Mendez Perez și alții împotriva Spaniei

Reclamantele, doamnele Jacinta Natividad Méndez Pérez și încă doisprezece altele, ale căror nume figurează în anexă, sunt cetățene spaniole, rezidente la Garachico (Tenerife). Ele sunt reprezentate în fața Curții de avocat M. Cabrera Pérez-Camacho, cu sediul în Santa Cruz de Tenerife. A. Circumstanțele dosarului

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează.

La 1 martie 2007, în cadrul unei ședințe a unor membri și susținători ai Partidului Popular la Garachico, comisia locală de conducere a Partidului Popular a fost aleasă. Președinta comitetului executiv insular al acestui partid în Tenerife le-a invitat pe participantele la ședință să-și exprime interesul de a fi incluse în lista de candidaturi a partidului pentru alegerile municipale din 27 mai 2007. Zece reclamante și-au exprimat dorința de a fi incluse în lista respectivă. Ținând cont că toți candidații potențiali erau femei, președinta insulară a menționat că o candidatură compusă integral din femei ar putea crea probleme în lumina legii asupra egalității care era în curs de adoptare în Parlamentul național și le-a invitat pe bărbații care doreau să se prezinte să-și facă cunoscut interesul.

Participanții la ședință și-au exprimat sprijinul pentru lista de candidaturi astfel alcătuită și nici un bărbat nu și-a manifestat intenția de a se alătura listei.

La 21 aprilie 2007, candidatura Partidului Popular din Garachico a fost prezentată secretarului Comisiei Electorale a zonei Icod de los Vinos. Toate cele treisprezece reclamante figurează pe lista de candidaturi prezentată.

La 27 aprilie 2007, Comisia Electorală în cauză a întocmit un proces-verbal potrivit căruia candidatura Partidului Popular din Garachico nu respecta cotele prevăzute de art. 44 bis din Legea Organică Electorală Generală (L.O. 5/1985, din 19 iunie 1985, în continuare LOREG), atât de modificată de Legea Organică 3/2007, din 22 martie 2007, privind egalitatea efectivă a bărbaților și a femeilor. Dispoziția în cauză impune într-adevăr o compoziție echilibrată a bărbaților și a femeilor, astfel încât în ansamblul listei electorale să existe cel puțin 40% din candidații fiecărui sex. În aceeași zi, procesul-verbal a fost notificat reprezentantului legal al Partidului Popular, ca să poată remedia neregularitatea constatată, în conformitate cu art. 47 § 2 din LOREG.

La 28 aprilie 2007, reprezentantul legal al Partidului Popular a prezentat o cerere Comisiei Electorale a zonei Icod de los Vinos în care a susținut că art. 44 bis din LOREG (în redacția aprobată de L.O. 3/2007) era neconstituțional.

Proclamația oficială a candidaturilor din zona Icod de los Vinos în ziarul oficial al provinciei Santa Cruz de Tenerife a avut loc la 1 mai 2007. Candidatura Partidului Popular din municipalitatea Garachico nu a figurat în acestă proclamație.

La 2 mai 2007, reclamantele au sesizat judecătorul contencios-administrativ nr. 1 din Santa Cruz de Tenerife cu un recurs contencios-electoral împotriva proclamației oficiale a candidaturilor pentru alegerile în măsura în care candidatura lor a fost exclusă doar pentru că era compusă integral din femei. Ele au invocat drepturile fundamentale de a accesa funcțiile publice în condiții de egalitate, libertatea de gândire și de a exprima și difuza liber gânduri, idei și opinii, precum și principiul non-discriminării (articolele 23, 16, 20 § 1 și 14 din Constituție). Reclamantele au solicitat trimiterea prejudecială de neconstituționalitate în fața Tribunalului Constituțional a articolului 44 bis LOREG în redacția aprobată de L.O. 3/2007, din 22 martie 2007, privind egalitatea efectivă a bărbaților și a femeilor, în măsura în care soluția litigiului depindea exclusiv de aceasta.

Prin decizie din 5 mai 2007, judecătorul contencios-administrativ nr. 1 din Santa Cruz de Tenerife a hotărât să sesizeze Tribunalul Constituțional cu o trimitere prejudecială privind neconstituționalitatea posibilă a articolului 44 bis din LOREG în noua redacție aprobată de L.O. 3/2007. Judecătorul a argumentat, între altele, că reclamantele erau femei și că au fost victime ale unei situații paradoxale, și anume că o lege, din care trebuiau să beneficieze, le prejudicia în caz de specie prin limitarea la 60% a liberei concurențe la alegerile femeilor (și bărbaților) pe listele electorale.

Prin hotărâre din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Constituțional, ședință în plen, a judecat conformă cu Constituția dispoziția atacată din L.O. 3/2007 și a respins atât trimiterea prejudecială privind neconstituționalitatea posibilă a dispoziției în cauză prezentată de judecătorul contencios-administrativ în speță, cât și un recurs de neconstituționalitate care fusese prezentat între timp de către mai mult de cincizeci deputați din grupul parlamentar al Partidului Popular din Camera Deputaților. Tribunalul Constituțional s-a exprimat în felul următor: „(...) a doua dispoziție adițională din L.O. 3/2007 [care introduce noul articol 44 bis în LOREG] încorporează principiul compoziției echilibrate a femeilor și bărbaților ca o condiție prealabilă pentru alcătuirea listelor electorale. Acest principiu este concretizat prin cerința ca să existe cel puțin 40% de candidați din fiecare sex în ansamblul listei. (...) Aceste prevederi legale nu generează un tratament dezavantajos pentru nici unul din sexe în măsura în care, în realitate, nici nu implică un tratament diferențiat pe baza sexului candidaților, procentajele fiind stabilite pentru candidații fiecărui sex. Nu este deci o măsură bazată pe criterii de majoritate/minoritate (cum ar fi cazul dacă s-ar fi luat în considerare criterii de diferențiere cum ar fi rasa sau vârsta), ci pe un criteriu (sexul) care, într-o manieră universală, împarte întreaga societate în două grupuri echilibrate ca procent. (...) art. 44 bis din LOREG se propune să dea efectivitate articolului 14 din Constituție în cadrul reprezentării politice unde, deși bărbații și femeile sunt formal egali, este evident că aceștia din urmă au fost întotdeauna material relegați".

