DORIPESCO S.A. v. ROMANIA and 2 other applications

Publicat la 6 mai 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 3989/21 DORIPESCO S.A. împotriva României și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 16 aprilie 2024 OBIECTUL CAZULUI Cerințele se referă la presupusele interferențe cu bucuria pașnică a bunurilor societăților solicitante din cauza ordinilor de recuperare emise, la cinci ani de la plata inițială a compensațiilor, împotriva societăților solicitante de către autoritățile administrative naționale, pentru sume care variază între 40 000 EUR (a doua societate solicitantă) și 145 Ordinele de recuperare au fost motivate de o eroare generală a interpretării legislației UE efectuată de administrația națională și care au afectat un număr mare de beneficiari ale Fondului european pentru pescuit 2007-2013, în timp ce nu pare a fi fost imputată nicio vină societăților solicitante. Fiecare dintre societățile solicitante a fost beneficiarul compensațiilor pentru restricțiile activității lor economice în domeniul pescuitului ( fie în creșterea sau recoltarea peștelui în ecosistemele marine sau de apă dulce) care generează pierderi de venit. Aceste restricții au fost impuse pentru protecția mediului legată de zonele de protecție „Natura 2000” (definite de legislația UE și care sunt parțial descrise în hotărârile Karin Andersson și alții c. Suedia , nr. 29878/09 , § 33, 25 septembrie 2014; O’Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd c. Irlanda , nr. 44460/16, §§ 65-66, 7 iunie 2018; și Asociațiile de proprietăți forestiere comune Porceni Pleșa și Piciorul Bătrân Banciu v. România , nos . 46201/16 și 47379/18 , § 26 , 28 noiembrie 2023 . Compensațiile au fost efectuate prin intermediul Fondului european pentru pescuit 2007-2013 [1] . Detaliile privind cererile de compensații ale societăților solicitante corespunzător perioadei de doi ani (2008 și 2009) sunt incluse în tabelul anexat. O eroare de interpretare a reglementărilor UE/CE aplicabile efectuate de autoritățile naționale a fost identificată în cursul unui audit de la Comisia Europeană, la cinci ani de la efectuarea plăților. Administrația a emis apoi decizii de recuperare ale căror detalii sunt incluse în tabelul anexat, deși suma generală atribuită de Fond și de perioada nu a fost depășită. Societățile solicitante au contestat ordinele de recuperare în fața jurisdicțiilor naționale. Prin decizii finale ale căror detalii sunt incluse în tabelul anexat, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție („HCCJ”) a respins cererile de anulare ale societăților solicitante împotriva ordinilor administrative de recuperare. În cazul primelor și al doilea reclamant, o primă hotărâre favorabilă a instanței de recurs a fost anulată de către HCCJ. La primirea cererilor de reexaminare a societăților solicitante, instanța de recurs se baza în principal pe dispozițiile articolului 5 § 3 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei [2] , conform căreia „obligația de rambursare [...] nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată prin eroare a autorității competente sau a unei alte autorități și în cazul în care greșeala nu a putut fi detectată în mod rezonabil de către beneficiar”. Aceste decizii au fost anulate de HCCJ, care în cele din urmă a respins cererile de anulare a cererilor împotriva ordonanțelor administrative de recuperare, având în vedere faptul că „faptul că reclamanții nu au avut nicio vină nu a avut nici o relevanță, nici [are relevanță] art. 5 § 3 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei”. Cu toate acestea, în mai multe alte litigii similare, HCCJ a confirmat instanța de judecată a deciziilor de recurs care anulează ordinele administrative de recuperare. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, luată singur și combinată cu art. 14 din Convenție, societățile reclamante se plâng de interferențe discriminatorii cu dreptul lor la bucuria pașnică a bunurilor și de o încălcare a principiului certitudinii juridice și a credinței legitime, având în vedere că a fost stabilit de instanțe interne că greșeala a fost făcută de administrația națională, care a încercat să-l corecteze după o cantitate considerabilă de timp (cincă ani), și, de asemenea, datorită divergenței profunde și persistente a practicii judiciare la nivel HCCJ. Întrebări către părți Societățile solicitante au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, HCCJ, în deciziile sale ale căror detalii sunt indicate în tabelul adăugat, a efectuat o în adâncimea, examinarea aprofundată a argumentelor reclamanților și da motive pentru respingerea plângerilor acesteia (a se vedea Pișkin v. Turcia , nr. 33399/18 , §§ 146 51, 15 decembrie 2020; Antica și Compania “R” v. România , nr. 26732/03 , § 32, 2 martie 2010; și Virgil Ionescu v. România , nr. 53037/99, § 44, 28 iunie 2005)? Societățile solicitante au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare înainte de HCCJ au avut rezultate diferite? În special, a fost principiul certitudinei juridice, astfel cum s-a dezvoltat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenția (a se vedea și compară Lupeni parohia catolica greacă și alții v. România [GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016, și Petrescu și alții v. România (dec.), nr. 31390/18 și altele 9, § 55, 7 martie 2023), au respectat tribunalele interne? Având în vedere susținerea societăților solicitante că, în conformitate cu legislația UE, acestea au fost scutite de obligația de rambursare, deoarece a fost efectuată o greșeală în exces de plată a autorității competente, în circumstanțele specifice ale prezentelor cazuri, societățile solicitante au avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În afirmativ, a existat o ingerință în dreptul societăților solicitante la bucurarea pașnică a bunurilor lor? A implicat o privare de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A fost legală interferența, a urmărit un obiectiv legitim în interesul public sau general și a fost proporțional cu scopul urmărit? A impus o sarcină disproporționată și excesivă societăților candidate (a se vedea, mutatis mutandis, Bélané Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, §§ 127, 13 decembrie 2016)? În cazul reclamanților, în opinia celorlalte cazuri similare, a constituit o încălcare a dreptului reclamantului de a se bucura de bunurile lor protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, Tudor Tudor v. România , nr. 21911/03, 24 martie 2009, și Ștefănica și alții v. România , nr. 38155/02, §§ 41-42, 2 noiembrie 2010)? Societățile solicitante au fost supuse unui tratament discriminatoriu contrar art. 14 din Convenție luat în asociere cu art. 6 din Convenție și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere faptul că apelurile relevante similare ale altor reclamanți înainte de HCCJ au avut un rezultat favorabil (a se vedea mutatis mutandis) Ștefănica și alții , citat mai sus §§ 42 și Driha c. România , nr. 29556/02 , § 38 , 21 februarie 2008)? APLICARE Lista cazurilor nr. Cererea nr. Denumire de caz Lodged on Societatea reclamantă Anul de încorporare Locație de înregistrare Naționalitate Reprezentat de detalii Factuale, inclusiv suma compensației care trebuie recuperate de la solicitanți Hotărâre finală în procedura internă 3989/21 Doripesco S.A. c. România 08/01/2021 DORIPESCO S.A. 1998 Halchiu România Diana-Elena DRAGOMIR Reclamantul a primit, în compensare, două plăți de RON 376.170 (aprox. 75 000 EUR) fiecare. Administrația națională a emis o decizie de a recupera aproximativ 75 000 EUR. Decizia HCCJ din 27/06/2019 (servită la 13/07/2020) 19269/21 S.C. Mon-Al S.R.L. c. România 05/04/2021 S.C. MON-AL S.R.L. 1997 Babadag Roman Cristian CRISTIAN Reclamantul a primit, în despăgubire, RON 408.000 (aprox. 80.000 EUR). Administrația națională a emis o decizie de a recupera aproximativ 40.000 EUR. Decizia HCCJ din 29/11/2019 (servită la 08/10/2020) 6872/22 Euro Fish S.R.L. c. România 25/01/2022 EURO FISH S.R.L. 1999 Tulcea România Diana-Elena DRAGOMIR Reclamantul a primit, în compensație, aproximativ 290.000 EUR. Administrația națională a emis o decizie de recuperare a aproximativ 145.000 EUR. Decizia HCCJ din 07/07/2020 (servită la 02/08/2021) [1] A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit (JO L 223, 15.8.2006, p. 1–44). [2] A se vedea Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală (JO L 25, 28.1.2011, p. 8–23).

