Decizia nr. 44312/05 František ŠUPÍN împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Ineta Ziemele, președinte, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 decembrie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl František Šupín, este un național slovac născut în 1929 și trăiește în Banská Bystrica. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, dna Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 februarie 1998, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Banská Bystrica contestarea încetării ocupării forței de muncă în 1965. La 21 decembrie 2004, în urma unui recurs al reclamantului, Curtea Regională Banská Bystrica a susținut hotărârea de a întrerupe procedura din motivele că încheierea ocupării forței de muncă a reclamantului a fost deja examinată în mod judiciar într-o hotărâre care a devenit finală și obligatorie la 10 septembrie 1966 și că instanțele obișnuite nu au avut competența de a reexamina această chestiune. La 5 octombrie 2005, Curtea Constituțională a autorizat o plângere a reclamantului în temeiul articolului 127 din Constituție prin constatarea că, în cadrul procedurii deschise după petiția sa din 26 februarie 1998, instanța de primă instanță a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o Cu toate acestea, nu a fost acordată satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția (i) că rezultatul procedurii din 1966 a fost ilegal; (ii) că decizia de a înceta procedura în 2004 a fost arbitrară; (iii) că el nu a fost auzit de Curtea Constituțională; și (iv) că procedurile referitoare la petiția sa din 1998 au durat prea mult timp. Reclamantul s-a plâns că procedurile care au condus la hotărârea din 1966 și a hotărârii din 2004, precum și procedurile ulterioare în fața Curții Constituționale, au fost incompatibile cu drepturile sale protejate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă este următoarea: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o Curtea reiterează că, în principiu, nu poate examina faptele care au avut loc după intrarea în vigoare a Convenției cu privire la partea contractantă în cauză (a se vedea rezumatul principiilor relevante din Blečić v. Croația [GC], nr. 59532/00, §§§ 70-92, CEDH 2006-III și Šilih v. Slovenia) [GC], nr. 71463/01 , §§ 140-167, 9 aprilie 2009 . Curtea remarcă că hotărârea privind încetarea ocupării forței de muncă a reclamantului a devenit finală și obligatorie la 10 septembrie 1966 . Deoarece fosta Republica Federală Cehă și Slovacă, la care Slovacia este unul dintre statele succesoare, a ratificat Convenția la 18 martie 1992, Curtea lipsește competența ratione temporis În ceea ce privește procedurile care au dus la decizia din 21 decembrie 2004, Guvernul a subliniat că procedura a fost întreruptă printr-o decizie procedurală care nu a avut niciun impact direct asupra drepturilor și obligațiilor civile ale reclamantului. Prin urmare, art. 6 § 1 din convenție nu se aplică prezentului caz. 10. În răspuns, reclamantul nu a fost de acord și a reiterat faptul că concedierea sa a fost nulă și că hotărârile instanțelor au fost ilegale. 11. Curtea constată că procedura în cauză a avut legătură cu petiția reclamantului din 26 februarie 1998 care vizează, în esență, redeschiderea procedurii din anii 1960 și cu problema concedierii sale reexaminate. 12. În această privință, Curtea reiterează în primul rând că nici art. 6 și nici orice altă dispoziție a Convenției sau a Protocolelor sale nu pot fi interpretate ca fiind garantul dreptului de a avea o astfel de ședință (a se vedea, printre altele, Miliani c. Franța , nr. 32916/96 , Hotărârea Comisiei din 2 iulie 1997, Hotărâri și Rapoarte (DR) 90-B, p. 161; Gorizdra c. Moldova (dec.), nr. 53180/99, 2 Iulie 2002; și Güzel c. Turcia (dec.), nr. 54479/00, 10 iunie 2003) și că garanțiile articolului 6 din convenție nu se aplică procedurilor în care se solicită reluarea procedurilor încheiate prin o decizie finală (a se vedea, printre multe alte autorități, Rudan c. Croația (dec.), nr. 45943/99, 13 septembrie 2001; Wierciszewska c. Polonia, nr. 41431/98 , § 35, 25 noiembrie 2003; și Maksym c. Polonia (dec.), nr. 14450/02, 9 mai 2006). Prin urmare, procedurile în cauză intră în afara domeniului de aplicare al articolului 6 § 1 din Convenție. 13. În ceea ce privește procedurile dinainte de Curtea Constituțională, Curtea observă că, în măsura în care este justificată, obiectul acestor proceduri a fost plângerea constituțională a reclamantului împotriva lungii procedurii în fața instanțelor ordinare care nu au căzut ratione materiae în domeniul de aplicare al articolului 6 din Convenție. 14. Prin urmare , rezultatul procedurii constituționale nu se poate spune că a fost direct decisiv pentru „dreptele și obligațiile civile” ale reclamantului (a se vedea Süßmann c. Germania , Raporturile de hotărâri și deciziile 1996-IV, p. 1171, § 41; Mikolaj și Mikolajová c. Slovacia , nr. 68561/01 , § 36, 29 noiembrie 2005 și Bohucký c. Slovacia , Prin urmare, procedura constituțională nu intră în domeniul de aplicare al art. 6 § 1 din Convenția ratione materiae 15. Rezultă că cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Ineta Ziemele Președintele adjunct al grefierului
Application no. 44312/05
František ŠUPÍN
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22
November 2011 as a Committee composed of:
Ineta Ziemele,
President,
Ján Šikuta,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 1 December 2005,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr František Šupín, is a Slovak national who was born in 1929 and lives in Banská Bystrica. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) are represented by their Agent, Ms
M.