Pentru Tribunalul Constituțional, partidele politice, în dubla lor calitate de instrumente ale dreptului subiectiv de asociere și de mijloace necesare pentru funcționarea sistemului democrat, pot contribui, prin imperativ legal, la realizarea obiectivului prevăzut de art. 9 § 2 din Constituție. Condiția lor de instrument al participării politice și de mijloc de expresie a pluralismului pentru formarea și manifestarea voinței populare definește caracterul lor asociativ ca partid politic și îi diferențiază clar de alte asociații. Este deci legitim ca legiuitorului să delimiteze termenii exercitării funcțiilor lor pentru a asigura că voia populară și participarea din care sunt instrument să fie rezultatul exercitării libertății și egalității „reala și efective" a indivizilor în sensul articolului 9 § 2 din Constituție. Limitarea în selectarea candidaților în cauză este deci constituțional valabilă în măsura în care (a) scopul acesteia este legitim, și anume egalitatea efectivă în domeniul participării politice (articolele 9 § 2, 14 și 23 din Constituție); (b) regimul legal este rezonabil în măsura în care se limitează la cerința unei compoziții echilibrate cu o cotă minimă fără impunere de ordine pe listă, și prevede excepții pentru micile comune cu mai puțin de 3.000 de locuitori; și (c) acest regim este inofensiv pentru drepturile fundamentale ale partidelor politice, care nu sunt, prin definiție, titulari ai drepturilor fundamentale ale sufragiului activ și pasiv. Din aceleași motive, limitarea impusă de legea atacată în dreptul partidelor politice la libertatea de asociere (articolele 6 și 22 din Constituție) este proporționată și constituțional legitimă.

Tribunalul Constituțional a observat, în ceea ce privește libertatea ideologică și libertatea de exprimare a partidelor politice (articolele 16 și 20 din Constituție), că legea nu interzice existența partidelor „feministe" sau „machistilor", nici a partidelor având o ideologie contrară egalității efective între cetățeni, și că nu afectează libertatea partidelor de a include în listele lor de candidaturi candidații cei mai apți să-și promoveze programul electoral și să-l apere apoi în cadrul instituțiilor. Tribunalul Constituțional a reamintit în acest sens că această libertate nu este absolută, în măsura în care poate fi limitată de cerințe prevăzute de lege, cum ar fi naționalitatea, numărul de candidați sau condițiile privind capacitatea electorală.

Privind principiul non-discriminării și dreptul cetățenilor de a participa la afacerile publice, Tribunalul Constituțional a considerat că măsura atacată avea tocmai scopul de a promova egalitatea între bărbați și femei, fără a utiliza însă formule compensatorii în favoarea femeilor, ci un criteriu care se referă în mod nedifercnțiat la unii și la alții. Acesta din urmă a reamintit în final că nu există un drept fundamental de a se prezenta la alegeri ca și candidat al unui partid politic, nici un drept subiectiv al cetățenilor ca partidele politice să prezinte terți ca și candidați pe liste electorale.

Un magistrat din Tribunalul Constituțional și-a exprimat opinia în dezacord.

Prin sentință din 15 februarie 2008, judecătorul contencios-administrativ nr. 1 din Santa Cruz de Tenerife a respins recursul prezentat de reclamante în lumina hotărârii pronunțate de Tribunalul Constituțional în speță. B. Dreptul intern relevant 17. art. 44 bis din LOREG, atât de modificat de Legea Organică 3/2007, din 22 martie 2007, privind egalitatea efectivă a bărbaților și a femeilor, prevede după cum urmează: „1. Candidaturile prezentate la alegerile pentru Camera Deputaților, la alegerile municipale și la alegerile membrilor consiliilor insulare și ai cabildos insulare din Canariile după cum este prevăzut de această lege (...) trebuie să respecte o compoziție echilibrată a femeilor și bărbaților, astfel încât să existe cel puțin 40% de candidați din fiecare sex în ansamblul listei. Când numărul posturilor de ocupat este mai mic de cinci, proporția femeilor și bărbaților va fi cât mai aproape posibil de echilibrul numeric. (...)". 18. art. 47 § 2 din LOREG este redactat după cum urmează: „Două zile după [publicarea candidaturilor prezentate], comisiile electorale competente semnalează reprezentanților candidaturilor neregularitățile constatate din oficiu sau denunțate de alți reprezentanți. Termenul pentru remedierea acestor neregularități este de patruzeci și opt de ore". 19. art. 187 § 2 din LOREG prevede că art. 44 bis din această lege nu se va aplica comunei ale căror populație nu depășește 3.000 de locuitori. Dispoziția tranzitorie a șaptea stabilește că înainte de 2011, noua regulă din art. 44 bis se va aplica doar la comune cu cel puțin 5.000 de locuitori.