Published on 6 May 2024

FOURTH SECTION

Application no. 3989/21

DORIPESCO S.A. against Romania

and 2 other applications

(see list appended)

communicated on 16 April 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The applications concern the alleged interferences with the peaceful enjoyment of the applicant companies’ possessions due to the recovery orders issued, five years after the initial payment of compensations, against the applicant companies by the national administrative authorities, for amounts varying between 40

000 EUR (second applicant company) to 145

000 EUR (third applicant company). The recovery orders were motivated by a general error of interpretation of EU law made by the national administration, and which affected a large number of beneficiaries of the European Fisheries Fund 2007-2013, while no fault appears to have been imputed to the applicant companies.

Each of the applicant companies were the beneficiaries of compensations for the restrictions of their economic activity in the Fishery field (either in raising or harvesting fish in marine or freshwater ecosystems) generating losses of income. These restrictions had been imposed for the protection of the environment linked to “Natura 2000” protection areas (as defined by EU law and which are partially described in the judgements

Karin Andersson and Others v. Sweden

, no. 29878/09, §

33, 25

September 2014;

O’Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd v.

Ireland

, no. 44460/16, §§ 65-66, 7

June 2018; and

Associations of Communally-owned Forestry Proprietors Porceni Pleșa and Piciorul Bătrân Banciu v. Romania

, nos. 46201/16 and

47379/18, § 26, 28

November 2023). The compensations were made through the European Fisheries Fund 2007-2013

[1]

. The details regarding the applicant companies’ requests for compensations corresponding to the period of two years (2008 and 2009) are included in the appended table.

An error of interpretation of the applicable EU/EC regulations made by the national authorities had been identified during an audit from the European Commission, five years after the payments had been made. The administration then issued recovery decisions whose details are included in the appended table, although the general sum allotted by the Fund and the period were not exceeded. The applicant companies contested the recovery orders in front of the national jurisdictions.

By final decisions whose details are included in the appended table, the High Court of Cassation and Justice (“the HCCJ”) rejected the applicant companies’ requests for annulment against the administrative orders for recovery. In the cases of the first and second applicants a first favourable judgement of the court of appeal was overturned by the HCCJ. When allowing applicant companies’ review requests at first instance, the court of appeal mainly relied on the provisions of Article 5 § 3 of Commission Regulation (EU) no. 65/2011

[2]

, according to which “[t]he repayment obligation [...] shall not apply if the payment was made by error of the competent authority or of another authority and if the error could not reasonably have been detected by the beneficiary”. These decisions were overturned by the HCCJ, which finally dismissed the applicants’ requests for annulment against the administrative orders for recovery, considering that “the fact that applicants had no fault had no relevance, nor [has relevance] Article 5 § 3 of Commission Regulation (EU) no. 65/2011”. However, in several other similar litigations, the HCCJ confirmed the court of appeal’s decisions annulling the administrative recovery orders.

Under Article 6 § 1 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, taken alone and combined with Article 14 of the Convention, the applicant companies complain about discriminatory interferences with their right to the peaceful enjoyment of possessions and about a breach of the principle of legal certainty and legitimate trust, given that it was established by the domestic courts that the error was made by the national administration, which attempted to correct it after a considerable amount of time (five years), and also due to the profound and persistent divergence of the judicial practice at the HCCJ level.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicant companies had a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the HCCJ, in its decisions whose details are indicated in the appended table, conduct an in

‑

depth, thorough examination of the applicants’ arguments and give reasons for dismissing the latter’s complaints (

see

Pișkin v. Turkey

, no. 33399/18, §§

146

‑

51, 15 December 2020;

Antică and Company “R” v. Romania

, no.

