CtEDO 08.12.2011 Auto

CASE OF KOVALENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
08.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF KOVALENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CÂMPUL SECȚIUNII DE KOVALENKO c. UKRAINE (Depunerea nr. 61404/08) HOTĂRÂREA STRASBOURG 8 decembrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kovalenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, Președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 15 noiembrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 61404/08) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Vladimir Grigorievich Kovalenko („reclamantul”), la 3 decembrie 2008. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Valeria Lutkovska, al Ministerului Justiției. La 12 iulie 2010, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1939 și trăiește în Zaporizhzhya. La 20 septembrie 2000, procurorii locali au instituit o procedură penală împotriva acestuia cu suspiciune de supunere de corupție. Pe parcursul majorității procedurii, reclamantul a rămas pe o întreprindere scrisă de a nu absconda. La 31 iulie 2006, după ce s-a efectuat două trimiteri la cazul pentru anchete suplimentare, cazul a fost îndreptat la Curtea de district Ordzhonikidzevskyy din Zaporizhzhya („Curtea de district”), care la 11 septembrie 2006 a transmis în mod repetat cazul pentru anchete suplimentare. La 6 noiembrie 2006, Curtea Regională de Apel din Zaporizhzhya („Curtea de Apel”) a anulat hotărârea de mai sus și a trimis cazul în judecată Curții de District. La 12 aprilie 2007, ultimă instanță a constatat că reclamantul a fost vinovat de corupție, l-a condamnat la o amendă pecuniară și la o interdicție de un an de a deține posturi executive și l-a eliberat din sentința din cauza expirării perioadei de limitare. La 18 iunie 2007 și, respectiv, 6 mai 2008, Curtea de Apel și Curtea Supremă au susținut hotărârea de mai sus. Potrivit Guvernului, în cursul procedurii treisprezece audieri au fost suspendate din cauza neaparerii reclamantului și a patru audieri din cauza neaparenței avocatului său. Reclamantul nu a fost de acord cu afirmarea că nu a participat la doar două audieri din cauza bolii și că nu a fost informat de alte audieri pe care se presupune că nu le-a primit. Întârzierile de mai sus în partea reclamantului au dus la procesul cu aproximativ cinci luni. Au fost suspendate douăzeci și patru de audieri din cauza neapărării martorilor sau a procurorului sau a absenței judecătorilor. Un examen expert a fost ordonat și a durat aproximativ o săptămână. Potrivit Guvernului, reclamantul a depus recursul în casă împotriva deciziei din 18 iunie 2007 numai la 14 noiembrie 2007. Potrivit reclamantului, el a fost servit cu întârziere cu o copie a deciziei. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 14 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. Prezenta plângere este examinată numai în temeiul articolului 6 § 1, care citește în măsura în care este relevantă după cum urmează: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva acestuia, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” 11. Guvernul a contestat acest argument care a afirmat că cazul a fost complex și că reclamantul a contribuit la durata generală a procedurii. 12. Perioada de luat în considerare a început la 20 septembrie 2000 și s-a încheiat la 6 mai 2008. Astfel a durat șapte ani și șaptezeci de zile pentru trei niveluri de competență. Admisibilitatea 13. Curtea constată că plângerea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. France [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). Acuzat în cadrul procedurii penale ar trebui să aibă dreptul de a-și desfășura cazul cu o diligență specială, având în vedere în special orice restricții impuse libertății până în încheierea procedurii (a se vedea Nakhmanovich c. Rusia , nr. 55669/00, § 89, 2 martie 2006 și Ivanov c. Ucraina , nr. 1507/02, § 71, 7 decembrie 2006). 15. În ceea ce privește circumstanțele cauzei, Curtea consideră că nici complexitatea cauzei, nici comportamentul reclamantului, care a contribuit oarecum la durata procedurii (a se vedea punctul 9 de mai sus), nu pot explica durata lor globală. Pe de altă parte, Curtea consideră că întârzierile majore au fost cauzate de remiterile cauzei pentru investigații suplimentare (a se vedea punctele 5 și 6 de mai sus) și de 24 de amânări ale ședințelor (a se vedea punctul 9 de mai sus). Prin urmare, aceasta concluzionează că principala responsabilitate a lungării procedurii a fost atribuți de instanțe interne. 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Pélissier și Sassi, citate mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor prezentate în acest caz, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 18. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la rezultatul nefavorabil al procedurii și la art. 14 din Convenție că a fost discriminat, deoarece hotărârea Curții Supreme era în ucraineană, pe care se presupune că nu a înțeles. 19. După examinarea atentă a argumentelor reclamantului în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în articolele respective ale Convenției. 20. Rezultă că această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a contestat cererea. 24. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral din cauza lungii necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. Hotărând pe o bază echitabilă, acesta îi acordă 1,100 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru costuri și cheltuieli. În consecință, nu există nici un apel pentru o atribuire în temeiul acestui șef. Dobânzile implicite 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii penale împotriva reclamantului admisibilă și la restul cererii inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1,100 EUR (1 mie sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care să fie transformat în hryvnia ucraineană la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 decembrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă