TROPOTEL c. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

18.10.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

TROPOTEL c. MOLDOVA (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 24219/05 prezentată de Gheorghe și Ion TROPOȚEL împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 octombrie 2011 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 15 iunie 2005 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 20 aprilie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Gheorghe și Ion Tropoțel, sunt resortisanți moldoți, născuți în 1932 și, respectiv, 1987. Primul reclamant a decedat la 17 ianuarie 2006. Cel de-al doilea locuiește în Hajdieni. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Ala Tropoțel. Guvernul moldoven a fost reprezentat de agentul său, Vladimir Grosu. Printr-o scrisoare din data de 6 iulie 2007, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că primul reclamant a decedat. În mod implicit, din această scrisoare reiese că dl Tropoțel, care era, de asemenea, fiica primului solicitant, dorea menținerea cererii tatălui său în fața Curții. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. L. Acțiune civilă introdusă de reclamantă După moartea mamei sale în 2002 și a tatălui său în 2004, cel de-al doilea reclamant, minor la momentul respectiv, a fost plasat sub tutela primului solicitant. La o dată nespecificată, primul reclamant a inițiat, în numele pupilei sale, o acțiune civilă în despăgubire și în restituire a unei parcele de teren îndreptată împotriva a trei persoane. El a susținut că pârâtii au dărâmat casa care a aparținut părinților celui de-al doilea reclamant și că au fost adecvate materiale de construcție și terenul aferent. Prin hotărârea din 30 martie 2005, Tribunalul din Glodeni a respins cauza ca fiind nefondată. Primul reclamant a răspuns la apel. Prin hotărârea din 27 septembrie 2005, instanța de apel din Bălți a prezentat cauza în fața primei instanțe pentru o nouă examinare. La 13 decembrie 2006, Tribunalul din Glodeni a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins acțiunea ca nefondată. El a constatat că casa în litigiu fusese distrusă chiar de tatăl celui de-al doilea reclamant în urma vânzării succesoare a diferitelor părți componente. În ceea ce privește parcela de teren, instanța nota că aceasta era încă proprietatea celui de-al doilea reclamant și a fratelui său. În același timp, instanța l-a exonerat pe cel de-al doilea reclamant de plata taxei judiciare (taxa de stat). La 12 februarie 2007, cel de-al doilea reclamant a solicitat să fie scutit de la plata taxei judiciare datorate pentru introducerea cererii de recurs și, prin urmare, a invocat situația sa materială precară și faptul că era încă elev. 10. Prin hotărârea din 19 aprilie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Bălți a respins recursul ca nefondat. Nu reiese din dosarul prezentat în fața Curții dacă scutirea de la plata taxei judiciare a fost acordată în această etapă. 11. La 3 septembrie 2007, cel de-al doilea reclamant s-a ocupat de casare și a solicitat, de asemenea, scutirea de taxa judiciară datorată pentru introducerea recursului. 12. Prin scrisoarea din aceeași zi, Curtea Supremă de Justiție i-a returnat recursul celui de-al doilea reclamant din cauza neplății taxei judiciare cu o valoare de 270 lei moldovenești (aproximativ 16,45 EUR la cursul de schimb de la momentul respectiv). În scrisoarea de însoțire, Curtea Supremă a făcut referire, în acest sens, la dispozițiile articolelor 437 și 438 alineatul (2) din Codul de procedură civilă care prevedeau returnarea unui recurs în cazul în care taxa judiciară nu a fost plătită. Plângerea penală împotriva T.T. 13. La 26 aprilie 2004, șeful adjunct al Direcției pentru educație, tineret și sport din districtul Glodeni a depus, în interesul celui de-al doilea reclamant și al fratelui său, o plângere la Parchet. El a denunțat demolarea casei în litigiu (a se vedea supra) de către unul dintre pârâții menționați de reclamant în acțiunea sa civilă 14. În cele din urmă, procurorul A.T. a emis, la 13 septembrie 2006, un refuz pe motiv că actele denunțate nu reușeau să reunească elementele care țin de o infracțiune. 16. La 13 martie 2007, reprezentantul reclamanților a depus o plângere la instanța de judecată care intenționa să anuleze acest refuz, printr-o hotărâre înainte de a pronunța dreptul la 20 martie 2007, instanța din Glodeni a trimis, pentru a respecta procedura, plângerea în fața procurorului superior. Dreptul intern relevant este rezumat în hotărârea Istrate Moldova 28790/03, §§ 2002/18, 10 iunie 2008. GRIEF 18. Invocând articolele 5, 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul de a se pronunța în instanță cu privire la urmărirea penală a demolării casei părinților celui de-al doilea interesat. De asemenea, ei susțin că nu au fost informați în timp util cu privire la unul dintre non-locurile Parchetului, ceea ce i-a privat de dreptul de a-l contesta. 19. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții susțin că dreptul lor de acces la o instanță a fost încălcat ca urmare a neintrării în timp util de către avocatul lor de acțiune civilă în fața instanțelor interne. 20. Ei se plâng în esență de o încălcare a dreptului de acces la o instanță din cauza refuzului Curții Supreme de Justiție, la data de 3 September 2007, pentru a examina recursul lor în Casație pe motiv de neplată a taxei judiciare. 21. Fără a aduce atingere articolului, reclamanții se plâng că instanțele interne nu au inițiat proceduri penale împotriva martorilor care s-ar fi făcut vinovați de sperjur în timpul procesului civil 22. În cele din urmă, acestea susțin că decizia din partea instanței de fond adoptată în cadrul procesului civil le aduce atingere dreptului lor de a respecta bunurile garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 23. martie 2005 nu le-a fost comunicat în timp util, ceea ce le-a adus atingere dreptului la o cale de atac eficientă garantată prin art. 13 din Convenție. ÎN Ala Topotel are calitatea de a menține cererea inițială formulată de dl Gheorghe Tropoțel, primul reclamant, care a decedat la 17 ianuarie 2006. Fiica acestuia din urmă, dl Ala Tropoțel a sugerat în iulie 2007 că dorește să mențină cererea depusă de tatăl său în fața Curții. 25. În mai multe cazuri în care un solicitant a decedat în timpul procedurii, Curtea a luat în considerare dorința de a continua procesul de către moștenitori sau rude apropiate (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia, 27 februarie 1980, §§ 37-38, seria A n Vocaturo c. Italia, 24 mai 1991, § 2, seria A n 206; și Malhous c. Republica Cehă (dec.), n 33071/96, CEDO 2000-XII 26). Cu toate acestea, Curtea nu consideră că este necesar să se examineze în speță locus standi al dlui Ala Tropoțel, din următoarele motive. 27. Întradevăr, Curtea constată că, în prezenta cauză, toate procedurile la nivel național vizau cel de-al doilea reclamant. Primul reclamant a intervenit în aceste proceduri numai în calitate de tutore. Prin urmare, Curtea constată că drepturile primului solicitant nu au fost vizate în mod concret și că, prin urmare, acesta nu ar putea pretinde că este victima unei încălcări în sensul articolului 34 din Convenție. Prin urmare, Curtea respinge cererea în măsura în care privește primul reclamant pentru incompatibilitate rațională personae Cu privire la motivul întemeiat pe refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina recursul în Casație 28. Cel de-al doilea reclamant susține că refuzul formal al Curții Supreme de Justiție, din cauza neplății taxei judiciare, de a-și examina recursul în casare, a adus atingere dreptului său de acces la instanță. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile, fie temeinicia oricărei acuzații în materie penală. (...) 29. Printr-o scrisoare din 20 aprilie 2011, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a dreptului reclamantului garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție (D) să examineze recursul său în casare din cauza neplății taxei judiciare. (...), guvernul consideră că (...) Curtea Supremă nu a reușit să efectueze o examinare directă a situației financiare a reclamantului. [...], Curtea Supremă a fost împiedicată să verifice capacitatea de plată a reclamantului prin dispozițiile exprese ale legii [art. 437 alineatul (2) din Codul de procedură civilă]. O astfel de interdicție formală d Prin această declarație, guvernul propune ca cel de-al doilea reclamant să plătească suma de 2 000 EUR care ar putea acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. 31. În termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, acesta se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 32. Prin scrisoarea din 8 iunie 2011, reclamanta și-a exprimat punctul de vedere conform căruia suma indicată în declarația guvernului era prea mică. 33. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 34. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. 35. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03.36. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de acces la justiție (a se vedea, de exemplu, Istrate c. Moldova (n , nr. 28790/03, § 19, 10 iunie 2008 Clionov c. Moldova , n 13229/04, § 41, 9 octombrie 2007 Tudor-Comert c. Moldova , n 27888/04, § 38, 4 noiembrie 2008). 