CtEDO 10.11.2011 Auto

CASE OF KAYUDA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
10.11.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF KAYUDA v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU JUGAMENTULUI STRASBOURG 10 noiembrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kayuda c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, Președinte, Mark Villiger, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 11 octombrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 31467/06) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Artem Aleksandrovich Kayuda („reclamantul”), la 21 iulie 2006. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska, a Ministerului Justiției. La 14 octombrie 2010, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCES A CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1981 și trăiește în Kirovograd La 2 iunie 1998, el a fost arestat sub suspiciune de jaf. El a rămas în detenție pe toată partea majoră a procedurii împotriva lui. Reclamantul a afirmat, fără a furniza documente justificative, că în primele zile de detenție, ofițerii de poliție neespecificat l-au bătut. De asemenea, el a declarat că poliția a respins cererea reprezentantului său de a-l trimite pentru examinare medicală. După încheierea anchetei preliminare, la 19 decembrie 1998, cazul a fost îndreptat către Curtea de district Leninskyy din Kirovograd („Curtea de district”), care a pronunțat hotărârea la 17 iulie 2001. La 2 aprilie 2002, Curtea Regională de Apel din Kirovograd („Curtea de Apel”) l-a susținut. La 12 noiembrie 2002, Curtea Supremă l-a anulat și a înmânat cazul pentru o nouă examinare. La 24 decembrie 2004, Curtea de District a declarat reclamantul vinovat ca fiind acuzat și condamnat la șase ani de închisoare. La o dată neespecificată, reprezentantul reclamantului a depus o plângere cu aceeași instanță care a afirmat că unele dintre audieri ale instanței nu au fost înregistrate înregistrări. La 24 mai 2005, instanța i-a informat că nu au fost înregistrate deoarece înregistratorul a fost rupt. La 19 mai 2005 și, respectiv, 2 februarie 2006, Curtea de Apel și Curtea Supremă au susținut hotărârea din 24 decembrie 2004. Potrivit Guvernului, în cursul procedurii investigatorii au adus acuzații împotriva altor cinci persoane și au interogat treizeci de șapte de martori și șapte părți agreutate; instanța a auzit cinci acuzați, douăzeci de patru martori și șase părți agreutate. Sase audieri au fost suspendate din cauza absenței reprezentantului reclamantului, care a întârziat procedura la trei luni și zece zile. Treizeci de audieri au fost suspendate în principal din cauza absenței martorilor, a părților agravate, a altor co-apărători sau a reprezentanților acestora sau în urma cererilor lor, precum și din cauza absenței judecătorului sau a procurorului. De treisprezece ori tribunalele au aplicat convociuni obligatorii asupra martorilor și părților agregate care nu au reușit să apară în mod repetat. Treizeci de examinări de experți au fost efectuate, durata lor globală de aproximativ șapte luni. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva lui. Dispoziția de mai sus se menționează, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea de ... orice acuzație penală împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 13. Guvernul a contestat acest argument care a afirmat că examinarea de procedură a fost complicată de numărul de participanți la procedura și că reclamantul a contribuit, de asemenea, la durata procedurii. 14. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 2 iunie 1998 și s-a încheiat la 2 februarie 2006. În sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție, Curtea constată că această plângere nu este în mod evident necorespunzătoare, în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și constată în continuare că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). Diligența specială de administrare rapidă a justiției este necesară de la instanțele interne atunci când reclamantul este reținut în arest în timpul procedurii (a se vedea, de exemplu, Yurtayev c. Ucraina , nr. 11336/02, § 37, 31 ianuarie 2006). 17. În ceea ce privește circumstanțele cauzei, Curtea constată că, deși acest caz ar fi putut fi oarecum complicat de numărul de persoane implicate în proceduri, aceste persoane au fost interogate și auzite de autoritățile într-o perioadă relativ scurtă de timp (a se vedea punctul 11 mai sus). Prin urmare, Comisia consideră că complexitatea cauzei nu poate explica doar durata generală a procedurii, nici conducerea reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea punctul 11 de mai sus), nu explică această durată. Pe de altă parte, Curtea consideră că procedura a fost întârziată în principal prin examinarea îndelungată a cazului de către Curtea de District (a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus) și cu treizeci și două de amânări ale ședințelor (a se vedea alineatul (1)) 11 mai sus). În acest sens, Curtea remarcă că, chiar dacă, în mai multe ocazii, instanța a aplicat citații obligatorii asupra persoanelor care nu au apărut (a se vedea punctul 11 mai sus), au avut la dispoziție și alte mecanisme eficace de asigurare a prezenței acestor persoane, inclusiv sancțiuni administrative (a se vedea Kobtsev c. Ucraina , nr. 7324/02, § 31, 4 aprilie 2006). Guvernul nu a sugerat că instanțele au avut în vedere să le aplice și nici majoritatea citațiilor obligatorii nu au avut nici un efect (a se vedea Kobtsev c. Ucraina , citat mai sus § 71 ). Prin urmare, Curtea concluzionează că principala responsabilitate pentru durata prolungată a procedurii are legătură cu instanța internă. 18. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Pélissier și Sassi, citate mai sus). 19. După examinarea tuturor materialelor prezentate în acest caz, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 20. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost bătut în custodie de poliție și că poliția a refuzat să-l trimită pentru examinare medicală. De asemenea, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, s-a plâns cu privire la ilegalitatea arestării sale la 2 iunie 1998. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanțele interne au eșuat în aplicarea legii și a evaluării faptelor, că judecătorii au fost prejudecați și că unele dintre audieri nu au fost înregistrate În cele din urmă, în concluziile sale din 26 martie 2011, reclamantul s-a plâns, fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, despre condițiile nesatisfăcute ale detenției sale în SIZO și colonia. 21. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția. 22. Rezultă că această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă pentru faptul că este evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ § a) și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 24. 25. Guvernul a contestat această afirmație. 26. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral din cauza încălcării constatate. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 1,100 EUR (1,000 de sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 noiembrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă