Secțiunea a treia Cerere nr. 44734/08 Ioan LIPCAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 noiembrie 2011 într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 septembrie 2008, Având în vedere decizia parțială privind admisibilitatea din 10 noiembrie 2009, prin care Curtea a decis, în urma hotărârii-pilot Olaru și a altor cauze, c. Moldova 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009), să comunice cererea guvernului pârât, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, dl Ioan Lipcan, este un cetățean moldovean, născut în 1966 și rezident în Călărași. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Osoian, avocat în Chișinău. Guvernul Moldovean (atîl) a fost reprezentat de agentul său, dl V. Grosu. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin hotărârea din 24 decembrie 2007, Tribunalul din Călărași a homologiat un acord de soluționare amiabilă încheiat între reclamant și Consiliul de District din Călărași având ca obiect repararea prejudiciului material cauzat de confiscarea bunurilor familiale în anii 1940. În temeiul acestui acord, consiliul în cauză era angajat să plătească reclamantului 521 La o dată nespecificată, reclamantul a inițiat o acțiune în despăgubire pentru întârzierea introdusă în executarea sentinței din 24 decembrie 2007. Prin hotărârea din 29 ianuarie 2008, Tribunalul din Calărași a respins acțiunea ca fiind nefondată. La 10 aprilie 2008, hotărârea în cauză a fost confirmată de instanța de apel din Chișinău. Prin Hotărârea din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel din Chișinău a primit cererea Consiliului de District din Călășași în vederea revizuirii hotărârii definitive din 24 decembrie 2007. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge în fața Curții de respingere a acțiunii sale ca plată a unor dobânzi restante calculate pentru perioada de neexecutare a hotărârii din 24 decembrie 2007. De asemenea, acesta afirmă că, la 10 aprilie 2008, instanța de apel din Chișinău a examinat această acțiune în absența sa. În plus față de comunicarea către guvern a articolului 13 din Convenție, Curtea a considerat că este necesar să se pună întrebări cu privire la problema dacă a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2007, pasajele relevante din dispozițiile menționate anterior se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. În observațiile sale privind admisibilitatea și fondul cauzei, guvernul a informat Curtea că hotărârea din 24 decembrie 2007 pronunțată în favoarea reclamantului a fost anulată la 28 decembrie 2007. În plus, guvernul a afirmat că, în conformitate cu art. 13 din Convenție și nu s-a plâns de neexecutarea hotărârii definitive, reclamantul retorcă că anularea hotărârii din 24 decembrie 2007 a fost abuzivă și nu răspundea celui de-al doilea argument al guvernului. 10. Curtea constată că hotărârea definitivă din 24 decembrie 2007 în favoarea reclamantului a fost anulată la 28 octombrie 2008 (a se vedea punctul 5 de mai sus). În acest sens, Curtea arată că cauza întemeiat pe anularea hotărârii din 24 decembrie 2007 face obiectul unei alte hotărâri pendinte în fața Curții ( Lipcan c. Moldova, 22820/09).În lumina acestei constatări, Curtea este obligată, în prezenta cauză, să se pronunțe numai cu privire la întrebarea dacă executarea hotărârii din 24 decembrie 2007 în perioada anterioară anulării acesteia, la 28 octombrie 2008, a fost compatibilă cu dispozițiile Convenției. 11. Având în vedere jurisprudența sa în această privință (a se vedea Nedelcov c. Moldova (dec.), 19261/05, 27 ianuarie 2009 Osoian c. Moldova (dec.), n 31413/03, 28 februarie 2006 Timofeiev c. Rusia, n 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003; etc.), Curtea consideră că perioada de neexecuție în cazul de speță nu a fost nerațională. În acest sens, nu există motive întemeiate pentru o diligență specială și o execuție rapidă din partea autorităților statului (a se vedea, în contradictoriu) Ungureanu c. Moldova , n 27568/02, § 24-30, 6 septembrie 2007). În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că, în prezenta cauză, nu a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2007 în perioada anterioară anulării sale (a se vedea Vacarencu c. Moldova , n 10543/02, § 16, 27 martie 2008). Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. 12. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 13 din Convenție, Curtea amintește că această dispoziție se aplică numai atunci când o persoană poate pretinde în mod pârât o încălcare a unui drept protejat de Convenție ( Boyle și Rice c. Regatul Unit, 27 aprilie 1988, § 52, seria A n 131 Voyager Limited c. Turcia (dec.), n 3545/97, 4 septembrie 2001 Ivison c. Regatul Unit (dec.), 39030/97, 16 aprilie 2002; și Petersen c. Germania (dec.), n 38282/97 și 68891/01, 12 ianuarie 2006). 13. În cazul de față, Curtea a concluzionat că obiecțiunile substanțiale care decurg din art. 6 alineatul (1) din Convenție și din art. 1 din Protocolul nr. 1 erau vădit nefondate. Din motive similare, Curtea consideră că reclamantul nu ridică niciun motiv întemeiat pe care să nu-l poată ridica niciun motiv întemeiat. 13, care nu este, prin urmare, aplicabil în speță. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este, de asemenea, în mod evident greșit fondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
44734/08
Ioan LIPCAN
contre la Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 22 novembre 2011 en un comité composé de
:
Egbert Myjer,
président,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 septembre 2008,
Vu la décision partielle sur la recevabilité du 10 novembre 2009, par laquelle la Cour a décidé, dans le prolongement de l’arrêt pilote
Olaru et autres c. Moldova
(n
os
476/07, 22539/05, 17911/08 et 13136/07, 28 juillet 2009), de communiquer la requête au gouvernement défendeur,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Ioan Lipcan, est un ressortissant moldave, né en 1966 et résidant à Călărași. Il a été représenté devant la Cour par M
e
L.
Osoian, avocat à Chișinău. Le gouvernement moldave («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. V. Grosu.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
3.
Par jugement avant dire droit définitif du 24 décembre 2007, le tribunal de Călărași homologua un accord de règlement amiable conclu entre le requérant et le conseil de district de Călărași ayant comme objet la réparation du préjudice matériel causé par la confiscation de biens familiaux dans les années 1940. En vertu de cet accord, le conseil en cause s’était engagé à verser au requérant 521
811 lei moldaves (environ 32
100
euros).
4.
A une date non précisée, le requérant engagea une action en paiement d’intérêts moratoires pour le retard mis dans l’exécution du jugement du 24
décembre 2007. Par jugement du 29 janvier 2008, le tribunal de Călărași rejeta l’action comme mal fondée. Le 10 avril 2008, le jugement en cause fut confirmé par la cour d’appel de Chișinău.
5
.
Par arrêt du 28 octobre 2008, la cour d’appel de Chișinău accueillit la demande du conseil de district de Călărași en révision du jugement définitif du 24
décembre 2007. Elle annula ledit jugement et renvoya l’affaire devant l’instance inférieure pour un nouvel examen.
6.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint devant la Cour du rejet de son action en paiement d’intérêts moratoires calculés pour la période de non-exécution du jugement du 24 décembre 2007. Il allègue également que, le 10 avril 2008, la cour d’appel de Chișinău avait examiné cette action en son absence.
7.
En sus de communiquer au Gouvernement le grief tiré de l’article 13 de la Convention, la Cour a considéré nécessaire de l’interroger sur la question de savoir s’il y avait eu en l’occurrence violation de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison de la non-exécution du jugement du 24 décembre 2007. Les passages pertinents des dispositions précitées se lisent comme suit
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 1 du Protocole n
o
1
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens (...)
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
8.
Dans ses observations sur la recevabilité et le fond de l’affaire, le Gouvernement a informé la Cour que le jugement du 24 décembre 2007 rendu en faveur du requérant avait été annulé le 28
octobre 2008. Le Gouvernement fait valoir en outre que l’intéressé n’avait soulevé qu’un seul grief tiré de l’article 13 de la Convention et ne s’était pas plaint de la non-exécution proprement dite du jugement définitif.
9.
Le requérant rétorque que l’annulation du jugement du 24 décembre 2007 avait été abusive. Il ne répond pas au second argument du Gouvernement.
10.
La Cour note que le jugement définitif du 24 décembre 2007 rendu en faveur du requérant a été annulé le 28 octobre 2008 (voir paragraphe 5 ci-dessus). A ce titre, elle relève que le grief tiré de l’annulation du jugement du 24 décembre 2007 fait l’objet d’une autre requête pendante devant la Cour (
Lipcan c. Moldova
, n
o
22820/09). Eu égard à ce constat, la Cour est amenée, dans la présente affaire, à se prononcer seulement sur la question de savoir si l’inexécution du jugement du 24 décembre 2007 pendant la période précédant son annulation, le 28 octobre 2008, a été compatible avec les dispositions de la Convention.
11.
Compte tenu de sa jurisprudence en la matière (voir
Nedelcov c.
Moldova
(déc.), n
o
19261/05, 27 janvier 2009
;
Osoian c. Moldova
(déc.), n
o
31413/03, 28
février 2006
;
Timofeiev c. Russie
, n
o
58263/00, § 37, 23
octobre 2003
; etc.), la Cour considère que la période de non-exécution dans le cas d’espèce n’a pas été déraisonnable. A ce titre, elle ne décèle aucune raison justifiant une diligence spéciale et une exécution rapide de la part des autorités étatiques (voir,
à contrario
,
Ungureanu c. Moldova
, n
o
27568/02, §§ 24-30, 6 septembre 2007). A la lumière de ce qui précède, la Cour considère que, dans la présente affaire, il n’y a pas eu violation de l’article 6
1.de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison de la non-exécution du jugement du 24 décembre 2007 pendant la période précédant son annulation (voir
Vacarencu c. Moldova
, n
o
10543/02, § 16, 27
mars 2008). Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
12.
Quant au grief tiré de l’article 13 de la Convention, la Cour rappelle que cette disposition s’applique seulement lorsqu’un individu peut se prétendre de manière défendable victime d’une violation d’un droit protégé par la Convention (
Boyle et Rice c. Royaume-Uni
, 27 avril 1988, § 52, série
A n
o
131
;
Voyager Limited c. Turquie
(déc.), n
o
35045/97, 4
septembre 2001
;
Ivison c. Royaume-Uni
(déc.), n
o
39030/97, 16
avril 2002
; et
Petersen c. Allemagne
(déc.), n
os
38282/97 et 68891/01, 12
janvier 2006).
13.
Dans le cas d’espèce, la Cour a conclu que les griefs substantiels tirés de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 étaient manifestement mal fondés. Pour des raisons analogues, elle estime que le requérant ne soulève aucun «
grief défendable
» au regard de l’article
13, lequel n’est donc pas applicable en l’espèce. Il s’ensuit que cette partie de la requête est également manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 (a) de la Convention et doit être rejetée en application de l’article 35 § 4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Marialena Tsirli
Egbert Myjer
Greffière adjointe
Président