ERI - ESTUDOS E REALIZACOES IMOBILIARIAS, LDA c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 8487/10 prezentată de ERI - ESTUDOS E REALIZAÇÕES IMOBILIÁRIAS, LDA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 noiembrie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Passos, grefiere adjunctă de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 februarie 2010 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 februarie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurenta, ERI - Estudos e Realizações Imobilárias, Lda, este o societate de drept portughez cu sediul la Braga (Portugalia). Guvernul portughez ( ) d.Afife mai multe terenuri, pe care le-a înscris în registrul funciar în scopul de a construi un complex turistic. Procedura nr. 1095/01 în fața tribunalului administrativ și fiscal din Porto printr-un decret ministerial (portaria) n 1056/91 din 17 octombrie 1991, miniștrii Planului și aimenajării Teritoriului, Agriculturii, Lucrărilor Publice, Comerțului și Turismului, precum și ai L La 6 decembrie 2001, recurenta a introdus o acțiune în răspundere civilă în fața instanței administrative și fiscale din Porto, care se plângea de clasificarea proprietăților sale în rezerva ecologică. Procedura nr. 23/00 în fața Tribunalului din Viana do Castelo începând din 1992, administrația municipală a statului Afife a acordat concesiunea exploatării unei părți din terenul în cauză altor societăți și persoane fizice. Astfel au fost stabilite pe aceste terenuri ale restaurantelor și barurilor, un șantier de construcții civile și un centru de creștere a peștilor. Pe de altă parte, în 1994, o parcare destinată deservirii utilizatorilor plajelor din jur a fost construită pe terenurile în cauză. Aceste lucrări au fost efectuate în ordinea administrației locale și a Ministerului de l . Această parcare a fost extinsă în 1999 și au fost construite și plaje. La 8 ianuarie 2000, recurenta a introdus în fața Tribunalului din Viana do Castelo o procedură împotriva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceasta a solicitat ca inculpații să fie condamnați la recunoașterea dreptului său de proprietate pe anumite terenuri și la distrugerea parcării și a altor clădiri situate pe aceste terenuri și destinate utilizatorilor plajelor din jur. Aceasta a solicitat, de asemenea, repunerea în stare de origine a terenului și plata unei despăgubiri pentru pagubele deja suferite ca urmare a ocupației ilegale a terenului în cauză. Prin hotărârea din 26 septembrie 2006, recurenta a fost retrasă din cererea sa. Sesizată de recurentă, printr-o hotărâre din 31 ianuarie 2008, tribunalul de apel din Porto a anulat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei în fața Tribunalului din Viana do Castelo. După cele mai recente informații primite, procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului din Viana do Castelo. Cererile nr 31823/96, 51411/99 și 51417/99 în fața Curții La 20 martie 1996, recurenta sesizase deja Curtea cu privire la o inculpă (n 31823/96) prin denunțarea, sub unghiul articolului 6 § 1 din Convenție, durata unei alte proceduri referitoare, de asemenea, la faptele la origine ale cazului din speță. În urma soluționării pe cale amiabilă a cauzei dintre reclamantă și guvern, printr-o hotărâre din 22 iulie 1999, Curtea decisese să șteargă cauza din rol. La 17 și 19 august 1999, recurenta sesizase Curtea cu două cereri (n 51411/99 și 51417/99) prin ridicarea unei încălcări a dreptului său de proprietate garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, pentru faptele menționate în speță. Prin decizia din 13 iunie 2002, Curtea declarase inadmisibile cele două cereri pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurilor în fața instanței administrative și fiscale din Porto și în fața instanței din Viana do Castelo. În opinia reclamantei, durata celor două proceduri civile menționate anterior nu corespunde cerinței termenului rezonabil. § 1 din Convenție, a cărei parte relevantă a patului astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Printr-o scrisoare din 17 februarie 2011, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Subsemnatul, dna F. Carvalho, procuror general adjunct, declar că guvernul portughez oferă societății Eri-Estudos e Realizações Imobilárias, Lda, suma de 10 400 EUR pentru daune morale și 400 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - în temeiul cererii înregistrate la poziția 8487/10, referitoare la termenul rezonabil. Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va fi soluționată definitiv. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul recunoaște că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Printr-o scrisoare din 16 martie 2011, reclamantul a exprimat la aviz că suma indicată în declarația de Guvern era mult prea mică, având în vedere prejudiciul suferit. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea ia notă de faptul că prezentul litigiu se referă la durata excesivă a două proceduri civile în ceea ce privește art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și hotărâri, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea perioada rezonabilă de timp (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000-VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea, printre altele, Martins de Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr. 33729/06, 10 iunie 2008 și recent, Cunha de Oliveira c. Portugalia, 15601/09, 20 septembrie 2011). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) din convenție). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Preced act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

8487/10

présentée par ERI - ESTUDOS E REALIZAÇÕES IMOBILIÁRIAS, LDA

contre le Portugal

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 novembre 2011 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 février 2010

;

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17

février

2011 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, ERI - Estudos e Realizações Imobiliárias, Lda, est une société de droit portugais ayant son siège à Braga (Portugal). Le gouvernement portugais («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

M. F. Carvalho, procureur général adjoint.

Les circonstances de l’espèce

Entre 1964 et 1967, la requérante acheta à l’administration communale (

Junta de Freguesia

) d’Afife plusieurs terrains, qu’elle fit inscrire au registre foncier dans le but d’y construire un complexe touristique.

1.

La procédure n

o

1095/01 devant le tribunal administratif et fiscal de Porto

Par un arrêté ministériel (

portaria

) n

o

1056/91 du 17 octobre 1991, les ministres du Plan et de l’Aménagement du territoire, de l’Agriculture, des Travaux Publics, du Commerce et du Tourisme et encore de l’Environnement, fixèrent l’emplacement de la réserve écologique nationale pour ce qui concernait la municipalité de Viana do Castelo.

Le 6 décembre 2001, la requérante introduisit une action en responsabilité civile devant le tribunal administratif et fiscal de Porto en se plaignant du classement de ses propriétés dans la réserve écologique.

D’après les dernières informations reçues de la requérante, lesquelles remontent au 19 septembre 2011, la procédure est toujours pendante devant le tribunal administratif et fiscal de Porto.

2.

La procédure n

o

23/00 devant le tribunal de Viana do Castelo

A partir de 1992, l’administration communale d’Afife donna la concession de l’exploitation d’une partie des terrains en cause à d’autres sociétés et personnes physiques. Ainsi furent implantés sur ces terrains des restaurants et des bars, un chantier de construction civile et un centre d’élevage de poissons. Par ailleurs, en 1994, un parking destiné à desservir les usagers des plages environnantes fut construit sur les terrains en cause. Ces travaux furent effectués sur ordre de l’administration communale et du ministère de l’Environnement. Ce parking fut agrandi en 1999 et des accès aux plages furent également construits.

Le 8 janvier 2000, la requérante introduisit devant le tribunal de Viana do Castelo une procédure contre l’Etat, la ville de Viana do Castelo et l’administration communale d’Afife. Elle demanda que les défendeurs soient condamnés à reconnaître son droit de propriété sur certains terrains et à détruire le parking et autres constructions implantés sur ces terrains et destinés aux usagers des plages environnantes. Elle réclama également la remise en état d’origine du terrain et le versement d’une réparation pour les dommages déjà subis du fait de l’occupation illégale des terrains en cause.

Par un jugement du 26 septembre 2006, la requérante fut déboutée de sa demande.

Saisie en appel par la requérante, par un arrêt du 31 janvier 2008, la cour d’appel de Porto annula le jugement et ordonna le renvoi de l’affaire devant le tribunal de Viana do Castelo.

D’après les dernières informations reçues, la procédure est toujours pendante devant le tribunal de Viana do Castelo.

3.

Les requêtes n

os

31823/96, 51411/99 et 51417/99 devant la Cour

Les 20 mars 1996, la requérante avait déjà saisi la Cour d’une requête (n

o

31823/96) en dénonçant, sous l’angle de l’article 6

Les 17 et 19 août 1999, la requérante avait saisi la Cour de deux requêtes (n

os

51411/99 et 51417/99) en soulevant une atteinte à son droit de propriété garanti par l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, pour les faits indiqués en l’espèce. Par une décision du 13 juin 2002, la Cour avait déclaré irrecevables les deux requêtes pour non-épuisement des voies de recours internes, conformément à l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

GRIEF

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la durée des procédures devant le tribunal administratif et fiscal de Porto et devant le tribunal de Viana do Castelo.

EN DROIT

Selon la requérante, la durée des deux procédures civiles ci-dessus ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article

6

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Par une lettre du 17 février 2011, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

La déclaration était ainsi libellée

:

«

Je soussignée, Mme M. F. Carvalho, procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à la société Eri- Estudos e Realizações Imobiliárias, Lda, la somme 10

400

euros pour dommage moral et 400 euros pour frais et dépens - au titre de la requête enregistrée sous le no

8487/10, portant sur le délai raisonnable.

Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

»

Par une lettre du 16 mars 2011, la partie requérante a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration du Gouvernement était d’un montant beaucoup trop faible étant donné le préjudice subi.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007

; et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

La Cour note que le présent grief porte sur la durée excessive de deux

procédures civiles au regard de l’article 6 § 1 de la Convention. La Cour a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des Etats contractants quant à la détermination des «

contestations sur des droits et obligations de caractère civil

» dans un «

délai raisonnable

» (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender

c. France

[GC], n

o

30979/96, CEDH 2000-VII), y compris en ce qui concerne le Portugal (voir, notamment,

Martins de Castro et Alves Correia de Castro c. Portugal,

nº 33729/06, 10 juin 2008 et dernièrement,

Cunha de Oliveira c. Portugal,

n

o

15601/09, 20 septembre 2011).

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c) de la Convention).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président