26732/03, § 32, 2 March 2010; and

Virgil Ionescu v. Romania

, no.

53037/99, § 44, 28 June 2005)?

2.

Have the applicant companies had a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as similar actions before the HCCJ had different outcomes? In particular, was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention (see and compare

Lupeni Greek Catholic Parish and Others v.

Romania

[GC], no.

76943/11, § 116, 29

November 2016, and

Petrescu and Others v.

Romania

(dec.), nos.

31390/18 and 9 others, § 55, 7 March 2023), complied with by the domestic courts?

3.

Having regard to the applicant companies’ claim that, according to EU law, they were exempted from the repayment obligation because the excess payment had been made by error of the competent authority, in the particular circumstances of the present cases, did the applicant companies have a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1?

4.

In the affirmative, has there been an interference with the applicant companies’ right to the peaceful enjoyment of their possessions? Did it involve a deprivation of possessions, within the meaning of the Article 1 of Protocol No. 1? Was the interference lawful, did it pursue a legitimate aim in the public or general interest and was it proportionate to the aim pursued? Did it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant companies (see,

mutatis mutandis, Bélané Nagy v.

Hungary

[GC], no.

53080/13, §§

72

‑

127, 13

December 2016)?

5.

Has the alleged inconsistent approach taken by the HCCJ in the applicants’ case, as opposed to other similar cases, constituted an infringement of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions protected by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see,

mutatis mutandis,

Tudor Tudor v.

Romania

, no.

21911/03, 24 March 2009, and

Ștefănică and Others v.

Romania

, no.

38155/02, §§ 41-42, 2 November 2010)?

6.

Have the applicant companies been subjected to discriminatory treatment contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 6 of the Convention and/or with Article 1 of Protocol

No.

1, having regard to the fact that other claimants’ relevantly similar appeals before the HCCJ had a favourable outcome (see,

mutatis mutandis

,

Ștefănică and Others

, cited above, §§

41

‑

42, and

Driha v. Romania

, no. 29556/02, § 38, 21

February 2008)?

APPENDIX

List of cases

No.

Appli-cation no.

Case name

Lodged on

Applicant company

Year of incorporation

Place of registration

Nationality

Represented by

Factual details, including amount of compensation to recover from the applicants

Final decision in domestic proceedings

1.

3989/21

Doripesco S.A. v.

Romania

08/01/2021

DORIPESCO S.A.

1998

Halchiu

Romanian

Diana-Elena DRAGOMIR

The applicant received, in compensation, two payments of RON

376,170 (approx. EUR

75,000) each.

The national administration issued a decision to recover around EUR 75,000.

HCCJ’s decision of 27/06/2019

(served on 13/07/2020)

2.

19269/21

S.C. Mon-Al S.R.L. v.

Romania

05/04/2021

S.C. MON-AL S.R.L.

1997

Babadag

Romanian

Cristian CRISTIAN

The applicant received, in compensation, RON 408,000 (approx.

EUR 80,000).

The national administration issued a decision to recover around EUR 40,000.

HCCJ’s decision of 29/11/2019

(served on 08/10/2020)

3.

6872/22

Euro Fish S.R.L. v.

Romania

25/01/2022

EURO FISH S.R.L.

1999

Tulcea

Romanian

Diana-Elena DRAGOMIR

The applicant received, in compensation, around EUR 290,000.

The national administration issued a decision to recover around EUR

145,000.

HCCJ’s decision of 07/07/2020

(served on 02/08/2021)

[1]

See Council Regulation (EC) No 1198/2006 of 27 July 2006 on the European Fisheries Fund (OJ L 223, 15.8.2006, p. 1–44).

[2]

See Commission Regulation (EU) No 65/2011 of 27 January 2011 laying down detailed rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1698/2005, as regards the implementation of control procedures as well as cross-compliance in respect of rural development support measures (OJ L 25, 28.1.2011, p. 8–23).