Dispozițiile relevante din Constituție sunt redactate după cum urmează: art. 6 „Partidele politice sunt expresia pluralismului politic, participă la formarea și manifestarea voinței populare și sunt un instrument fundamental pentru participarea politică. Crearea și exercitarea activității lor sunt libere în conformitate cu Constituția și legea. Structura și funcționarea lor trebuie să fie democratice." art. 9 „(...) 2. Autorităților publice le revine sarcina de a promova condițiile necesare pentru ca libertatea și egalitatea individului și ale grupurilor cărora i se integrează să fie reale și efective, de a elimina obstacolele care le împiedică sau îngrădesc dezvoltarea deplină și de a facilita participarea tuturor cetățenilor la viața politică, economică, culturală și socială." art. 14 „Spanierii sunt egali în fața legii; nu pot fi supuși niciuna discriminare din motive (...) de sex (...) sau din oricare alt motiv sau circumstanță personală sau socială". art. 16 „1. Libertatea ideologică, religioasă și de cult a indivizilor și comunităților este garantată, fără alte limitări, cât privește manifestările sale, decât acelea care sunt necesare pentru menținerea ordinii publice protejate de lege. (...)". art. 20 „1. Se recunoaște și se protejează dreptul: a) de a exprima și difuza liber gânduri, idei și opinii prin vorbire, scris sau orice alt mijloc de reproducere (...) ". art. 23 „1. Cetățenii au dreptul de a participa la afacerile publice, direct sau prin intermediul reprezentanților aleși liber la alegeri periodice prin vot universal. 2. De asemenea, au dreptul de a accesa, în condiții de egalitate, posturi și funcții publice, ținând cont de cerințele impuse de legi". art. 163 „Când o instanță judecătorească consideră în cursul unui proces că o dispoziție cu rang de lege, aplicabilă materiei și a cărei validitate depinde hotărârea, ar putea fi contrară Constituției, sesizează Tribunalul Constituțional în condițiile, sub forma și cu efectele stabilite de lege, efectele neoprinzând în nici un caz să fie suspensive." PLÂNGERI

Invocând articolele 10, 11 din Convenție și art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantele se plâng de imposibilitatea care li s-a creat de a se prezenta ca și candidate la alegerile municipale din 27 mai 2007 la Garachico, localitate în care locuiesc, din cauza limitărilor legale care corespund unui abuz al acțiunilor care promovează egalitatea, și care nu se sprijină pe nici o justificare obiectivă. Ele susțin că pentru a fi eligibile, nu le mai ajunge doar să fie alegătoare spaniole, majore, fără restricții în capacitatea lor și înscrise în registrul electoral; trebuie de asemenea să aparțină sexului afectat de aplicarea unui procent în raport cu numărul total al posturilor de reînnoit într-o instituție reprezentativă la nivel local. Reclamantele susțin mai departe că aceste cerințe legale privind reprezentarea echilibrată a sexelor impun o restricție fundamentală libertății partidelor politice de a-și alcătui listele de candidaturi.

Invocând art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12, reclamantele văd în măsura denunțată o discriminare pe baza sexului.

Invocând articolele 10 și 11 din Convenție și art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantele se plâng de imposibilitatea de a se prezenta ca și candidate la alegerile municipale din 27 mai 2007 la Garachico, din cauza aplicării legii electorale atât de modificată de legea privind egalitatea efectivă a bărbaților și a femeilor.

Dispozițiile invocate din Convenție și din Protocolul nr. 1 prevăd după cum urmează: art. 10 „1. Fiecare persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea opiniei și libertatea de a primi sau comunica informații sau idei fără ingerințe ale autorităților publice și fără limitări de frontiere. Prezentul articol nu interzice statelor să supună întreprinderile de radiodifuziune, cinema sau televiziune unui regim de autorizații. 2. Exercitarea acestor libertăți comportând responsabilități și obligații poate fi supus anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea crimei, protecția sănătății sau moralei, protecția reputației sau drepturilor altora, pentru a preveni divulgarea de informații confidențiale sau pentru a asigura autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești." art. 11 „1. Fiecare persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea opiniei și libertatea de a primi sau comunica informații sau idei fără ingerințe ale autorității publice și fără limitări de frontiere. Prezentul articol nu interzice statelor să supună întreprinderile de radiodifuziune, cinema sau televiziune unui regim de autorizații. 2. Exercitarea acestor libertăți comportând responsabilități și obligații poate fi supus anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea crimei, protecția sănătății sau moralei, protecția reputației sau drepturilor altora, pentru a preveni divulgarea de informații confidențiale sau pentru a asigura autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești." art. 3 din Protocolul nr. 1 „Statele Membre se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere prin scrutin secret, în condiții care asigură libera exprimare a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ." 1. art. 3 din Protocolul nr. 1

În măsura în care reclamantele invocă art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea reamintește că această dispoziție se aplică doar pentru alegerea „corpului legislativ", sau cel puțin a uneia din camerele sale dacă sunt mai mult de una (Colecția lucrărilor pregătitoare, volumul VIII, pp. 47, 51 și 53). În speță, reclamantele se plâng de imposibilitatea de a concura la alegerile consiliului municipal al Garachico. Or, în mod evident, consiliile municipale nu participă la exercitarea puterii legislative și deci nu fac parte din „corpul legislativ" în sensul articolului 3 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Salleras Llinares c. Spania (decizie), nr. 52226/99, CEDO 2000-XI și Etxeberria și alții c. Spania, nr. 35579/03, 35613/03, 35626/03 și 35634/03, § 62, 30 iunie 2009).

