Secțiunea a doua Cerere nr. 43395/09 Angelo DE TOMMASO împotriva Italiei EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Angelo de Tommaso, este un resortisant italian, născut în 1963 și rezident în Bari. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul D.M. Conticchio, avocat în Bari. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 mai 2007, procurorul districtual al Republicii Bari a propus Tribunalului din același oraș să supună recurentului o supraveghere specială de către poliție (sorveglianza specialis di pubblica sicurezza) ) cu arest la domiciliu pe o perioadă de doi ani; el a subliniat faptul că, având în vedere condamnările anterioare pentru trafic de droguri, evaziune și posesie de arme, reclamantul se întâlnea cu infractori și că ar fi o persoană periculoasă. Într-un memoriu din 6 martie 2008, reclamantul a făcut referire la propunerea procurorului general și a susținut că a existat o greșeală a persoanei, deoarece, de la condamnarea din 2002, el nu a mai făcut niciodată obiectul unei urmăriri penale. Potrivit reclamantului, el nu a avut necesitatea de a-l supune supravegherii speciale. Printr-o decizie din 11 aprilie 2008, notificată la 4 iulie 2008, Tribunalul din Bari a aplicat măsura specială de supraveghere pe o perioadă de doi ani și a respins argumentele reclamantului care considerau că condițiile impuse de lege pentru aplicarea măsurii erau îndeplinite în mod corespunzător, pericolul pe care îl prezintă reclamantul fără îndoială. Această măsură a implicat următoarele obligații - să se prezinte o dată pe săptămână autorității de poliție responsabile cu supravegherea - să caute un loc de muncă în termen de o lună - să locuiască în Bari - să trăiască cinstit și în conformitate cu legile, să nu fie suspicios; - să nu se întâlnească cu persoane care au fost condamnate și supuse unor măsuri preventive sau de siguranță; - să nu se întoarcă seara după ora 22:00 și să nu iasă dimineața înainte de ora 7:00, cu excepția cazurilor în care este necesar și nu fără să fi anunțat autoritățile în timp util; - să nu dețină sau să poarte nici o armă; - să nu frecventeze cafenelele sau cabaretele și să nu participe la reuniuni publice la 31 iulie 2008, prefectura Bari a revocat permisul de conducere al reclamantului. La 14 iulie 2008, reclamantul a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Bari. Printr-o decizie din 28 ianuarie 2009, notificată reclamantului la 4 februarie 2009, Curtea de Apel a constatat că infracțiunea pentru care reclamantul fusese condamnat nu era deosebit de gravă și datează din 2004. Faptul că a frecventat persoane condamnate nu a fost suficient pentru a-și declara pericolul Potrivit instanței de apel, instanța a omis să evalueze impactul funcției de reeducare a pedepsei asupra personalității reclamantului. Dreptul intern relevant Legea nr. 1423 din 27 decembrie În sensul articolului 4 din legea menționată, instanța hotărăște în camera consiliului, după ce a ascultat ministerul public și laiah, acesta din urmă putând prezenta memorii și putea fi reprezentat de un avocat. Reclamantul consideră că măsura de prevenire care i-a fost supusă a avut un caracter arbitrar și o durată excesivă, având în vedere faptul că hotărârea este pronunțată la 6 luni de la data depunerii cererii, în timp ce legea prevede un termen de 30 de zile. Acesta invocă articolele 5 și 2 din Protocolul nr. Invocând art. 6 alineatul (1), reclamantul se plânge de lipsa de publicitate a procedurii în fața camerelor de judecată și a tribunalului de apel specializat în aplicarea măsurilor preventive. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (e) din convenție, reclamantul se plânge, în diferite privințe, de la data la care procedura a condus la aplicarea măsurilor preventive. Reclamantul se plânge că nu dispune, în dreptul italian, de nicio acțiune efectivă pentru a-și exercita vinovăția în temeiul art. 5. În special, reclamantul se plânge că nu a avut dreptul la o reparație, deoarece dreptul intern nu prevede acest lucru. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE YA a avut o restricție la dreptul reclamantului la libertatea de circulație, în sensul art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție În la: a respectat această restricție cerințele prevăzute în art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 ținând cont, în special, de durata procedurii în fața instanței de judecată la art. 6 alin. (1) din Convenție, în domeniul său civil, era aplicabilă procedurii urmate în speță? cauza privind punerea în aplicare a măsurii de prevenire a fost auzită în mod public, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție?L. Excluderea publicului din sala de judecată în speță a fost compatibilă cu art. 6 alineatul (1) din Convenție?