Pirošíková.
2.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
3.
On 26 February 1998 the applicant filed a petition with the Banská Bystrica District Court challenging the termination of his employment in 1965.
4.
On 21 December 2004, following an appeal by the applicant, the Banská Bystrica Regional Court upheld the first-instance decision to discontinue the proceedings on the grounds that the termination of the applicant’s employment had already been judicially examined in a judgment that had became final and binding on 10 September 1966 and that the ordinary courts had no jurisdiction to re-examine the matter.
5.
On 5 October 2005 the Constitutional Court allowed a complaint by the applicant under Article 127 of the Constitution by finding that, in the proceedings opened following his petition of 26 February 1998, the first
‑
instance court had violated the applicant’s right under Article 48 § 2 of the Constitution to a
hearing without unjustified delay. Nevertheless, no just satisfaction in respect of non-pecuniary damage was awarded.
6.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention (i)
that the outcome of the proceedings in 1966 had been unlawful; (ii)
that the decision to discontinue the proceedings in 2004 had been arbitrary; (iii)
that he had not been heard by the Constitutional Court; and (iv)
that the proceedings concerning his petition of 1998 had lasted too long.
7.
The applicant complained that the proceedings leading up to the judgment of 1966 and the decision of 2004, as well as the subsequent proceedings before the Constitutional Court, were incompatible with his rights protected under Article 6 § 1 of the Convention, the relevant part of which reads as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a
fair ... hearing within a reasonable time ...”
8.
As regards the proceedings which ended in 1966, the Court reiterates that, in principle, it can only examine facts which occurred after the entry into force of the Convention with respect to the Contracting Party concerned (see the summary of the relevant principles in
Blečić v. Croatia
[GC], no.
59532/00, §§ 70-92, ECHR 2006-III and
Šilih v. Slovenia
[GC], no.
71463/01
, §§ 140-167, 9 April 2009). The Court notes that the judgment concerning the termination of the applicant’s employment became final and binding on 10 September 1966. Since the former Czech and Slovak Federal Republic, to which
Slovakia is one of the successor States, ratified the Convention on 18
March 1992, the Court lacks jurisdiction
ratione temporis
to examine the applicant’s complaint related to those proceedings.
9.
As to the proceedings leading up to the decision of 21 December 2004, the Government pointed out that the proceedings had been discontinued by a procedural decision which had not had any direct impact on the applicant’s civil rights and obligations. Thus, Article 6 § 1 of the Convention was not applicable to the present case.
10.
In reply, the applicant disagreed and reiterated that his dismissal had been null and void and that the courts’ decisions had been unlawful.
11.
The Court notes that the proceedings in issue concerned the applicant’s petition of 26 February 1998 which was essentially aimed at having the proceedings of the 1960s reopened and the issue of his dismissal re
‑
examined.
12.
For that matter the Court reiterates first of all that neither Article
6 nor any other provision of the Convention or its Protocols can be interpreted as guaranteeing the right to have a case re-opened as such (see, among may other authorities,
Miliani v. France
, no. 32916/96, Commission decision of 2
July 1997, Decisions and Reports (DR) 90-B, p. 161;
Gorizdra v.
Moldova
(dec.), no. 53180/99, 2
July 2002; and
Güzel v. Turkey
(dec.), no.
54479/00, 10 June 2003) and that the guarantees of Article 6 of the Convention do not apply to proceedings in which the re-opening of proceedings terminated by a final decision is sought (see, among many other authorities,
Rudan v.
Croatia
(dec.), no. 45943/99, 13 September 2001;
Wierciszewska v.
Poland, no. 41431/98
, § 35, 25 November 2003; and
Maksym v. Poland
(dec.), no. 14450/02, 9 May 2006). Therefore, the proceedings in issue fall outside the scope of Article 6 § 1 of the Convention.
13.
As to the proceedings before the Constitutional Court, the Court observes that, in so far as substantiated, the subject-matter of these proceedings was the applicant’s constitutional complaint against the length of the proceedings before the ordinary courts which themselves did not fall
ratione materiae
within the scope of Article 6 of the Convention.
14.
The outcome of the constitutional proceedings therefore cannot be said to have been directly decisive for the applicant’s “civil rights and obligations” (see
Süßmann v. Germany
, Reports of Judgments and Decisions 1996-IV, p. 1171, § 41;
Mikolaj and Mikolajová v. Slovakia
, no. 68561/01, § 36, 29 November 2005; and
Bohucký v. Slovakia
, no. 16988/02, § 25, 23 October 2007). The constitutional proceedings therefore likewise fall outside the scope of Article 6 § 1 of the Convention
ratione materiae
.
15.
It follows that the application must be rejected in accordance with Article 35
§§
3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Ineta Ziemele
Deputy Registrar
President