Curtea concluzionează că art. 3 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil în speță. Rezultă că această parte a cererii trebuie respingă ca fiind incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 §§ 3 și 4. 2. Articolele 10 și 11 din Convenție

Privind plângerea bazată pe art. 10 din Convenție, Curtea reamintește că dreptul la libertatea de exprimare trebuie interpretat ca incluzând și cel de a comunica informații și idei terților într-un context politic (Ahmed și alții c. Regatul Unit, 2 septembrie 1998, § 41, Colecția hotărârilor și deciziilor 1998-VI). Astfel, chiar dacă dreptul la libertatea de exprimare este legat, in concreto, de o procedură electorală și de dreptul subiectiv de a se prezenta ca și candidat, pentru care art. 3 din Protocolul nr. 1 constituie lex specialis (Ždanoka c. Letonia [Marea Cameră], nr. 58278/00, § 141, CEDO 2006-IV), aceasta nu este suficient pentru a exclude aplicarea articolului 10 (a se vedea Etxeberria și alții, precitat, §§ 62-65, și Eusko Abertzale Ekintza - Acción Nacionalista Vasca (EAE-ANV) c. Spania, nr. 51762/07 și 51882/07, § 67, 7 decembrie 2010).

Curtea reamintește în plus că protecția opiniilor și libertatea de a le exprima, garantată de art. 10, constituie unul din obiectivele libertății de reuniune și asociere așa cum este consacrată de art. 11 (Partidul Comunist Unificat din Turcia și alții c. Turcia, 30 ianuarie 1998, § 42, Colecția hotărârilor și deciziilor 1998-I).

Cu toate acestea, în speță, Curtea observă că plângerile reclamantelor bazate pe articolele 10 și 11 se referă în esență la nemulțumirile ridicate pe terenul articolului 3 din Protocolul nr. 1 privind refuzul de înregistrare a listei pe care erau candidate. Reclamantele nu au demonstrat în ce mod această măsură a constituit o ingerință în drepturile lor la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere. Curtea nu constată nimic în dosar care să-i permită să constate că reclamantele au fost împiedicate de a-și continua activitățile ca și membri sau simpatizanți ai partidului politic în cauză.

Rezultă că aceste plângeri trebuie respinse ca fiind in mod evident nefondate, în aplicarea articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. B. Privind plângerile bazate pe art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12

Reclamantele se plâng de o discriminare pe baza sexului. Ele invocă art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12, ale căror părți relevante sunt redactate după cum urmează: art. 14 „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute în (...) Convenție trebuie asigurată fără nici o distincție, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, apartenența la o minoritate națională, averii, nașterii sau a oricărei alte situații." art. 1 din Protocolul nr. 12 „1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată fără nici o discriminare, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, apartenența la o minoritate națională, averii, nașterii sau a oricărei alte situații. 2. Nicio persoană nu poate fi discriminată de către o autoritate publică orice ar fi, pe baza motivelor menționate la §1."

În măsura în care reclamantele invocă art. 1 din Protocolul nr. 12, Curtea constată că acest Protocol nu a intrat în vigoare în ceea ce privește Spania decât la 1 iunie 2008, mult după faptele prezentei speți. Rezultă că această parte a cererii trebuie respingă ca fiind incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 §§ 3 a) și 4.

Privind plângerea bazată pe art. 14 din Convenție, Curtea reamintește că această dispoziție completează alte dispoziții normative ale Convenției și nu are o existență independentă, deoarece se aplică doar „exercitării drepturilor și libertăților" pe care le garantează. Chiar și presupunând că reclamantele invocă acest articol în combinație cu articolele 10 și 11 din Convenție, Curtea consideră că această plângere este in mod evident nefondata, din motivele care urmează.

Curtea reamintește că discriminarea constă în a trata diferit fără justificare obiectivă și rezonabilă persoane plasate în situații comparabile (Sejdić și Finci c. Bosnia și Herțegovina [Marea Cameră], nr. 27996/06 și 34836/06, § 42, 22 decembrie 2009). Or în speță, aplicarea care s-a făcut reclamantelor a legii electorale nu poate fi analizată ca o diferență de tratament, în măsura în care o candidatură compusă integral din bărbați, care nu respecta cota legală de 40% din candidații aparținând celuilalt sex, ar fi fost de asemenea descalificată. Curtea, ca și Tribunalul Constituțional, observă că legea în cauză stabilește un sistem de procente care se aplică în mod nedifercnțiat candidaților fiecărui sex, având scopul de a garanta o participare echilibrată a femeilor și bărbaților la funcțiile electorale.

Rezultă că această plângere este in mod evident nefondata și trebuie respingă în aplicarea articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide că cererea este inadmisibilă. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier adjunct Președinte ANEXĂ Lista reclamantelor 1. Jacinta Natividad MÉNDEZ PÉREZ 2. Natividad ÁLVAREZ RAMOS 3. María Pilar MERINO TRONCOSO 4. María de los Ángeles CHÁVEZ MÉNDEZ 5. María Mercedes MASCAREÑO SANZ 6. Juana del Carmen REY DEL PINO 7. Andrea Rosa LÓPEZ BORGES 8. Lourdes Margarita AFONSO GUERRA 9. María de los Reyes MARTÍNEZ GUTIÉRREZ 10. Jennifer María LEÓN LEÓN 11. Luz María AGUIAR HERRERA 12. Petra Francisca DE LEÓN DE LA CRUZ 13. María Eva ANJOUL DEL SACRAMENTO

Les requérantes, M mes Jacinta Natividad Méndez Pérez et douze autres, dont la liste figure en annexe, sont des ressortissantes espagnoles, résidant à Garachico (Tenerife). Elles sont représentées devant la Cour par M e M. Cabrera Pérez-Camacho, avocat à Santa Cruz de Tenerife. A. Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérantes, peuvent se résumer comme suit.

Le 1 er mars 2007, lors d’une réunion des affiliés et sympathisants du Parti populaire à Garachico, la commission de gestion locale du Parti populaire fut élue. La présidente du comité exécutif insulaire dudit parti à Tenerife invita les participants à la réunion à manifester leur intérêt à faire partie de la liste de candidature du parti aux élections municipales du 27 mai 2007. Dix requérantes exprimèrent leur souhait de faire partie de la liste en cause. Étant donné que tous les candidats potentiels étaient des femmes, la présidente insulaire indiqua qu’une candidature constituée intégralement de femmes pouvait poser problème au vu de la loi sur l’égalité qui était en cours d’adoption au Parlement national, et invita les hommes souhaitant se présenter à le faire savoir.

Les participants à la réunion exprimèrent leur soutien à la liste de candidature ainsi constituée et aucun homme ne fit part de son intention de se joindre à la liste.

Le 21 avril 2007, la candidature du Parti populaire de Garachico fut présentée auprès du secrétaire de la Commission électorale de la zone d’Icod de los Vinos. Les treize requérantes figurent sur la liste de candidature présentée.

Le 27 avril 2007, la Commission électorale en cause établit un procès-verbal selon lequel la candidature du Parti populaire de Garachico ne respectait pas les quotas prévus par l’article 44 bis de la Loi Organique électorale Générale (L.O. 5/1985, du 19 juin 1985, ci-après LOREG), telle que modifiée par la Loi organique 3/2007, du 22 mars 2007, portant sur l’égalité effective des femmes et des hommes. La disposition en cause exige en effet une composition équilibrée d’hommes et de femmes de sorte que dans l’ensemble de la liste électorale, il y ait au moins 40% des candidats de l’un et l’autre sexe. Le même jour, le procès-verbal fut notifié au représentant légal du Parti populaire, afin qu’il puisse remédier à l’irrégularité constatée, conformément à l’article 47 § 2 de la LOREG.

Le 28 avril 2007, le représentant légal du Parti populaire présenta un écrit près la Commission électorale de zone d’Icod de los Vinos dans lequel il estima que l’article 44 bis de la LOREG (dans sa rédaction approuvée par la L.O. 3/2007) était inconstitutionnel.

La proclamation officielle des candidatures de la zone d’Icod de los Vinos dans le journal officiel de la province de Santa Cruz de Tenerife eut lieu le 1 er mai 2007. La candidature du Parti populaire de la municipalité de Garachico n’y figurait pas.

Le 2 mai 2007, les requérantes saisirent le juge contentieux-administratif n o 1 de Santa Cruz de Tenerife d’un recours contentieux-électoral contre la proclamation officielle des candidatures pour les élections dans la mesure où leur candidature avait été uniquement exclue en raison du fait qu’elle était intégralement constituée de femmes. Elles invoquèrent les droits fondamentaux à accéder aux fonctions publiques dans des conditions d’égalité, à la liberté de pensée et à exprimer et diffuser librement des pensées, idées et opinions, ainsi que le principe de non-discrimination (articles 23, 16, 20 § 1 et 14 de la Constitution). Les requérantes sollicitèrent le renvoi préjudiciel en inconstitutionnalité devant le Tribunal constitutionnel de l’article 44 bis LOREG dans sa rédaction approuvée par la L.O. 3/2007, du 22 mars 2007, portant sur l’égalité effective des femmes et des hommes, dans la mesure où la décision du litige dépendait exclusivement de cette dernière.

Par une décision du 5 mai 2007, le juge contentieux-administratif n o 1 de Santa Cruz de Tenerife décida de saisir le Tribunal constitutionnel d’un renvoi préjudiciel portant sur l’éventuelle inconstitutionnalité de l’article 44 bis de la LOREG dans sa nouvelle rédaction approuvée par la L.O. 3/2007. Le juge argumenta, entre autres, que les requérantes étaient des femmes et qu’elles avaient été victimes d’une situation paradoxale, à savoir qu’une loi, dont elles devaient bénéficier, leur portait en l’espèce un préjudice, en limitant à 60% la libre concurrence aux élections des femmes (et des hommes) dans les listes électorales.

Par un arrêt du 29 janvier 2008, le Tribunal constitutionnel, siégeant en assemblée plénière, jugea conforme à la Constitution la disposition attaquée de la L.O. 3/2007 et rejeta tant le renvoi préjudiciel portant sur l’éventuelle inconstitutionnalité de la disposition en cause présenté par le juge contentieux-administratif en l’espèce, qu’un recours en inconstitutionnalité qui avait été présenté entre-temps par plus de cinquante députés du groupe parlementaire du Parti populaire de la Chambre des députés. Le Tribunal constitutionnel s’exprima ainsi : « (...) la deuxième disposition additionnelle de la L.O. 3/2007 [qui introduit le nouvel article 44 bis dans la LOREG] incorpore le principe de la composition équilibrée des femmes et des hommes comme condition préalable pour la composition des listes électorales. Ce principe est concrétisé par l’exigence de ce « qu’il y ait au moins 40% de candidats de chaque sexe dans l’ensemble de la liste. (...) Ces prévisions légales n’entraînent de traitement péjoratif pour aucun des sexes dans la mesure où, en réalité, elles n’impliquent même pas un traitement différencié fondé sur le sexe des candidats, les pourcentages étant établis pour les candidats de l’un et l’autre sexe. Il ne s’agit donc pas d’une mesure fondée sur des critères de majorité/minorité (comme ce serait le cas si on avait pris en considération des critères de différentiation tels que la race ou l’âge), mais sur un critère (le sexe) qui, d’une manière universelle, divise toute la société en deux groupes équilibrés en pourcentage. (...) L’article 44 bis de la LOREG prétend donner effectivité à l’article 14 de la Constitution dans le cadre de la représentation politique où, bien que les hommes et les femmes soient formellement égaux, il est évident que les dernières ont été toujours matériellement reléguées ».

Pour le Tribunal constitutionnel, les partis politiques, dans leur double condition d’instruments du droit subjectif d’association et de moyens nécessaires pour le fonctionnement du système démocratique, peuvent contribuer, par impératif légal, à la réalisation de l’objectif prévu par l’article 9 § 2 de la Constitution. Leur condition d’instrument de participation politique et de moyen d’expression du pluralisme pour la formation et la manifestation de la volonté populaire, définit leur caractère associatif en tant que parti politique et les différencie nettement d’autres associations. Il est donc légitime que le législateur délimite les termes de l’exercice de leurs fonctions pour assurer que la volonté populaire et la participation dont ils sont l’instrument, soient le résultat de l’exercice de la liberté et de l’égalité « réelles et effectives » des individus au sens de l’article 9 § 2 de la Constitution. La limitation dans la sélection des candidats en cause est donc constitutionnellement valable dans la mesure où (a) son but est légitime, à savoir l’égalité effective sur le terrain de la participation politique (articles 9 § 2, 14 et 23 de la Constitution) ; (b) le régime légal est raisonnable en ce qu’il se borne à exiger une composition équilibrée avec un quota minimal sans imposition d’ordre dans la liste, et en prévoyant des exceptions pour les petites communes de moins de 3 000 habitants ; et (c) ce régime est inoffensif pour les droits fondamentaux des partis politiques, qui ne sont pas, par définition, titulaires des droits fondamentaux du suffrage actif et passif. Pour les mêmes raisons, la limitation imposée par la loi attaquée dans le droit des partis politiques à la liberté d’association (articles 6 et 22 de la Constitution) est proportionnée et constitutionnellement légitime.

Le Tribunal constitutionnel nota, pour ce qui est de la liberté idéologique et la liberté d’expression des partis politiques (articles 16 et 20 de la Constitution), que la loi n’interdit pas l’existence des partis « féministes » ou « machistes », ni des partis ayant une idéologie contraire à l’égalité effective entre les citoyens, et qu’elle ne porte pas atteinte à la liberté des partis pour inclure dans leurs listes de candidatures les candidats les plus aptes à faire valoir leur programme électoral et à le défendre ensuite au sein des institutions. Le Tribunal constitutionnel rappela à cet égard que cette liberté n’est pas absolue, dans la mesure où elle peut être limitée par des exigences prévues par la loi, telles que la nationalité, le nombre de candidats ou les conditions relatives à la capacité électorale.

Concernant le principe de non-discrimination et le droit des citoyens de participer aux affaires publiques, le Tribunal constitutionnel estima que la mesure attaquée avait précisément pour objet de promouvoir l’égalité entre les hommes et les femmes, sans toutefois utiliser des formules compensatoires en faveur des femmes, mais un critère qui se réfère indistinctement aux uns et aux autres. Il rappela enfin qu’il n’existe pas un droit fondamental à se présenter aux élections en tant que candidat d’un parti politique, ni un droit subjectif des citoyens à ce que les partis politiques présentent des tierces personnes comme candidats sur des listes électorales.

Un magistrat du Tribunal constitutionnel exprima une opinion dissidente.

Par un jugement du 15 février 2008, le juge contentieux-administratif n o 1 de Santa Cruz de Tenerife rejeta le recours présenté par les requérantes au vu de l’arrêt rendu par le Tribunal constitutionnel en l’espèce. B. Le droit interne pertinent

L’article 44 bis de la LOREG, tel que modifié par la Loi organique 3/2007, du 22 mars 2007, portant sur l’égalité effective des femmes et des hommes, dispose comme suit : « 1. Les candidatures présentées aux élections à la Chambre de Députés, aux élections municipales et aux élections des membres des conseils insulaires et des cabildos insulaires des Canaries dans les termes fixés par cette loi (...) doivent respecter une composition équilibrée de femmes et d’hommes, de façon à ce qu’il y ait au moins 40% de candidats de chaque sexe dans l’ensemble de la liste. Lorsque le nombre de postes à pourvoir est inférieur à cinq, la proportion des femmes et des hommes se rapprochera autant que possible de l’équilibre numérique. (...) ».

L’article 47 § 2 de la LOREG est libellé comme suit : « Deux jours après [la publication des candidatures présentées], les commissions électorales compétentes signalent aux représentants des candidatures les irrégularités constatées d’office ou dénoncées par d’autres représentants. Le délai pour remédier à ces irrégularités est de quarante-huit heures ».

L’article 187 § 2 de la LOREG prévoit que l’article 44 bis de cette loi ne s’appliquera pas aux communes dont la population ne dépasse pas 3 000 habitants. La disposition transitoire septième établit qu’avant 2011, la nouvelle règle de l’article 44 bis ne s’appliquera qu’aux communes de 5 000 habitants au moins.

