CtEDO 11.10.2011 Auto

BAGORDO ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.10.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BAGORDO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35567/02 prezentate de Pasquale BAGORDO și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 octombrie 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 februarie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, ale căror date cu caracter personal figurează în lista din anexă, sunt resortisanți italieni și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Giovanni Romano, avocat în Benevent. Guvernul italian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura de faliment Reclamanții erau angajați ai societății S.C. S.a.s. Prin hotărârea pronunțată la 25 februarie 1993, Tribunalul din Napoli a declarat falimentul acestei societăți. Între 5 mai 1993 și 10 iunie 1993, reclamanții au depus cereri pentru a fi admiși în pasivul falimentului în vederea obținerii ultimelor trei retribuții neplătite, precum și a primei de decontare (tractamento di fin raporto - T.F.R. -) la care se considerau a avea dreptul. Între 13 mai 1993 și 18 noiembrie 1993, judecătorul delegat a acceptat aceste cereri în limita următoarelor sume - domnul Pasquale Bagordo : 11 345 064 lire italiene (ITL) (aproximativ 5 860 EUR (EUR) - domnul Salvatore Battaglia : 3 859 707 ITL (aproximativ 2 000 EUR) - domnul Massimo Battaglia: 3 500 000 ITL (aproximativ 1 800 EUR) - domnul Fiorillo Caracciolo: 4 199 231 ITL (aproximativ 2 170 EUR) - domnul Giovanni Sepe: 5 768 076 ITL (aproximativ 2 980 EUR) - domnul Ciro Alfieri : 4 986 500 ITL (aproximativ 2 575 EUR). La o dată nespecificată, judecătorul a depus la statul de pasiv al falimentului. Guvernul a depus un document semnat de domnul Pasquale Bagordo, primul reclamant, indicând faptul că, la 13 noiembrie 1997, la I.N.P.S. (Institut National de Previziance Sociale) și-a retras prima de la acesta (T.F.R.), în conformitate cu cererea depusă în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982 (a se vedea partea de drept intern relevantă din T.F.R. de mai jos). Nu s-au furnizat informații cu privire la plată în momentul în care recurentele și-au introdus cererea în fața Curții și nici cu ocazia observațiilor ca răspuns la observațiile guvernului. Instanțele nu au contestat aceste informații, cum ar fi cele prezentate de guvern. În ceea ce privește cei cinci reclamanți rămași, guvernul arată că aceștia nu au formulat nicio cerere în temeiul acestei legi. Potrivit informațiilor furnizate de solicitanți, la 18 mai 2011, procedura era pendinte. (2) Procedura introdusă în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto") La 27 decembrie 2001, reclamanții au introdus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță din Roma în conformitate cu Legea Pinto pentru a se plânge de durata procedurii de faliment, care a dus la încălcarea dreptului lor de proprietate, în special din cauza faptului că nu și-au putut recupera creanțele pe termen lung. 2 septembrie 2002, instanța de apel, întrucât instanțele nu au prezentat dovezi cu privire la întârzierile datorate autorităților judiciare, că procedura era complexă și că nicio întârziere nu era atribuită autorităților judiciare, a respins cererea reclamanților. La 6 noiembrie 2002, aceștia din urmă s-au ocupat de casare. La 16 februarie 2002, Ministerul Justiției a introdus un contracurs în fața Curții de Casație. Prin hotărârea din 21 septembrie 2004, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea instanței judecătorești și a retrimis cauza unei alte secțiuni a acesteia. Printr-o decizie din 11 mai 2005, depusă la 13 septembrie 2005, instanța de apel ajunge la concluzia încălcării art. 6 alin. (1) din Convenție și a condamnat Ministerul Justiției la plata a 5 000 EUR pentru cei doi reclamanți. se înființează la Institutul Național de Previziuni Sociale (I.N.P.S.) pentru a înlocui angajatorul în caz de insolvabilitate al acestuia din urmă în plata primei de plată în termen de... (2) În termen de 15 zile de la depunerea landului pasiv al falimentului [...] sau al hotărârii prin care se decide asupra unor eventuale cereri în opoziție [...], angajatul poate obține la cerere plata în sarcina fondului [suspendare] a primei sale de mai sus [...]. Decretul legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992 art. 1: Garantarea creanțelor care decurg dintr-un contract de muncă (1) În cazul în care angajatorul face obiectul unei proceduri de faliment [...] land work [...] poate obține la cerere plata creanțelor neplătite care decurg din contractul de muncă referitor la acesta menționat la art. 2 [din același decret] în sarcina Fondului de garantare instituit prin Legea nr. 297 din 29 mai 1982....art. 2: Intervenția Fondului de garantare Plata efectuată de Fondul de garantare în sensul articolului 1 [din același decret] se referă la creanțele care derivă din contractul de muncă, altele decât cele care derivă din prima de scadență, în ceea ce privește ultimele trei luni ale contractului de muncă care se întorc în cele 12 luni anterioare datei de începere a [procedurii de faliment]. 2 alin. (2) din Legea nr. 297 din 29 mai 1982. [...] GRIEFS 1. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. (2) Prin scrisoarea 23 noiembrie 2000, reclamanții au introdus un nou litigiu, întemeiat pe încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor pe motiv că nu au obținut plata creanțelor lor, în special din cauza duratei procedurii de faliment. Prin scrisoarea din 20 august 2002, reclamanții au introdus un nou litigiu privind încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, sub aspectul dreptului de acces la o instanță și al articolului 13 din convenție, în măsura în care nu ar dispune de o cale de atac pentru a controla activitatea lichidatorului și pentru a solicita lichidarea bunurilor care fac parte din faliment. În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții denunță în primul rând durata procedurii de faliment în temeiul art. 2 alin. (1) din Convenție. (2) Recurentele declară încălcarea dreptului lor la respectarea proprietăților lor pe motiv că nu ar fi obținut plata creanțelor lor, în special din cauza duratei procedurii de faliment. (3) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, sub aspectul dreptului de acces la o instanță și 13 din Convenție, ei denunță că nu dispun de o cale de atac pentru a se plânge de limitarea dreptului lor la respectarea bunurilor. Articolele în cauză sunt astfel menționate în părțile relevante ale art. 6 alin. (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 din Convenție Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. La introducerea observațiilor sale, guvernul a depus un document semnat de domnul Pasquale Bagordo, primul reclamant, care a indicat că, la 13 noiembrie 1997, la I.N.P.S., acesta și-a retras prima de la aceasta (T.F.R.), în conformitate cu cererea depusă în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982. În plus, guvernul susține că reclamanții rămași nu au depus o astfel de cerere; în ceea ce privește plățile lunare neplătite, guvernul susține că reclamanții au omis să solicite plata în sensul Decretului legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992. Guvernul susține că reclamanții au omis să se apere împotriva deciziei Curții din Roma depusă la 13 septembrie 2005. Astfel, căile de atac interne nu ar fi fost epuizate. În orice caz, acesta indică faptul că procedura de faliment a fost deosebit de complexă. Guvernul observă în sfârșit că, în cadrul remeditării prevăzute de legea Pinto Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care Comisia consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Curtea constată că, potrivit informațiilor furnizate de guvern, dovezi în sprijinul acestora, la 13 noiembrie 1997, adică, cu mult înainte de data la care a fost introdusă cererea în fața Curții (la 18 februarie 1999), precum și a acțiunii în sensul Legii Pinto (la 27 decembrie 2001), domnul Pasquale Bagordo, primul reclamant, a obținut plata primei sale de da (T.F.R. Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că versiunea faptelor, astfel cum a fost prezentată de guvernul pârât, nu a furnizat nicio informație cu privire la plata respectivă la depunerea cererii lor în fața Curții și a observațiilor acestora ca răspuns la observațiile guvernului. De altfel, ei nu au contestat în nici un fel faptele, cum ar fi cele ale guvernului pârât (Basilo și altele, Italia (dec.), nr. 11303/02, 23 august 2011). În ceea ce privește restul reclamanților, potrivit elementelor de care dispune Curtea, se pare că aceștia nu au introdus o cerere de încasare a primei lor de înjumătățire, astfel încât să li se poată impune în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982. În ceea ce privește restul creanțelor pentru care reclamanții au fost admiși la pasivul falimentului, și anume, ultimele trei retribuții neplătite la care se considerau a avea dreptul, Curtea arată, la rândul lor, că aceștia au omis să depună o cerere în fața I.N.P.S. pentru a obține lichidarea acestora în temeiul Decretului legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992. În conformitate cu articolele 1 și 2 din acest decret, reclamanții ar fi putut, într-adevăr, să depună o astfel de cerere în termen de 15 zile de la data la care instanța a acceptat ultima cerere de admitere la pasivul falimentului depusă de solicitanți la data de 18 noiembrie 1993. Întrucât reclamanții nu au utilizat calea care le-a fost deschisă pentru a reintegra rapid creanțele care derivă din contractul de muncă, Curtea consideră că, având în vedere drepturile protejate prin convenție, orice întârziere în lichidarea acestora care decurge din durata procedurii de faliment nu poate fi pusă în sarcina guvernului pârât. Având în vedere toate circumstanțele din speță, Curtea consideră că această parte a cererii este, de asemenea, vădit nefondată și trebuie respinsă în sensul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte LISTA ÎN ANEXA LISTA REQUERANȚILOR domnul Pasquale Bagordo, născut în 1962 și rezident în Florența M. Salvatore Battaglia, născut în 1968 și rezident în Nola (Naples) M. Massimo Battaglia, născut în 1972 și rezident în Casamarciano (Naples) M. Fiorillo Caracciolo, născut în 1963 și rezident în Carbonara di Nola (Naples) M. Giovanni Sepe, născut în 1964 și rezident în Carbonara di Nola M. Ciro Alfieri, născut în 1968 și rezident în Saviano (Naples).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-10-11
0,96
NOTARO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35544/02 présentée par Franco NOTARO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 octobre 2011 en une chambre composée
CtEDO 2011-10-11
0,95
CRETELLA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35510/02 présentée par Vittorio CRETELLA contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 octobre 2011 en une chambre composée de : F
CtEDO 2011-08-23
0,95
BASILEO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11303/02 présentée par Carmela BASILEO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 août 2011 en une chambre composée d
CtEDO 2011-10-11
0,95
CAIAZZO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11410/02 présentée par Giovannina CAIAZZO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 octobre 2011 en une chambre comp
CtEDO 2013-03-12
0,95
BERTELLE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 10767/05 Loretta BERTELLE contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 mars 2013 en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša V
Sursă