DAWSON-COLTMAN PAINE c. PORTUGAL

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 42804/09 prezentată de Julie DAWSON-COLTMAN PAINE împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 29 noiembrie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, Președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judges, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 iulie 2009, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 25 octombrie 2010 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Cererea a fost formulată de către M. Julie Dawson-Coltman Paine, cetățean britanic, născută în 1964 și rezidentă în Bournemouth (Regatul Unit).

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul B. Duarte, avocat la Almancil (Portugalia). Dl F. Carvalho, procuror general adjunct. Informat cu privire la dreptul său de a participa la procedură, guvernul britanic nu și-a exprimat la indemanare dreptul pe care l-a recunoscut la art. 36 alineatul (1) din convenție. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 septembrie 1994, recurenta sesizează Tribunalul din Loule d'o acțiune în revendicare de proprietate și în plată împotriva lui J. (cauza internă nr. 177/94). Prin hotărârea din 27 iulie 2000, instanța a acceptat pretenția reclamantei. Această hotărâre a fost ulterior confirmată printr-o hotărâre a instanței de apel din 4 octombrie 2001. La 19 februarie 2002, recurenta a introdus o acțiune în executare în fața Tribunalului din Loule pentru a obține executarea forțată a hotărârii de mai sus.

Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii civile. Potrivit reclamantului, durata procedurii civile în fața instanței de la Loule nu răspunde la cerința termenului rezonabil de termen prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenție, a cărei parte relevantă a patului, astfel cum este prevăzut la art. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Printr-o scrisoare din 25 octombrie 2010, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție.

Dl F. Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă domnului Julie Dawson-Coltman Paine suma de 16 400 EUR - din care 14 400 EUR pentru daune morale și 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - pentru cererea înregistrată la nr. 42804/09 privind termenul rezonabil. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Plata va fi soluționată definitiv. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. recurenta nu a prezentat observații cu privire la declarația unilaterală a guvernului în termenul acordat. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.

În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea ia notă de faptul că prezentul Ö se referă la durata excesivă a unei proceduri civile Õ în raport cu art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și hotărâri, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea perioada rezonabilă de timp (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000-VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea, printre altele, Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugalia, nr. 33729/06, 10 iunie 2008 și recent, Cunha de Oliveira c. Portugalia, 15601/09, 20 septembrie 2011). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea cererii [articolul § 1 in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.

Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 42804/09 présentée par Julie DAWSON-COLTMAN PAINE contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 29 novembre 2011 en un comité composé de : Dragoljub Popović, President, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juillet 2009, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 25 octobre 2010 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par M me Julie Dawson-Coltman Paine, une ressortissante britannique, née en 1964 et résidant à Bournemouth (Royaume-Uni).

Elle a été représentée devant la Cour par M e B. Duarte, avocat à Almancil (Portugal). Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Informé de son droit de participer à la procédure, le gouvernement britannique n’a pas manifesté l’intention d’exercer le droit que lui reconnaît l’article 36 § 1 de la Convention. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 23 septembre 1994, la requérante saisit le tribunal de Loulé d’une action en revendication de propriété et en paiement contre J. (affaire interne n o 177/94). Par un jugement du 27 juillet 2000, le tribunal fit droit à la prétention de la requérante.

Ce jugement fut ensuite confirmé par un arrêt de la cour d’appel d’Evora du 4 octobre 2001. Le 19 février 2002, la requérante introduisit une action en exécution devant le tribunal de Loulé pour obtenir l’exécution forcée du jugement ci ‑ dessus. D’après les dernières informations reçues de la requérante, lesquelles remontent au 27 mai 2011, la procédure d’exécution est toujours pendante devant le tribunal de Loulé. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure civile.

EN DROIT Selon la requérante, la durée de la procédure civile devant le tribunal de Loulé ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention dont la partie pertinente de lit ainsi : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Par une lettre du 25 octobre 2010, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

La déclaration était ainsi libellée : « Je soussignée, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M me Julie Dawson-Coltman Paine la somme de 16 400 euros - dont 14 400 euros pour dommage moral et 2 000 euros pour frais et dépens - au titre de la requête enregistrée sous le n o 42804/09, portant sur le délai raisonnable. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » La requérante n’a pas présenté de commentaires au sujet de la déclaration unilatérale du Gouvernement dans le délai qui lui avait été imparti. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.

L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI ; WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.) n o 11602/02, 26 juin 2007 ; et Sulwińska c. Pologne (déc.) n o 28953/03). La Cour note que le présent grief porte sur la durée excessive d’une procédure civile au regard de l’article 6 § 1 de la Convention.

La Cour a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des Etats contractants quant à la détermination des « contestations sur des droits et obligations de caractère civil » dans un « délai raisonnable » (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, CEDH 2000-VII), y compris en ce qui concerne le Portugal (voir, notamment, Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugal, nº 33729/06, 10 juin 2008 et dernièrement, Cunha de Oliveira c. Portugal, n o 15601/09, 20 septembre 2011). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président