Les dispositions pertinentes de la Constitution sont libellées comme suit : Article 6 « Les partis politiques sont l’expression du pluralisme politique, participent à la formation et à la manifestation de la volonté populaire et sont un instrument fondamental pour la participation politique. Leur création et l’exercice de leur activité sont libres dans le respect de la Constitution et de la loi. Leur structure et leur fonctionnement doivent être démocratiques. » Article 9 « (...) 2. Les pouvoirs publics sont tenus de promouvoir les conditions nécessaires pour que la liberté et l’égalité de l’individu et des groupes auxquels il s’intègre soient réelles et effectives, de supprimer les obstacles qui empêchent ou entravent leur plein épanouissement et de faciliter la participation de tous les citoyens à la vie politique, économique, culturelle et sociale. » Article 14 « Les Espagnols sont égaux devant la loi; ils ne peuvent faire l’objet d’aucune discrimination pour des raisons (...) de sexe (...) ou pour n’importe quelle autre condition ou circonstance personnelle ou sociale ». Article 16 « 1. La liberté idéologique, religieuse et de culte des individus et des communautés est garantie, sans autres limitations, quant à ses manifestations, que celles qui sont nécessaires au maintien de l’ordre public protégé par la loi. (...) ». Article 20 « 1. On reconnaît et on protège le droit: a) d’exprimer et de diffuser librement les pensées, les idées et les opinions par la parole, l’écrit ou tout autre moyen de reproduction (...) ». Article 23 « 1. Les citoyens ont le droit de participer aux affaires publiques, directement ou par l’intermédiaire de représentants librement élus à des élections périodiques au suffrage universel. 2. De même, ils ont le droit d’accéder, dans des conditions d’égalité, aux postes et fonctions publics, tenant compte des exigences requises par les lois ». Article 163 « Lorsqu’un organe judiciaire considère au cours d’un procès qu’une disposition ayant rang de loi, s’appliquant en la matière et de la validité de laquelle dépend la décision judiciaire, pourrait être contraire à la Constitution, il saisit le Tribunal constitutionnel dans les conditions, sous la forme et avec les effets établis par la loi, les effets ne pouvant en aucun cas être suspensifs. » GRIEFS

Invoquant les articles 10, 11 de la Convention et l’article 3 du Protocole n o 1, les requérantes se plaignent de l’impossibilité qui leur a été faite de se porter candidates aux élections municipales du 27 mai 2007 à Garachico, localité dans laquelle elles résident, en raison des limitations légales qui répondent à un mauvais usage des actions promouvant l’égalité, et qui ne reposent sur aucune justification objective. Elles font valoir que, pour être éligibles, il ne leur suffit plus d’être électrices espagnoles, majeures, sans restrictions dans leur capacité et inscrites au registre électoral ; il faut encore qu’elles appartiennent au sexe affecté par l’application d’un pourcentage par rapport au nombre total des postes à renouveler dans une institution représentative au niveau local. Les requérantes soutiennent en outre que ces exigences légales en matière de représentation équilibrée des sexes imposent une restriction fondamentale à la liberté des partis politiques d’établir leurs listes de candidatures.

Invoquant l’article 14 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 12, les requérantes voient dans la mesure dénoncée une discrimination fondée sur le sexe. EN DROIT A. Sur les griefs tirés des articles 10 et 11 de la Convention et 3 du Protocole n o 1

Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention et l’article 3 du Protocole n o 1, les requérantes se plaignent de l’impossibilité de se porter candidates aux élections municipales du 27 mai 2007 à Garachico, en raison de l’application de la loi électorale telle que modifiée par la loi portant sur l’égalité effective des femmes et des hommes.

Les dispositions invoquées de la Convention et du Protocole n o 1 disposent comme suit : Article 10 « 1. Toute personne a droit à la liberté d’expression. Ce droit comprend la liberté d’opinion et la liberté de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu’il puisse y avoir ingérence d’autorités publiques et sans considération de frontière. Le présent article n’empêche pas les États de soumettre les entreprises de radiodiffusion, de cinéma ou de télévision à un régime d’autorisations. 2. L’exercice de ces libertés comportant des devoirs et des responsabilités peut être soumis à certaines formalités, conditions, restrictions ou sanctions prévues par la loi, qui constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à l’intégrité territoriale ou à la sûreté publique, à la défense de l’ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, à la protection de la réputation ou des droits d’autrui, pour empêcher la divulgation d’informations confidentielles ou pour garantir l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciaire. » Article 11 « 1. Toute personne a droit à la liberté d’expression. Ce droit comprend la liberté d’opinion et la liberté de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu’il puisse y avoir ingérence d’autorités publiques et sans considération de frontière. Le présent article n’empêche pas les États de soumettre les entreprises de radiodiffusion, de cinéma ou de télévision à un régime d’autorisations. 2. L’exercice de ces libertés comportant des devoirs et des responsabilités peut être soumis à certaines formalités, conditions, restrictions ou sanctions prévues par la loi, qui constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à l’intégrité territoriale ou à la sûreté publique, à la défense de l’ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, à la protection de la réputation ou des droits d’autrui, pour empêcher la divulgation d’informations confidentielles ou pour garantir l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciaire. » Article 3 du Protocole n o 1 « Les Hautes Parties contractantes s’engagent à organiser, à des intervalles raisonnables, des élections libres au scrutin secret, dans les conditions qui assurent la libre expression de l’opinion du peuple sur le choix du corps législatif. » 1. Article 3 du Protocole n o 1

Dans la mesure où les requérantes invoquent l’article 3 du Protocole n o 1, la Cour rappelle que cette disposition ne vaut que pour l’élection du « corps législatif », ou pour le moins de l’une de ses chambres s’il en compte deux ou plusieurs (Recueil des travaux préparatoires, volume VIII, pp. 47, 51 et 53). En l’espèce, les requérantes se plaignent de l’impossibilité de concourir aux élections au conseil municipal de Garachico. Or, à l’évidence, les conseils municipaux ne participent pas à l’exercice du pouvoir législatif et partant ils ne font pas partie du « corps législatif » au sens de l’article 3 du Protocole n o 1 (voir Salleras Llinares c. Espagne (déc.), n o 52226/99, CEDH 2000-XI et Etxeberria et autres c. Espagne , n os 35579/03, 35613/03, 35626/03 et 35634/03, § 62, 30 juin 2009).

