Singartiyski și alții împotriva Bulgariei

Reclamanții s-au născut în 1953, 1964, 1951, 1960 și 1956 și trăiesc în Musomishta, Koprivlen, Sandanski și Blagoevgrad. Toți cinci sunt membri și adepți ai Organizației Macedonene Unite, Ilinden – Partidul pentru Dezvoltare Economică și Integrare a Populației (“UMO Ilinden – PIRIN”), un partid politic înființat în 1998 și situat într-o zonă cunoscută sub numele de regiunea Pirin sau regiunea geografică a Pirinului Macedoniei. Partidul a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională la 29 februarie 2000 și ca urmare dizolvată.

Într-o hotărâre din 20 octombrie 2005, această Curte a constatat că dizolvarea partidului a fost încălcată de dreptul său și de membrii săi la libertatea de asociere (a se vedea Organizația Unică Macedonică Ilinden – PIRIN și alții c. Bulgaria, nr. 59489/00, 20 octombrie 2005). Se pare că partidul are legături cu Organizația Macedoneană Unită Ilinden (“UMO Ilinden”), o asociere care se află și în sud-vestul Bulgariei și susține idei similare (ibid., §§ 912 și Ivanov și alții c. Bulgaria, nr. 46336/99, § 10, 24 noiembrie 2005). La 6 martie 2007, reclamanții au notificat primarul Sandanski că UMO Ilinden – PIRIN a intenționat să organizeze un raliu duminică 22 aprilie 2007, prima dată la mormântul lui Yane Sandanski în apropierea mănăstirii Rozhen și apoi în fața monumentului său în orașul Melnik.

Programul evenimentului, care urma să aibă loc între orele 10:00. Într-o scrisoare adresată reclamanților din 18 aprilie 2007 primarului Sandanski a permis raliul, indicând că poziția coroanelor trebuia să aibă loc între orele 10 și orele 11 și programul muzical între orele 11 și miezul nopții 11. În aceeași dată, guvernatorul regional al Blagoevgrad, acționând din propunerea sa și se bazează pe art. 32 alineatul (2) din Legea de administrație și art. 93 § 4 din Codul de Procedură Administrativă (a se vedea punctul 24 de mai jos), a anulat scrisoarea primarului. El a raționat că aceasta a constituit o decizie administrativă, creând drepturi juridice pentru UMO Ilinden – PIRIN și că este ilegală.

În primul rând, organizația nu a fost înregistrată; din contră, în februarie 2007, Curtea Supremă de Cassare a susținut hotărârea Curții din orașul Sofia care a respins cererea de a fi înregistrată ca partid politic (a se vedea OMI Ilinden – PIRIN și alții c. Bulgaria (n. 2), nr. 41561/07, §§ 819, 18 octombrie 2011). Din moment ce este ilegal în conformitate cu legea bulgară, nu a avut loc să anunțe despre intenția sa de a ține un raliu. În al doilea rând, raliul propus ar pune ordinea publică în pericol. Atât Manastirea Rozhen și Melnik au fost locuri vizitate de mulți turiști, mai ales duminică. Prin urmare, este nepotrivit să permită stavirea raliilor acolo. În plus, s-au organizat reuniuni în acele locații, în același timp, de către autoritățile locale și organizațiile neguvernamentale.

Întrucât au avut loc în trecut conflicte între susținătorii OMI Ilinden – PIRIN și alții, a fost necesară interzicerea raliului. În cele din urmă, activitățile organizației au fost contrare legii bulgare, fiind constau în propagandă împotriva suveranității și integrității teritoriale a țării și au suscitat ură națională și etnică. Guvernatorul a specificat că decizia sa a fost servită primarului Sandanski pentru execuție. Nu a fost servită pe OMI Ilinden – PIRIN sau pe oricare dintre solicitanți. 12. La 20 aprilie 2007, membrii consiliului de administrație al OMI Ilinden – PIRIN, precum și primii și al doilea reclamant, dl Singartiyski și dl Bezev, au fost convocați de poliție. Acestea au fost emise ordine în temeiul articolului 55 din Legea privind Ministerul Afacerilor Interne din 2006 (a se vedea punctul 27 de mai jos) pentru a nu organiza sau participa la raliu în fața mormântului lui Yane Sandanski în apropierea mănăstirii Rozhen.

