CASTILLO LOMAS c. ESPAGNE

Secțiunea a treia Cerere n 2001/08 prezentată de Francisco CASTILLO LOMAS împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 octombrie 2011 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemel, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată la 19 decembrie 2007, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ Cererea a fost formulată de domnul Francisco Castillo Lomas, un cetățean spaniol, născut în 1952, și rezident la Barcelona. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Pascual Cadena, avocat la Barcelona.

Guvernul spaniol (at'o') este reprezentat de agentul său, domnul F. Irurzun Montoro, avocat de la . Invocând art. 5 alin. (4) și (5) și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii de detenție provizorie și de absența unei legislații specifice care să permită acordarea unei compensații în acest sens, în ciuda aprecierii sale. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia.

Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile înainte de 22 iulie 2011. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 8 august 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 2001/08 présentée par Francisco CASTILLO LOMAS contre l’Espagne La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 octobre 2011 en un comité composé de : Ján Šikuta, président, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 19 décembre 2007, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par M. Francisco Castillo Lomas, un ressortissant espagnol, né en 1952 et résidant à Barcelona. Il est représenté devant la Cour par M e A. Pascual Cadena, avocat à Barcelona. Le gouvernement espagnol (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. F. Irurzun Montoro, avocat de l’Etat.

Invoquant les articles 5 §§ 4 et 5, et 13 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure d’ amparo relative à l’examen de la légalité de sa détention provisoire et de l’absence de législation spécifique permettant de se voir accorder une indemnisation à ce titre malgré son acquittement. La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes avant le 22 juillet 2011. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 8 août 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Ján Šikuta Greffière adjointe Président