Anghel împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011) 300 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Anghel împotriva României Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția mai jos și Curtea) [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (în acest sens.

cerere) Hotărârea Definitivului la Anghel (28183/03) 4 octombrie 2007 31 martie 2008 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul membru pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa) care a luat notă de faptul că Tribunalul a acordat reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea pronunțată; DECURSĂ că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cauze și DECIDE de la: în cazul de față.

Anexă la Rezoluia CM/ResDH(□) 300 Informaii privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Anghel împotriva României Biland d action Cauza Anghel/România, cauza nr. 28183/03, Hotărârea din 4 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008 RECOMANDARE LA LIMITARE Această cauză se referă la caracterul inechitabil al unei proceduri prin care reclamantul a contestat aplicarea unui termen de 59 de euro pentru că a insultat un funcționar al statului în noiembrie 2002, în conformitate cu Legea nr. 61/1991 privind reprimarea actelor care aduc atingere vieții sociale și ordinii publice ( În mai 2003, a fost respinsă în ultimă instanță opoziția reclamantului în lacună. Cu toate că legea românească a numit procedura contestată, Curtea Europeană a statuat că aceasta constituie o procedură penală.

În sensul articolului 6 alineatul (1), care, prin urmare, ar trebui să includă garanțiile fundamentale ale procesului echitabil în materie penală. Cu toate acestea, Curtea Europeană a remarcat că, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al amenzilor ( În conformitate cu aceste norme, procesul-verbal întocmit de un ofițer de poliție după incident a avut o prezumție de veridicitate în ceea ce privește faptele consemnate și instanțele responsabile cu cauza îl așteptau pe reclamant să își dovedească nevinovăția prin infirmarea constatărilor din procesul-verbal. O astfel de prezumție nu era în sine contrară articolului 6, cu condiția ca dreptul intern să ofere garanții suficiente atunci când era vorba de răsturnarea acesteia, în special în ceea ce privește dreptul la apărare.

Cu toate acestea, Curtea Europeană a constatat că legislația relevantă nu prevedea în mod expres aplicabilitatea procedurii contestate a garanțiilor fundamentale ale procesului penal. Prin urmare, în prezenta cauză, instanțele interne au omis să audieze presupusa victimă și anumiți martori oculari ai incidentului și au invocat declarațiile martorilor acuzați cu privire la cele ale martorilor cu descărcare de gestiune fără a preciza motivele și fără a permite o confruntare între reclamant și martorii acuzați. Prin urmare, Curtea Europeană a statuat că procedura contestată nu a îndeplinit cerințele unui proces echitabil. II… 200 EUR de satisfacție echitabilă acordată de Curtea Europeană pentru prejudiciile morale.

III. MĂSURILE INDIVIDUALE Până în prezent, reclamantul nu a achitat în termen de un an de la procedura afectată de nerespectarea cerințelor art. 6. În primul rând, procedura de executare forțată inițiată împotriva sa a fost suspendată pe motiv că cererea sa era pendinte în fața Curții Europene. Conform informațiilor furnizate guvernului, ca urmare a hotărârii Curții Europene, autoritățile competente au abandonat executarea forțată a acesteia. În plus, reclamantul poate solicita publicarea hotărârii în Jurnalul Oficial și poate formula o cerere de revizuire a procesului în temeiul articolului 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă, în termen de un an de la publicare. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în această cauză.

IV. MĂSURI GENERALE a) Evaluarea originii încălcării Guvernul acceptă că la originea încălcării se află un cadru legislativ la prima vedere neadecvat. Într-adevăr, astfel cum a constatat Curtea Europeană de Justiție, nici Legea nr. 61/1991, care a incriminat presupusa amendă a reclamantului, nici legea nr. 2/2001, care stabilește normele de procedură aplicabile în materie de amenzi, nu prevăd aplicabilitatea garanțiilor fundamentale în materie penală pentru aceste proceduri. 2/2001 precizează că normele de procedură civilă se aplică mutatis mutandis. Cu toate acestea, guvernul consideră că această încălcare ar fi putut fi evitată dacă instanțele naționale ar fi aplicat direct Convenția și jurisprudența Curții Europene în cazul în care au examinat cauza reclamantului.

Într-adevăr, Constituția română prevalează instrumentele internaționale de protecție a drepturilor omului asupra dispozițiilor dreptului intern în caz de conflict. Prin urmare, normele aplicabile procedurii în litigiu ar fi putut și ar fi trebuit să fie interpretate în lumina cerințelor relevante ale Convenției și ale jurisprudenței Curții Europene. În sprijinul acestei evaluări, guvernul amintește că, în decizia de inițiere a procedurii pronunțată în cauza Neatsa c. România (solicitarea nr. 17857/03, Decizia din 18/11/2008) privind faptele care au avut loc în 2002-2003, Curtea Europeană a hotărât în circumstanțe similare cu cele din prezenta cauză că instanțele interne au aplicat în mod corespunzător garanțiile procedurale prevăzute la art. 6 în materie penală.