13. În aceeași zi, al treilea reclamant, dl Stoychev, a fost declarat prin telefon de către un angajat al filialei locale ale Companiei Naționale de Electricitate că nu ar fi furnizată energie electrică pentru raliul din Melnik, deoarece a fost interzisă prin ordinea guvernatorului regional. 14. La 21 aprilie 2007, un număr de șoferi de autobuze angajate pentru a transporta participanții la raliul din Melnik au informat al patrulea reclamant, dl Evtimov, că nu au putut furniza serviciul solicitat. Dl Evtimov s-a apropiat de o serie de agenții de călătorie din Blagoevgrad, toate care l-au recomandat că poliția le-a aprobat decizia guvernatorului regional și că nu vor oferi transport pentru frica de consecințele negative.

Dl Evtimov a reușit în cele din urmă să închirie patru autobuze într-un sat din apropiere. 15. Probleme de transport similare au fost experimentate de persoane din orașele Petrich și Razlog care doresc să participe la raliu. 16. Conturile părților privind evenimentele din 22 aprilie 2007 diferă un pic. 17. Potrivit Guvernului, în dimineața acelei zile poliția de transport a efectuat verificări de rutină a unora dintre autovehiculele care transportă oameni la raliu. După ce poliția a găsit anumite nereguli, au sancționat șoferii individuali și apoi au permis autobuzelor să meargă la Melnik. După aceea atât UMO Ilinden – PIRIN și UMO Ilinden au fost capabili să meargă înainte cu evenimentele planificate de ei, respectiv în Melnik și în apropierea mănăstirii Rozhen.

După cum este necesar prin lege, poliția a trimis forțele pentru a asigura ordinea publică în timpul evenimentelor. La aproximativ 10.30 a.m. un grup de aproximativ cincizeci de susținători ai OMU Ilinden a pus o corabie și flori la mormântul lui Yane Sandanski. Președintele OMU Ilinden a făcut un discurs scurt și apoi raliul a continuat cu un program muzical. Nu au fost remarcate încălcări ale ordinei publice. UMO Ilinden – PIRIN nu a fost autorizat să țină un raliu în fața mănăstirii Rozhen. A fost atinsă o soluție de compromis cu organizația pentru a ține raliul în Melnik. La aproximativ 12 zile, aproximativ două sute de membri și susținători ai OMI Ilinden – PIRIN s-a adunat în fața monumentului lui Yane Sandanski în Melnik.

Ei au pus o corabie și flori. Apoi liderii organizației au făcut discursuri scurte despre viața și munca sa; în opinia guvernului, majoritatea acestor discursuri conțin insulte împotriva poporului și statului bulgar. De asemenea, au existat o serie de remarci negative împotriva poliției, amenințări de violență împotriva guvernatorului regional și insulte împotriva președintelui Adunării Naționale, a Primului Ministru și a altor politicieni de rang înalt. Programul muzical a continuat după slotul de timp atribuit. Poliția nu a permis persoane bețive să încalce ordinea publică. Jurnaliștii din „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” au interogat liderii OMI Ilinden și OMI Ilinden – PIRIN și un număr de susținători.

18. Reclamanții au început subliniind că două evenimente au avut loc la 22 aprilie 2007. Primul a fost organizarea lor, OMI Ilinden – PIRIN, care s-a desfășurat în Melnik, în fața monumentului lui Yane Sandanski. Cealaltă a fost cea deținută de UMO Ilinden – o organizație similară, dar separată – la mormântul lui Yane Sandanski în apropierea mănăstirii Rozhen. Membrii și susținătorii UMO Ilinden, inclusiv reclamanții, nu au fost capabili să se apropie de mănăstire așa cum era planificat inițial pentru că au fost opriți în drum de către poliție. Ei nu au putut spune dacă membrii și susținătorii OMI Ilinden au fost autorizați să țină un raliu în apropierea mănăstirii. 19. Reclamanții au subliniat în continuare diferența dintre modul în care OMI Ilinden – PIRIN a intenționat să desfășoare raliul și modul în care s-a desfășurat.

