CASE OF MENGESHA KIMFE AND 2 OTHER CASES AGAINST SWITZERLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF MENGESHA KIMFE AND 2 OTHER CASES AGAINST SWITZERLAND (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)302 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 3 cauze împotriva Elveției Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârile enumerate mai jos, transmise de Curte la comitet după ce au devenit definitive; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală asupra Mengesha Kimfe (24404/05) 29/07/2010 29/10/2010 Agaw (3295/06) 29/07/2010 29/10/2010 Jusic (4691/06) 02/12/2010 02/03/2011 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prevadă un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea fiecărei hotărâri enumerate în tabelul de mai sus; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune pentru fiecare caz furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărârile; DECLARE, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acesteia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)302 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Mengesha Kimfe împotriva Elveției Mengesha Kimfe împotriva Elveției (Documentul nr. 24404/05, hotărârea din 29 iulie 2010, finală la 29 octombrie 2010) Raportul de acțiune al Guvernului Elvețian Traducere rezumat Încălcarea dreptului la viață de familie al reclamantului (a fost respinsă azil-seeker din Etiopia, care a fost în mod oficial împiedicat să trăiască împreună cu soțul său, a respins, de asemenea, azil-seeker din Etiopia) timp de mai mult de cinci ani, pe baza refuzului autorităților de a le permite să se schimbe din cantonul lor către cantonul soților lor, o restricție care a fost considerată de Curtea Europeană nu este necesară într-o societate democratică (violație la art. 8). A. Pe nivel individual: Cererea reclamantului de reuniune a familiei a fost acordată la 1 iulie 2008, când a fost eliberată cu permis de ședere în cantonul Vaud din acest motiv (art. 31 din hotărâre). Informarea Curții Administrative Federale și a altor autorități în cauză directă (Oficiul Federal pentru Migrații, Cantonul Vaud). (Făcută la 2 august 2010) Plata justă a satisfacției. (Fundată la 19 noiembrie 2010) Publicarea în raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 3/2010 și difuzarea rezumatului hotărârii către toate cantonii și autoritățile federale în cele trei limbi oficiale (F/G/I): http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-i.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-d.pdf B. La nivel general: În urma hotărârii Mengesha Kimfe împotriva Elveției, Biroul Federal pentru Migrație și-a schimbat practicile administrative. Prin urmare, aceasta va autoriza o modificare a cantonului pentru cei soții ale căror caz a fost cu siguranță închis în procedura de azil, pentru a le permite să trăiască împreună. Printre condițiile de autorizare se numără, în special, imposibilitatea punerii în aplicare a ordinului de îndepărtare pe o perioadă prelungită și un spirit minim de cooperare de la persoanele în cauză. În plus, guvernul elvețian presupune că autoritățile interne și instanțele vor da, ca de obicei, toate efectele acestei hotărâri (a se vedea hotărârea Curții Federale nr. 8_C268/2010, considul. 6.2, pronunțată la 6 ianuarie 2011). Concluziile statului contestat: Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Elveția și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)302 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul lui Agaw împotriva Elveției Agaw împotriva Elveției (Dociunea nr. 3295/06, hotărârea din 29 iulie 2010, finală la 29 octombrie 2010) Raportul de acțiune al Guvernului Elvețian Traducere Încălcarea dreptului la viață de familie al reclamantului (a fost respinsă azil-seeker din Etiopia, care a fost în mod oficial împiedicat să trăiască împreună cu soțul său, a respins, de asemenea, azil-seeker din Etiopia) timp de mai mult de cinci ani, pe baza refuzului autorităților de a le permite să se schimbe din cantonul lor către cantonul soților lor, o restricție care a fost considerată de Curtea Europeană nu este necesară într-o societate democratică (violație la art. 8). A. Pe nivel individual: Cererea reclamantului de reuniune a familiei a fost acordată la 1 iulie 2008, când a fost eliberată cu permis de ședere în cantonul Vaud din acest motiv (art. 31 din hotărâre). Informarea Curții Administrative Federale și a altor autorități în cauză directă (Oficiul Federal pentru Migrații, Cantonul Vaud). (Făcută la 2 august 2010) Plata justă a satisfacției. (Fundată la 19 noiembrie 2010) Publicarea în raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 3/2010 și difuzarea rezumatului hotărârii către toate cantonii și autoritățile federale în cele trei limbi oficiale (F/G/I): http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-i.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q3-d.pdf B. La nivel general: În urma hotărârii Mengesha Kimfe împotriva Elveției, Biroul Federal pentru Migrație și-a schimbat practicile administrative. Prin urmare, aceasta va autoriza o modificare a cantonului pentru cei soții ale căror caz a fost cu siguranță închis în procedura de azil, pentru a le permite să trăiască împreună. Printre condițiile de autorizare se numără, în special, imposibilitatea punerii în aplicare a ordinului de îndepărtare pe o perioadă prelungită și un spirit minim de cooperare din partea persoanelor în cauză. În plus, guvernul elvețian presupune că autoritățile interne și instanțele vor da, ca de obicei, toate efectele acestei hotărâri (a se vedea hotărârea Curții Federale nr. 8_C268/2010, considul. 6.2, pronunțată la 6 ianuarie 2011). Concluziile statului contestat: Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Elveția și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)302 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Jusic împotriva Elveției Jusic împotriva Elveției (Dociunea nr. 4691/06, hotărârea din 2 octombrie 2010, finală la 2 martie 2011) Raportul de acțiune al Guvernului Elvețian Traducere rezumat de caz introductiv Detenția ilegală a reclamantului, un azil-seeker respins din Bosnia și Herțegovina, timp de 22 de zile (de la 03-25/08/2005) în cantonul Vaud în vederea deportarii sale, deoarece autoritățile naționale nu respectau criteriile art. 13b alineatul (1) lit. c din fosta lege federală privind șederea și reședința străinilor, deoarece nu au existat indicații concrete că reclamantul ar evita returnarea (violația articolului 5 alineatul (1). A. Pe nivel individual: Informarea Curții Federale și a altor autorități interesate direct. (așa la 2 decembrie 2010) Plata satisfacției juste. (așa la 14 aprilie 2011) Publicarea în raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 4/2010 și difuzarea rezumatului hotărârii către toți cantonii și autoritățile federale în cele trei limbi oficiale (F/G/I): http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat/buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q4-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q4-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2010q4-i.pdf B. La nivel general: Guvernul elvețian presupune că autoritățile și instanțele interne vor da, ca de obicei, toate efectele acestei hotărâri. Cu toate acestea, guvernele elvețiene subliniază că dispozițiile legislației interne relevante au fost modificate cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2008, a legii federale din 16 Decembrie 2005 privind străini (LEtr). În conformitate cu art. 74, al. 1 lit. b din LETr, autoritatea cantonală competentă poate ordona unui străin să nu părăsească teritoriul la care a fost alocat sau să nu intre într-o zonă specifică atunci când "strainicul a fost eliberat un ordin de îndepărtare sau expulzare care a intrat în vigoare și elementele concrete dau naștere îndoielilor că nu va părăsi Elveția în termenul stabilit sau că nu a respectat termenul eliberat pentru a părăsi teritoriul." În cazul în care străinul nu respectă o astfel de injuncție, autoritatea cantonală poate ordona detenția sa în timpul pregătirii deciziei privind șederea sa (art. 75, al. 1 lit. b din LETr) sau pentru a asigura punerea în aplicare a îndepărtării (art. 76, al. 1 lit. b din LETr). Concluzii statului contestat: Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste, și că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Elveția și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în acest caz [1]. Adoptat de Comitetul de miniștri prin procedura tacită, în conformitate cu decizia luată în cea de-a 1128-a ședință (decembrie 2011) la punctul F. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne.