Oktar împotriva Turciei

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere n 33339/04 prezentată de Adnan OKTAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 octombrie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 30 august 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de domnul Adnan Oktar, un resortisant turc, născut în 1956 și rezident în Plângerile reclamantului din art. 6 au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile.

Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o primă scrisoare recomandată cu confirmare de primire din data de 20 În decembrie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai scurt și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Această scrisoare a rămas fără răspuns. La 18 iulie 2011, Curtea a trimis din nou reclamantului, la adresa furnizată de acesta, o scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu un conținut strict identic.

Aceaceasta a fost returnată Curții de către serviciile poștale pe motiv că adresa era insuficientă. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Director adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 33339/04 présentée par Adnan OKTAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 octobre 2011 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 août 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par M. Adnan Oktar, un ressortissant turc, né en 1956 et résidant à İstanbul. Il est représenté devant la Cour par M e B. Tatar, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Les griefs du requérant tirés de l’article 6 ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci.

Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une première lettre recommandée avec accusé de réception du 20 décembre 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Ce courrier est resté sans réponse.

Le 18 juillet 2011, la Cour a à nouveau envoyé au requérant, à l’adresse fournie par celui-ci, une lettre recommandée avec accusé de réception d’une teneur strictement identique. Celle-ci a été retournée à la Cour par les services postaux au motif que l’adresse était insuffisante. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président