Planul original a fost de a continua în modul descris la punctul 9 de mai sus. Ca urmare a hotărârii guvernatorului regional și a acțiunilor urmatoare ale poliției, membrii și susținătorii OMI Ilinden – PIRIN au putut merge numai la Melnik. Pe drumul lor, patru autobuze care transportau participanți la raliu din Blagoevgrad au fost oprite de mai multe ori de către poliție, care au efectuat controale lungi ale hârtiilor șoferilor și vehiculelor și impus sancțiuni pentru presupusele încălcări ale normelor de trafic. Autobuzele cu participanți care călătoresc de la Gotse Delchev la Melnik au fost, de asemenea, oprite de poliție de trei ori, de aproximativ o oră de fiecare dată. Al treilea reclamant, dl Stoychev, care călătorește cu masina, a fost, de asemenea, oprit de poliție, a spus că raliul este ilegal și forțat să arunce o cheie pe care o transportă.

20. La sosirea lor la Melnik, reclamanții au văzut că monumentul lui Yane Sandanski a fost înconjurat de aproximativ cincizeci sau șaizeci de ofițeri de poliție, care au împiedicat participanții la raliu să depună o chestie, permițându-le doar să pună flori individual. De asemenea, ofițerii au forțat participanții să ia panglici cu inscripția „Pentru Yane – de la macedoneni recunoscători” și nu le-au lăsat să facă discursuri în fața monumentului. La ora 14:00, ofițerii au sfătuit șoferii de autobuz că, dacă nu au părăsit Melnik într-o oră, ar fi fost amendați. 21. Reclamanții au fost întemeiați că nu s-a făcut niciodata niciun acord cu privire la modul în care să procedeze la raliu între ei și autoritățile și că, spre deosebire de ceea ce a fost afirmat de Guvern, ei nu au fost de acord cu nicio modificare a planului lor original.

De asemenea, au subliniat că acuzațiile guvernului că participanții la raliu au făcut discursuri ofensive și au acționat într-un mod dezordonat nu au fost susținute de nici o probă. 22. Dispozițiile relevante ale Constituției din 1991 și ale Legii privind reuniunile și marșurile din 1990 sunt prevăzute la alineatele 4851 din hotărârea Curții în cazul lui Stankov și al Organizației Unite macedonene Ilinden c. Bulgaria (n. 29221/95 și 29225/95, ECHR 2001IX), la alineatele 7276 din hotărârea Curții în cazul Organizației Unite macedonene Ilinden și Ivanov c. Bulgaria (n. 44079/98, 20 octombrie 2005) și la punctele 2428 din hotărârea Curții în cazul Ivanov și alții c. Bulgaria (citată mai sus).

În sensul prezentului caz, este necesar să se menționeze în special art. 12 alineatul (6) din Legea din 1990, care prevede posibilitatea de a solicita o revizuire judiciară a interzicerii reuniunii orale, și ordonă instanței de audiere a unei astfel de cereri pentru a o determina prin intermediul unei decizii finale cel târziu la cinci zile de la trimiterea acestuia.

23. În temeiul articolului 31 alineatul (1) din Legea de administrație din 1998, guvernatorii regionali (a) desfășoară politicile guvernamentale și coordonează operațiunile sucursurilor guvernamentale centrale din respectivele regiuni; (b) urmăresc să realizeze un echilibru între interesele naționale și cele locale și să interacționeze cu autoritățile locale; (c) sunt responsabili pentru a proteja proprietatea statului în respectivele regiuni; (d) pentru a menține legalitatea în regiunile lor și pentru a supraveghea executarea deciziilor administrative; (e) pentru a controla legalitatea deciziilor și acțiunile autorităților locale; (f) pentru a coordona și a controla operațiunile sucursalelor teritoriale ale ministerelor și ale altor autoritățile centrale, precum și pentru aplicarea deciziilor lor; (g) pentru a organiza apărarea civilă; (h) pentru a prezidea consiliile regionale de securitate; și (i) pentru a desfășura contactele internaționale ale regiunii.

