuse de reclamant a fost respins de Curtea de Apel de la Bacău la 17 aprilie 2008, susținând hotărârea Curții din Neamț. 25. La 22 februarie 2006, biroul procurorului atașat Curții de District Piatra Neamț a inculpat reclamantul de indignare împotriva moralității publice și a tulburării ordinii publice în temeiul articolului 321 § 1 din Codul Penal. 26. Prin hotărârea din 20 iunie 2006, Curtea de District Piatra Neamț a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la închisoarea unei luni, suspendat. Hotărârea a rămas finală, deoarece reclamantul nu a depus apel asupra punctelor de drept. 27. Definirea infracțiunii de indignare împotriva moralității publice și a tulburării ordinii publice a fost, în momentul material, prevăzută la art. 321 din Codul penal și a citit după cum urmează: „Acțiunile unei persoane care acționează sau fac gesturi publice, folosesc cuvinte sau expresii sau se comportă în orice alt mod care este împotriva moralității publice sau care duce la scandal public sunt pedepsite cu închisoare de trei luni și doi ani sau cu o amendă. În cazul în care acțiunile prevăzute la alineatul (1) perturbă grav ordinul public, pedeapsa aplicabilă este închiderea între șase luni și cinci ani.” 28. Condițiile privind utilizarea cătușelor de către ofițeri de poliție sunt prevăzute de Legea de Poliție (Organizare și Funcții) din 2002. Articolele relevante se citesc după cum urmează: (1) „Pentru a descuraja, prevenirea și neutralizarea comportamentului agresiv de către persoanele care perturbă ordinea publică și care nu pot fi eliminate prin alte mijloace, poliția poate folosi scuturi de protecție, casca, truncheoni de cauciuc (...) pistole de glonț de cauciuc și cătușe, câini și alte mijloace de reținere care nu pun în pericol viața sau cauzează prejudicii corporale grave. (2) Mijloacele menționate în paragraful de mai sus pot fi utilizate împotriva persoanelor care: a) se comportă astfel încât să amenințe integritatea fizică, sănătatea sau proprietățile altor persoane; b) să încerce să intre, să intre sau să refuze să părăsească sediul autorităților publice, al partidelor politice, al instituțiilor și al organizațiilor publice sau private, să pună în pericol integritatea sau securitatea lor sau să-i împiedice să își desfășoare activitatea normală; c) să insulteze sau să atace persoanele care exercită funcțiile publice; d) să ofere rezistență sau să nu se conformeze, în niciun fel, cu ordinele unui ofițer de poliție, dar numai dacă există o teamă legitimă că, prin acțiunile lor, ar putea pune în pericol integritatea fizică sau viața acestui ofițer de poliție. (3) Utilizarea mijloacelor descrise în primul paragraf nu trebuie să depășească nivelul necesar pentru a preveni sau neutraliza comportamentul agresiv.” „Utilizarea mijloacelor prevăzute în articolele 34 și 35 este interzisă împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, împotriva persoanelor cu dovezi vizibile de handicap și împotriva copiilor, cu excepția cazurilor în care se ocupă de atac armat sau într-un grup, care reprezintă o amenințare pentru viața sau integritatea unuia sau mai multor persoane.”