b) Măsuri puse în aplicare Hotărârea Curții Europene în prezenta cauză a făcut obiectul unei difuzări generalizate. În 2008, Tribunalul a fost trimis Consiliului Superior al Magistraturii pentru transmiterea către toate instanțele naționale și a fost publicat pe site-ul internet al Consiliului Superior al Magistraturii (http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cm=9503 Pe de altă parte, un rezumat al hotărârii a fost inclus în Culegerea de jurisprudență a Curții Europene între 1994 și 2009, însoțit de o analiză a consecințelor acesteia, precum și de identificarea autorităților care s-au făcut responsabile pentru încălcarea constatată. În cele din urmă, Tribunalul este prezentat și dezbătut în cursul formării inițiale și continue a magistraților și în cadrul mai multor seminarii organizate de Institutul Național al Magistraturii.

c) Rezultatele obținute Guvernul subliniază că aceste măsuri au contribuit la sensibilizarea instanțelor interne cu privire la cerințele care decurg din convenție, astfel cum au fost precizate prin hotărârea Curții Europene în prezenta cauză. Guvernul a prezentat Comitetului miniștrilor un număr important de hotărâri pronunțate de diferite instanțe naționale între 2009 și 2010. În aceste hotărâri, prin trimiterea la hotărârea Curții Europene în prezenta cauză, instanțele recunosc caracterul (d) Concluzia: proceduri reglementate de către lag 2/2001 și asigură respectarea deplină a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare, prin punerea la dispoziția ofițerilor de poliție a unor probe în sprijinul constatărilor consemnate în procesele-verbale de amendă și prin accesul la cererile de probe ale apărării.

Deciziile interne prezentate Comitetului miniștrilor, precum și deciziile Curții Europene în cauzele Neața menționate anterior și Ioan Pop (solicitarea nr. 40301/04, decizia d acu din 28 iunie 2011) arată că cadrul legislativ existent este suficient de flexibil pentru a permite instanțelor interne să aplice dispozițiile sale într-un mod compatibil cu cerințele articolului 6 în materie penală, respectând pe deplin prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Din acest motiv, guvernul consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, modificarea cadrului legislativ pus în discuție în hotărârea Curții Europene nu este obligatorie. În lumina celor de mai sus, guvernul concluzionează că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor în cadrul procedurii scrise în conformitate cu decizia adoptată în cadrul celei de-a 1128-a ședințe (decembrie 2011) (DH) la punctul F. [2] a se vedea, de asemenea, recomandările pe care le-a adoptat în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec. (2004)6 din Comitetul miniștrilor din statele membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne.

Résolution CM/ResDH(2011)300 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Anghel contre Roumanie Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »)) [2] , Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif ; Nom de l’affaire (réf.

requête) Arrêt du Définitif le Anghel (28183/03) 4 octobre 2007 31 mars 2008 Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt; Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe) ; Ayant noté que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)300 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Anghel contre Roumanie Bilan d’action Affaire Anghel contre Roumanie, requête n o 28183/03, arrêt du 4 octobre 2007, définitif le 31 mars 2008 I.

RESUME DE L’AFFAIRE

La présente affaire concerne le caractère inéquitable d’une procédure à travers laquelle le requérant contestait l’application d’une amende d’un montant de 59 euros pour avoir insulté un fonctionnaire de l’Etat en novembre 2002, en contravention à la loi nº 61/1991 sur la répression des actes portant atteinte à la vie sociale et à l’ordre public (« la loi nº 61/1991 ») (violation de l’article 6). En mai 2003, l’opposition du requérant à l’amende a été rejetée en dernier ressort. Bien que la loi roumaine qualifiât la procédure contestée « d’administrative », la Cour européenne a jugé qu’elle constituait une procédure « pénale » au sens de l’article 6, paragraphe 1 qui devait dès lors comporter les garanties fondamentales du procès équitable en matière pénale.

La Cour européenne a noté cependant qu’en vertu de l’ordonnance du Gouvernement nº 2 du 12 juillet 2001 sur le régime juridique des contraventions (« l’OG nº 2/2001 »), de telles procédures étaient régies mutatis mutandis par les règles de la procédure civile. En vertu de ces règles, le procès-verbal dressé par un agent de police après l’incident bénéficiait d’une présomption de véracité quant aux faits y consignés et les tribunaux chargés de l’affaire attendaient du requérant de prouver son innocence en infirmant les constats du procès-verbal. Une présomption pareille n’était pas en soi contraire à l’article 6, pour autant que le droit interne offrît des garanties suffisantes lorsqu’il était question de la renverser, en particulier en matière de droits de la défense.

Or, la Cour européenne a constaté que la législation pertinente ne prévoyait pas expressément l’applicabilité à la procédure contestée des garanties fondamentales du procès pénal. Par conséquent, dans la présente affaire les tribunaux internes ont omis d’entendre la victime présumée et certains témoins oculaires de l’incident et ont fait prévaloir les déclarations des témoins à charge sur celles des témoins à décharge sans en préciser les raisons et sans permettre une confrontation entre le requérant et les témoins à charge. Dès lors, la Cour européenne a jugé que la procédure contestée n’a pas satisfait aux exigences d’un procès équitable. II.

PAIEMENT DE LA SATISFACTION EQUITABLE

Les documents de paiement transmis au Service de l’exécution des arrêts et des décisions de la Cour le 13 novembre 2008 attestent le paiement le 23 juillet 2008 du montant de 1 200 euros de la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne au titre du préjudice moral. III.

MESURES INDIVIDUELLES

A ce jour, le requérant n’a pas acquitté l’amende infligée à l’issue de la procédure entachée par des manquements aux exigences de l’article 6. Dans un premier temps, la procédure d’exécution forcée engagée à son encontre a été suspendue au motif que sa requête était pendante devant la Cour européenne. Selon les informations fournies au gouvernement, suite à l’arrêt de la Cour européenne, les autorités compétentes ont abandonné l’exécution forcée de l’amende. De plus, le requérant peut demander la publication de l’arrêt au Journal officiel et former une demande de révision du procès en vertu de l’article 322, paragraphe 9 du Code de procédure civil, dans un délai d’un an à partir de la publication.

Etant donné ce qui précède, le gouvernement considère qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire. IV.

MESURES GÉNÉRALES

a) Evaluation de l’origine de la violation Le gouvernement accepte qu’à l’origine de la violation se trouve un cadre législatif à première vue inadéquat. En effet, comme la Cour européenne l’a constaté, ni la loi nº 61/1991, qui incriminait la contravention prétendument commise par le requérant, ni l’OG nº 2/2001, qui fixait les règles de procédure applicables en matière de contraventions ne prévoient l’applicabilité des garanties fondamentales en matière pénale à ces procédures. En revanche, l’OG nº 2/2001 précise que les règles de procédure civile sont applicables mutatis mutandis. Le gouvernement considère cependant que cette violation aurait pu être évitée si les tribunaux nationaux avaient fait une application directe de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne lorsqu’ils ont examiné l’affaire du requérant.

En effet, la Constitution roumaine fait prévaloir les instruments internationaux de protection des droits de l’homme sur les dispositions du droit interne en cas de conflit. Dès lors, les règles applicables à la procédure litigieuse auraient pu et dû être interprétées à la lumière des exigences pertinentes de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne. A l’appui de cette évaluation, le gouvernement rappelle que, dans la décision d’irrecevabilité rendue dans l’affaire Neața c. Roumanie (requête n º 17857/03, décision du 18/11/2008) qui concerne des faits survenus en 2002-2003, la Cour européenne a jugé dans des circonstances similaires à celles de la présente affaire que les tribunaux internes avaient appliqué de manière appropriée les garanties procédurales prévues par l’article 6 en matière pénale.

b) Mesures mises en œuvre L’arrêt de la Cour européenne dans la présente affaire a fait l’objet d’une diffusion généralisée. En 2008, l’arrêt a été envoyé au Conseil supérieur de la magistrature pour transmission à toutes les juridictions nationales et il a été publié sur le site internet du Conseil supérieur de la magistrature ( http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ). Par ailleurs, un résumé de l’arrêt a été inclus dans le Recueil de jurisprudence de la Cour européenne entre 1994 – 2009, accompagné d’une analyse de ses conséquences ainsi que de l’identification des autorités qui se sont rendues responsables de la violation constatée. Enfin, l’arrêt est présenté et débattu lors de la formation initiale et continue des magistrats et lors de plusieurs séminaires organisés par l’Institut national de la magistrature.

c) Les résultats atteints Le gouvernement souligne que ces mesures ont contribué à sensibiliser les tribunaux internes aux exigences découlant de la Convention, telles que précisées par l’arrêt de la Cour européenne dans la présente affaire. Le gouvernement a présenté au Comité des Ministres un nombre important de décisions rendues par diverses juridictions nationales entre 2009 et 2010. Dans ces décisions, en renvoyant à l’arrêt de la Cour européenne dans la présente affaire, les tribunaux reconnaissent le caractère « pénal » des procédures régies par l’OG 2/2001 et font pleinement respecter la présomption d’innocence et les droits de la défense, en mettant à la charge des agents de police de produire des preuves à l’appui des constats consignés dans les procès-verbaux de contravention et en accédant aux demandes de preuves de la défense.

d) Conclusion Les décisions internes présentées au Comité des Ministres ainsi que les décisions de la Cour européenne dans les affaires Neața précitée et Ioan Pop (requête nº 40301/04, décision d’irrecevabilité du 28 juin 2011) montrent que le cadre législatif existant est suffisamment flexible pour permettre aux tribunaux internes d’appliquer ses dispositions d’une manière compatible avec les exigences de l’article 6 en matière pénale, en respectant pleinement la présomption d’innocence et les droits de la défense. Pour cette raison, le gouvernement considère que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que, par conséquent, la modification du cadre législatif mis en cause dans l’arrêt de la Cour européenne ne s’impose pas.

A la lumière de ce qui précède, le gouvernement conclut que la Roumanie a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1 de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres dans le cadre de la procédure écrite conformément à la décision adoptée lors de la 1128e réunion (décembre 2011) (DH) sous le point F. [2] voir aussi les recommandations qu’il a adoptées dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation Rec (2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.