24. În conformitate cu art. 93 § 4 din Codul de Procedură Administrativă din 2006, toate deciziile orale pot fi contestate în fața guvernatorilor regionali. În temeiul art. 32 alin. (2) din Legea administrației din 1998, guvernatorii regionale pot anula deciziile orale ilegale. Deciziile lor de a face acest lucru sunt supuse revizuirii judiciare (art. 32 alin. (3) din Legea din 1998). 25. Deciziile guvernatorilor regionale, precum toate deciziile administrative, sunt supuse unei reexaminări judiciare de către instanțele administrative regionale competente (art. 132 § 1 și 2 din Codul de Procedură Administrativă 2006), ale căror hotărâri sunt apelabile în fața Curții Supreme de Administrație (art. 208 din Codul).

26. art. 127 § 1 din Codul prevede că instanța administrativă trebuie să pronunțe asupra fiecărei cereri într-un termen rezonabil. art. 172 § 1 din Codul prevede ca instanța să își pronunțe hotărârea cel târziu la o lună de la ultima audiere în acest caz. 27. În temeiul articolului 55 alineatul (1) din Legea privind Ministerul Internului din 2006, poliția poate, dacă este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor, emite ordine persoanelor fizice sau organizațiilor care sunt obligatorii, cu excepția cazului în care acestea impun în mod evident comisionarea unei infracțiuni (Secțiunea 55 alineatul (4)). Secțiunea 55 alineatul (5) prevede că astfel de ordine, atunci când sunt emise în scris, sunt supuse unei revizuiri judiciare în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Administrativă.

28. Secțiunea 1 alineatul (1) din Legea din 1988 privind răspunderea statului pentru daunele cauzate cetățenilor (la 12 iulie 2006 numele său a fost schimbată în „Legea privind răspunderea statului și municipalităților pentru daune” – denumită în continuare „Legea din 1988” – prevede că statul este responsabil pentru daunele suferite de persoanele private ca urmare a deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor ilegale ale funcționarilor publici comise în cursul sau în legătură cu îndeplinirea sarcinilor lor.

29. Comitetul de miniștri a încheiat examinarea cererii nr. 44079/98 (Organizarea Unită macedoneană Ilinden și Ivanov c. Bulgaria) și a cererii nr. 46336/99 (Ivanov și alții c. Bulgaria) la 8 iunie 2011, prin adoptarea Rezoluției CM/ResDH(2011)46, care se menționează, în măsura în care este cazul: „Comitetul miniștrilor, ... Amintind faptul că încălcarea convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea libertății de reuniune a organizațiilor care urmărește realizarea „reconocirii minorității macedonene din Bulgaria” din cauza interdicțiilor de reuniuni din 1998 și 2003 (violarea articolului 11) și a lipsei de remedii eficace pentru a se plânge împotriva acestor interdicții (violarea articolului 13) (a se vedea detaliile din apendicele); reavizând că constatarea încălcărilor de către Curtea solicită, peste și mai sus, a plății de justă satisfacție acordate în hotărârile, adoptarea de către statul pârât, după caz, a măsurilor individuale de punere în aplicare a unor încălcări și a șteptării consecințelor acestora, astfel cum ar fi constatat Tribunalul; având în vedere că, după examinarea de prejudecare, cele două alte cereri care sunt necesare în prezente cereri,

în cazul în care se referă la pronunța de pronunțarea unor pronunțate la pronunța depusențe privind interdicții depuse de către solicitanți de către solicitanți depuse (decimii și depuse depunerea depunerii depunerea depuneri depuneri de către reclamanții, de la data iniție, de la data prezentă la data prezentă depusă la data depusă depusă la data depuneriieriierii, întării, depunerii, înt depune, de la data prezentă la data prezentă de la data prezentă la data prezentă, depuneri, depuneri, depuneri, de la articolule, depunerii, de la articolule, de la articolul la articolul anterior, de la alineatul (2), de la alineatul (2), de la alineatul (2), de la alineatul (2), de la alineatul (2), de la alineatul (2);

7. The applicants were born respectively in 1953, 1964, 1951, 1960 and 1956, and live in Musomishta, Koprivlen, Sandanski and Blagoevgrad. 8. All five of them are members and followers of the United Macedonian Organisation Ilinden – Party for Economic Development and Integration of the Population (“UMO Ilinden – PIRIN”), a political party founded in 1998 and based in southwestern Bulgaria (in an area known as the Pirin region or the geographic region of Pirin Macedonia). The party was declared unconstitutional by the Constitutional Court on 29 February 2000 and as a result dissolved.