Requête n
o
43395/09
Angelo DE TOMMASO
contre l’Italie
Le requérant, M. Angelo de Tommaso, est un ressortissant italien, né en 1963 et résidant à Bari. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.M.Conticchio, avocat à Bari.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 22 mai 2007, le procureur de la république de Bari avait proposé au tribunal de la même ville de soumettre le requérant à une surveillance spéciale par la police (
sorveglianza speciale di pubblica sicurezza
) avec assignation à résidence pour une durée de deux ans. Il avait souligné que, compte tenu des précédentes condamnations pour trafic de drogue, évasion et détention d’armes, le requérant fréquentait des criminels et s’avérait être une personne dangereuse.
Dans un mémoire du 6 mars 2008, le requérant s’opposa à la proposition du procureur. Il alléguait qu’il y avait une erreur de personne car depuis une condamnation en 2002, il n’avait jamais plus fait l’objet de poursuites. Selon le requérant, il n’y avait pas la nécessité de le soumettre à la surveillance spéciale.
Par une décision du 11 avril 2008, notifiée le 4 juillet 2008, le tribunal de Bari appliqua la mesure de surveillance spéciale pour une durée de deux ans. Il rejeta les arguments du requérant estimant que les conditions requises par la loi pour l’application de la mesure étaient bien remplies, la dangerosité du requérant ne faisant pas de doute.
Cette mesure entraînait pour l’intéressé les obligations suivantes
:
- se présenter une fois par semaine à l’autorité de police chargée de la surveillance
;
- chercher du travail dans le délai d’un mois
;
- habiter à Bari
;
- vivre honnêtement et dans le respect des lois, ne pas prêter à soupçon ;
- ne pas fréquenter des personnes ayant subi des condamnations et soumises à des mesures de prévention ou de sûreté ;
- ne pas rentrer le soir après 22 heures et ne pas sortir le matin avant 7 heures, sauf en cas de nécessité et non sans avoir averti les autorités en temps utile ;
- ne détenir ni porter aucune arme
;
- ne pas fréquenter les cafés ou cabarets et ne point participer à des réunions publiques
;
Le 31 juillet
2008, la préfecture de Bari révoqua le permis de conduire du requérant.
Le 14
juillet
2008, le requérant déposa un recours devant la cour d’appel de Bari.
Par une décision du 28 janvier 2009, notifié au requérant le 4 février 2009, la Cour d’appel observa que le délit pour lequel le requérant avait été condamné n’était pas particulièrement grave et remontait à 2004. Par la suite, il n’avait commis aucun crime. Le fait qu’il avait fréquenté des personnes condamnées n’était pas suffisant pour affirmer sa dangerosité Selon la cour d’appel, le tribunal avait omis d’évaluer l’incidence de la fonction de rééducation de la peine sur la personnalité du requérant.
B.
Le droit interne pertinent
La loi n
o
1423 du 27 décembre 1956 prévoit l’application de mesures de prévention à l’encontre de «
personnes dangereuses pour la sécurité et pour la moralité publiques
». Au sens de l’article 4 de ladite loi, le tribunal décide en chambre du conseil après avoir entendu le ministère public et l’intéressé, ce dernier pouvant présenter des mémoires et se faire représenter par un avocat.
1.
Le requérant considère que la mesure de prévention dont il a fait l’objet a eu un caractère arbitraire et une durée excessive, compte tenu de ce que la cour d’appel s’est prononcée 6 mois après l’introduction de la requête, alors que la loi prévoit un délai de 30 jours. Il invoque les articles 5 et 2 du Protocole n
o
4.
2.
Invoquant l’article 6 §1, le requérant se plaint du manque de publicité de la procédure devant les chambres du tribunal et de la cour d’appel spécialisées dans l’application des mesures de prévention.
3.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 e) de la Convention, le requérant se plaint, sous différents aspects, de l’iniquité de la procédure ayant conduit à l’application des mesures de prévention.
4.
Le requérant se plaint de ne disposer, en droit italien, d’aucun recours effectif pour faire valoir son grief tiré de l’article 5. En particulier, le requérant se plaint de ne pas avoir eu droit à une réparation, car le droit interne ne la prévoit pas.
1.
1.
Y-a-t-il eu une restriction au droit du requérant à la liberté de circulation, au sens de l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention
?
Dans l’affirmative, cette restriction a-t-elle respecté les exigences prévues par l’article 2 § 3 du Protocole n
o
4 compte tenu, en particulier, de la durée de la procédure devant la cour d’appel
?
2.
L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ?
Dans l’affirmative,
la cause concernant l’application de la mesure de prévention a-t-elle été entendue publiquement, comme l’exige l’article 6
§
1 de la Convention
? L’exclusion du public de la salle d’audience en l’espèce était-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention
?