La Cour conclut que l’article 3 du Protocole n o 1 n’est pas applicable en l’espèce. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée comme étant incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 §§ 3 et 4. 2. Articles 10 et 11 de la Convention

Pour ce qui est du grief tiré de l’article 10 de la Convention, la Cour rappelle que le droit à la liberté d’expression doit être interprété comme englobant également celui de communiquer des informations et des idées à des tiers dans un contexte politique ( Ahmed et autres c. Royaume-Uni , 2 septembre 1998, § 41, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VI). Ainsi, même si le droit à la liberté d’expression est lié, in concreto, à une procédure électorale et au droit subjectif de se porter candidat, pour lequel l’article 3 du Protocole n o 1 constitue la lex specialis ( Ždanoka c. Lettonie [GC], n o 58278/00, § 141, CEDH 2006 ‑ IV), ceci ne suffit pas à exclure l’application de l’article 10 (voir Etxeberria et autres, précité, §§ 62-65, et Eusko Abertzale Ekintza - Acción Nacionalista Vasca (EAE-ANV) c. Espagne , n o 51762/07 et 51882/07, § 67, 7 décembre 2010).

La Cour rappelle en outre que la protection des opinions et de la liberté de les exprimer, garantie par l’article 10, constitue l’un des objectifs de la liberté de réunion et d’association telle que la consacre l’article 11 ( Parti communiste unifié de Turquie et autres c. Turquie , 30 janvier 1998, § 42, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ I).

Toutefois, en l’espèce, la Cour note que les griefs des requérantes tirés des articles 10 et 11 se rapportent en substance aux doléances soulevées sur le terrain de l’article 3 du Protocole n o 1 relatives au refus d’enregistrement de la liste sur laquelle elles étaient candidates. Les requérantes n’ont pas démontré en quoi cette mesure a constitué une ingérence dans leurs droits à la liberté d’expression et à la liberté d’association. La Cour ne décèle rien dans le dossier lui permettant de constater que les requérantes ont été empêchées de poursuivre leurs activités en tant que membres ou sympathisantes du parti politique en question.

Il s’ensuit que ces griefs doivent être rejetés comme étant manifestement mal fondés, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. B. Sur les griefs tirés des articles 14 de la Convention et 1 du Protocole n o 12

Les requérantes se plaignent d’une discrimination fondée sur le sexe. Elles invoquent l’article 14 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 12, dont les parties pertinentes sont libellées comme suit : Article 14 « La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation. » Article 1 du Protocole n o 12 « 1. La jouissance de tout droit prévu par la loi doit être assurée, sans discrimination aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation. 2. Nul ne peut faire l’objet d’une discrimination de la part d’une autorité publique quelle qu’elle soit fondée notamment sur les motifs mentionnés au paragraphe 1. »

Dans la mesure où les requérantes invoquent l’article 1 du Protocole n o 12, la Cour constate que ce Protocole n’est entré en vigueur à l’égard de l’Espagne que le 1 er juin 2008, soit bien après les faits de la présente espèce. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée comme étant incompatible ratione temporis avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 §§ 3 a) et 4.

Pour ce qui est du grief tiré de l’article 14 de la Convention, la Cour rappelle que cette disposition complète les autres dispositions normatives de la Convention et qu’elle n’a pas d’existence indépendante, puisqu’elle vaut uniquement pour « la jouissance des droits et libertés » qu’elle garantit. A supposer même que les requérantes invoquent cet article en combinaison avec les articles 10 et 11 de la Convention, la Cour estime que ce grief est manifestement mal fondé, pour les raisons qui suivent.

La Cour rappelle que la discrimination consiste à traiter de manière différente sans justification objective et raisonnable des personnes placées dans des situations comparables ( Sejdić et Finci c. Bosnie-Herzégovine [GC], n os 27996/06 et 34836/06, § 42, 22 décembre 2009). Or en l’espèce, l’application qui a été faite aux requérantes de la loi électorale ne peut s’analyser en une différence de traitement, dans la mesure où une candidature intégralement composée d’hommes, ne respectant pas le quota légal de 40 % de candidats appartenant à l’autre sexe, aurait été également disqualifiée. La Cour, à l’instar du Tribunal constitutionnel, note que la loi en cause établit un système de pourcentages qui s’applique indistinctement aux candidats de l’un et de l’autre sexe, visant à garantir une participation équilibrée des femmes et des hommes aux fonctions électives.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Marialena Tsirli Josep Casadevall Greffière adjointe Président ANNEXE Liste des requérantes 1. Jacinta Natividad MÉNDEZ PÉREZ 2. Natividad ÁLVAREZ RAMOS 3. María Pilar MERINO TRONCOSO 4. María de los Ángeles CHÁVEZ MÉNDEZ 5. María Mercedes MASCAREÑO SANZ 6. Juana del Carmen REY DEL PINO 7. Andrea Rosa LÓPEZ BORGES 8. Lourdes Margarita AFONSO GUERRA 9. María de los Reyes MARTÍNEZ GUTIÉRREZ 10. Jennifer María LEÓN LEÓN 11. Luz María AGUIAR HERRERA 12. Petra Francisca DE LEÓN DE LA CRUZ 13. María Eva ANJOUL DEL SACRAMENTO