In a judgment of 20 October 2005 this Court found that the party’s dissolution had been in breach of its and its members’ right to freedom of association (see United Macedonian Organisation Ilinden – PIRIN and Others v. Bulgaria, no. 59489/00, 20 October 2005). The party apparently has links with the United Macedonian Organisation Ilinden (“UMO Ilinden”), an association also based in southwestern Bulgaria and advocating similar ideas (ibid., §§ 912, and Ivanov and Others v. Bulgaria, no. 46336/99, § 10, 24 November 2005). 9. On 6 March 2007 the applicants notified the Mayor of Sandanski that UMO Ilinden – PIRIN intended to organise a rally on Sunday 22 April 2007, first at the grave of Yane Sandanski near the Rozhen Monastery and then in front of his monument in the town of Melnik.

The programme of the event, which was to take place between 10 a.m. and 4 p.m., included the laying of wreaths on the grave between 10 and 11 a.m. and the singing of folk songs in front of the monument between 11 a.m. and 4 p.m. 10. In a letter to the applicants of 18 April 2007 the Mayor of Sandanski allowed the rally, specifying that the laying of wreaths had to take place between 10 and 11 a.m. and the musical programme between 11 a.m. and 12 noon. 11. On the same date the Regional Governor of Blagoevgrad, acting of his own motion and relying on section 32(2) of the Administration Act and Article 93 § 4 of the Code of Administrative Procedure (see paragraph 24 below), annulled the Mayor’s letter.

He reasoned that it amounted to an administrative decision, creating legal rights for UMO Ilinden – PIRIN, and that it was unlawful. Firstly, the organisation was not registered; on the contrary, in February 2007 the Supreme Court of Cassation had upheld the Sofia City Court’s judgment turning down its request to be registered as a political party (see UMO Ilinden – PIRIN and Others v. Bulgaria (no. 2), no. 41561/07, §§ 819, 18 October 2011). Since it was accordingly unlawful under Bulgarian law, it had no standing to give notice of its intention to hold a rally. Secondly, the proposed rally would put public order at risk. Both the Rozhen Monastery and Melnik were places visited by many tourists, especially on Sundays.

It was therefore inappropriate to allow the staging of rallies there. Moreover, rallies and meetings were being organised at those locations at the same time by the local authorities and non-governmental organisations. As clashes between supporters of UMO Ilinden – PIRIN and others had taken place in the past, it was necessary to ban its rally. Finally, the activities of the organisation were contrary to Bulgarian law, as they consisted in propaganda against the country’s sovereignty and territorial integrity and aroused national and ethnic hatred. The Governor specified that his decision was to be served on the Mayor of Sandanski for execution. It was not served on UMO Ilinden – PIRIN or on any of the applicants.

12. On 20 April 2007 the members of the managing board of UMO Ilinden – PIRIN, as well as the first and second applicants, Mr Singartiyski and Mr Bezev, were summoned by the police. They were issued orders under section 55 of the 2006 Ministry of Internal Affairs Act (see paragraph 27 below) not to organise or take part in the rally in front of Yane Sandanski’s grave near the Rozhen Monastery. 13. On the same day the third applicant, Mr Stoychev, was told by telephone by an employee of the local branch of the National Electricity Company that no electrical power would be provided for the rally in Melnik, as it had been banned by order of the regional governor. 14. On 21 April 2007 a number of drivers of buses hired to transport the participants to the rally in Melnik informed the fourth applicant, Mr Evtimov, that they could not provide the requested service.

Mr Evtimov then approached a number of travel agencies in Blagoevgrad, all of which advised him that the police had apprised them of the regional governor’s decision and that they would not provide transportation for fear of suffering negative consequences. Mr Evtimov eventually managed to hire four buses in a nearby village. 15. Similar transportation problems were experienced by persons from the towns of Petrich and Razlog who wished to attend the rally. 16. The parties’ accounts of the events of 22 April 2007 differed somewhat. 17. According to the Government, on the morning of that day the transport police carried out routine checks of some of the motor vehicles transporting people to the rally.

As the police found certain irregularities, they sanctioned individual drivers and then allowed the buses to proceed to Melnik. After that both UMO Ilinden – PIRIN and UMO Ilinden were able to go ahead with the events planned by them, respectively in Melnik and near the Rozhen Monastery. As required by law, the police dispatched forces to ensure public order during the events. At about 10.30 a.m. a group of about fifty supporters of UMO Ilinden laid a wreath and flowers at Yane Sandanski’s grave. UMO Ilinden’s chairman made a short speech, and then the rally continued with a musical programme. No breaches of public order were noted. UMO Ilinden – PIRIN was not allowed to hold a rally in front of the Rozhen Monastery.

A compromise solution was reached with the organisation to hold the rally in Melnik. At about 12 noon approximately two hundred members and supporters of UMO Ilinden – PIRIN gathered in front of Yane Sandanski’s monument in Melnik. They laid a wreath and flowers. Then the organisation’s leaders made short speeches about his life and work; in the Government’s view, most of those speeches contained insults against the Bulgarian people and State. There were also a number of negative remarks against the police, threats of violence against the Regional Governor and insults against the chairperson of the National Assembly, the Prime Minister and other highranking politicians. The musical programme continued after the allotted time slot.

The police did not allow drunk individuals to breach public order. Journalists from “the former Yugoslav Republic of Macedonia” interviewed the leaders of UMO Ilinden and UMO Ilinden – PIRIN and a number of supporters. 18. The applicants started by pointing out that two events took place on 22 April 2007. The first was the one which their organisation, UMO Ilinden – PIRIN, held in Melnik, in front of Yane Sandanski’s monument. The other was the one held by UMO Ilinden – a similar but separate organisation – at Yane Sandanski’s grave near the Rozhen Monastery. UMO Ilinden – PIRIN’s members and supporters, including the applicants, were not able to approach the Monastery as originally planned because they were stopped en route by the police.

They were allowed to drive only to Melnik. They could not tell whether members and supporters of UMO Ilinden had been allowed to hold a rally near the Monastery. 19. The applicants further stressed the difference between the way in which UMO Ilinden – PIRIN intended to conduct the rally and the way in which it actually unfolded. The original plan was to proceed in the manner described in paragraph 9 above. As a result of the Regional Governor’s decision and the ensuing actions of the police, UMO Ilinden – PIRIN’s members and supporters were able to go only to Melnik. On their way there, four buses carrying participants in the rally from Blagoevgrad were stopped several times by the police, who carried out lengthy checks of the drivers’ and the vehicles’ papers and imposed penalties for purported violations of the traffic rules.

Buses with participants travelling from Gotse Delchev to Melnik were also stopped by the police three times, for about one hour each time. The third applicant, Mr Stoychev, who was travelling by car, was also stopped by the police, told that the rally was unlawful, and forced to throw away a wreath which he was carrying. 20. Upon their arrival in Melnik the applicants saw that Yane Sandanski’s monument was surrounded by about fifty or sixty police officers, who prevented the participants in the rally from laying a wreath, only allowing them to lay flowers individually. The officers also forced the participants to take away ribbons with the inscription “For Yane – from grateful Macedonians” and did not let them make speeches in front of the monument.

At about 2 p.m. the officers advised the bus drivers that if they did not leave Melnik in one hour they would be fined. 21. The applicants were adamant that no agreement on how to proceed with the rally was ever made between them and the authorities, and that, contrary to what was asserted by the Government, they did not agree to any changes to their original plan. They also pointed out that the Government’s allegations that participants in the rally had made offensive speeches and had acted in a disorderly manner were not supported by any evidence. 22. The relevant provisions of the 1991 Constitution and the 1990 Meetings and Marches Act are set out in paragraphs 4851 of the Court’s judgment in the case of Stankov and the United Macedonian Organisation Ilinden v. Bulgaria (nos.