37. Având în vedere recunoașterea încălcării care figurează în declarația guvernului, precum și a sumei propuse a despăgubirii pentru despăgubirea în despăgubire care este conformă cu sumele alocate în cauze similare (a se vedea, de exemplu, Istrate c. Moldova (n, n. 28790/03, § 24, 10 iunie 2008) 38. Având în vedere cele de mai sus și în special jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că: În aceste circumstanțe, trebuie să se șteargă cauza din cauza rolului pe care cel de-al doilea reclamant îl întemeiază pe refuzul Curții Supreme de Justiție d În decembrie 2006, acțiunea sa civilă în despăgubirea și restituirea terenului îndreptat împotriva vecinilor săi a adus atingere dreptului său la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. (...) 41. Curtea amintește că faptul că un litigiu între particulari să fie tranșați de către o instanță pe baza dreptului în vigoare nu asumă, în sine, responsabilitatea de a se afla pe teren în temeiul articolului 1 din Protocolul 1, în cazul în care nu s-a ridicat niciun indice derbitrar (a se vedea, printre altele, Vasilev c. Bulgaria (dec.); 47063/99, 10 martie 2005). În speță, Comisia constată că instanțele interne au efectuat o examinare aprofundată a probelor prezentate de părți și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe lipsa urmăririi penale 43. Invocând articolele 5, 6 și 13 din Convenție, al doilea reclamant se plânge de refuzul urmăririi penale a demolării casei părinților săi. De asemenea, susține că nu a fost informat în timp util cu privire la unul dintre non-locurile Parchetului, ceea ce l-a privat de dreptul de a contesta. În cele din urmă, se plânge că instanțele interne nu au inițiat proceduri penale împotriva martorilor care s-ar fi făcut vinovați de sperjur în timpul procesului civil. 44. Curtea consideră că este mai adecvat să se examineze aceste obiecțiuni numai din perspectiva articolului 6 din Convenție. În acest sens, Curtea reamintește că: ea este amanta calificării juridice a faptelor cauzei (a se vedea, de exemplu, Scoppola c. Italia (n [GC], n 10249/03, § 54, 17 septembrie 2009). 45. Curtea arată că cel de-al doilea reclamant nu se află sub acuzația penală; dimpotrivă, acesta este cel care a prezentat plângeri penale împotriva terților. În această privință, trebuie amintit că Convenția nu garantează, ca atare, niciun drept de a da în judecată penale împotriva terților. Întradevăr, dreptul de a avea acces la o instanță, că art. 6 alin. (1) din Convenție recunoaște oricărei persoane care dorește să obțină o decizie privind drepturile sale cu caracter civil, nu se extinde la dreptul de a provoca împotriva unei terțe părți la urmărirea penală pentru a obține condamnarea sa (Asociación de víctimas del terremo c. Spania (dec.), n 54102/00, CEDH 2001-V). 46. Pe de altă parte, și în conformitate cu principiile prevăzute de jurisprudența sa (a se vedea în special Acquaviva c. Franța , 21 noiembrie 1995 , § 46, seria A 333 A), Curtea trebuie să caute dacă există o În cazul de față, Curtea constată că al doilea reclamant nu este recunoscut, printr-o ordonanță a procurorului sau a instanței înainte de a pronunța dreptul instanței, calitatea de victimă a unei infracțiuni sau a unei părți civile. Prin urmare, aceasta arată că Prin urmare, cel de-al doilea reclamant se referea numai la condamnarea penală a persoanelor pe care le-a acuzat. 48. Forța este de a constata că procedurile penale în cauză nu privesc nici o contestație privind drepturile și obligațiile cu caracter civil ale celui de-al doilea reclamant, nici dreptul la o acuzație în materie penală îndreptată împotriva acestuia în sensul articolului 6 din Convenție. 49. În consecință, această parte a cererii este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. Al doilea reclamant susține, pe teren de la art. 6 alineatul (1) din convenție, că dreptul său de acces la o instanță a fost încălcat ca urmare a introducerii tardive a acțiunii civile de către avocatul său. Curtea ia notă de faptul că, în mod evident, acțiunea civilă a fost introdusă de către avocat în fața instanțelor competente și că prima instanță și prima cauză au stat la baza cauzei (a se vedea punctele 6-10 de mai sus). Curtea consideră că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și că trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 51. În sfârșit, al doilea reclamant susține că Õ hotărârea Tribunalului din Glodeni din 30 martie 2005 nu i-a fost comunicată în timp util, ceea ce a adus atingere dreptului său la o cale de atac efectivă garantată prin art. 13 din Convenție. Curtea constată că, în orice caz, cel de-al doilea reclamant a luat cunoștință de această hotărâre și a putut contesta acest lucru în fața instanței judecătorești (a se vedea punctele 6-7 de mai sus). termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține aceasta decide să elimine această parte a cererii de rol în temeiul art. 1 lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Ján Šikuta Asistentă Președinte