29221/95 and 29225/95, ECHR 2001IX), in paragraphs 7276 of the Court’s judgment in the case of United Macedonian Organisation Ilinden and Ivanov v. Bulgaria (no. 44079/98, 20 October 2005) and in paragraphs 2428 of the Court’s judgment in the case of Ivanov and Others v. Bulgaria (cited above). For the purposes of the present case, particular mention needs to be made of section 12(6) of the 1990 Act, which provides for a possibility to seek judicial review of a mayoral ban of a rally, and directs the court hearing such an application to determine it by means of a final decision not later than five days after it has been referred to it.

23. Under section 31(1) of the 1998 Administration Act, regional governors (a) carry out governmental policy and coordinate the operations of the branches of central government in their respective regions; (b) seek to achieve a balance between national and local interests and interact with the local authorities; (c) are responsible for safeguarding State property in their respective regions; (d) uphold legality in their regions and supervise the enforcement of administrative decisions; (e) control the lawfulness of the decisions and the actions of local authorities; (f) coordinate and control the operations of the territorial branches of ministries and other central authorities, as well as the enforcement of their decisions; (g) organise civil defence; (h) preside the regional security councils; and (i) carry out the region’s international contacts.

24. Under Article 93 § 4 of the 2006 Code of Administrative Procedure, all mayoral decisions may be challenged before regional governors. Under section 32(2) of the 1998 Administration Act, regional governors may annul unlawful mayoral decisions. Their decisions to do so are subject to judicial review (section 32(3) of the Act). 25. Regional governors’ decisions, like all administrative decisions, are subject to judicial review by the competent regional administrative courts (Article 132 §§ 1 and 2 of the 2006 Code of Administrative Procedure), whose judgments are appealable before the Supreme Administrative Court (Article 208 of the Code). 26. Article 127 § 1 of the Code provides that the administrative courts must rule on each application within a reasonable time.

Article 172 § 1 of the Code requires the court to deliver its judgment not later than one month after the last hearing in the case. 27. Under section 55(1) of the 2006 Ministry of Internal Affairs Act, the police may, if necessary for the performance of their duties, issue orders to individuals or organisations. Those orders are binding unless they obviously impose the commission of an offence (section 55(4)). Section 55(5) provides that such orders, when issued in writing, are subject to judicial review in accordance with the provisions of the Code of Administrative Procedure.

28. Section 1(1) of the 1988 State Responsibility for Damage Caused to Citizens Act (on 12 July 2006 its name was changed to “State and Municipalities Responsibility for Damage Act” – hereinafter “the 1988 Act”) provides that the State is liable for damage suffered by private persons as a result of unlawful decisions, actions or omissions by civil servants committed in the course of or in connection with the performance of their duties.

29. The Committee of Ministers concluded the examination of application no. 44079/98 (United Macedonian Organisation Ilinden and Ivanov v. Bulgaria) and application no. 46336/99 (Ivanov and Others v. Bulgaria) on 8 June 2011, by adopting Resolution CM/ResDH(2011)46, which reads, in so far as relevant: “The Committee of Ministers, ... Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the infringement of the freedom of assembly of organisations which aim to achieve “the recognition of the Macedonian minority in Bulgaria” due to prohibitions of their meetings between 1998 and 2003 (violation of Article 11) and the lack of effective remedies to complain against these prohibitions (violation of Article 13) (see details in Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of – individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum; and – general measures preventing similar violations;

Having noted that two other applications presently pending before the European Court concern allegations relating to bans or to the holding of certain meetings of the applicants initially scheduled between March 2004 and September 2009; Having considered, without prejudging the judgment the Court could deliver in respect of these applications, that in view of the positive trend observed concerning the holding of the applicants’ meetings in particular since 2008 and the absence of complaints from them as regards 2010, no further individual measure seemed required in these cases; Having also examined the general measures and in particular the awarenessraising measures taken by the Bulgarian authorities to ensure that applicable domestic law is interpreted in conformity with the Convention and thus to prevent violations similar to that found by the European Court (see details in Appendix); Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.”