CtEDO 02.12.2011 Auto

CASE OF ANGHEL AGAINST ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ANGHEL AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2011)300 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Anghel împotriva României Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală privind Anghel (nr. 28183/03) 4 octombrie 2007 31 martie 2008 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acesteia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)300 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Anghel împotriva României Raportul de acțiune Cazul lui Anghel c. România Cerere nr. 28183/03, Hotărârea din 4 octombrie 2007, finală la 31 martie 2008) CAUZUL RUMĂ Prezentul caz se referă la nedreptatea procedurii, îndreptate de reclamant, pentru a contesta o amendă de 59 de euro impusă pentru a insulta un funcționar public în noiembrie 2002, în încălcarea Legii nr. 61/1991 privind reprimarea actelor împotriva coexistenței sociale și a ordinului public („Legea nr. 61/1991”) (violația articolului 6). În mai 2003, opoziția reclamantului la amendă a fost respinsă în ultima instanță. Deși legea română a calificat procedurile impugnate ca „administrative”, Curtea Europeană a concluzionat că acestea sunt „criminale” în sensul articolului 6, alineatul (1) și ca acestea au trebuit să asigure garanțiile de bază ale unui proces echitabil în materie penală. Cu toate acestea, Curtea Europeană a remarcat că, în conformitate cu Ordonanța Guvernamentală nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al infracțiunilor minore („GO nr. 2/2001”), astfel de proceduri sunt reglementate mutatis mutandis de normele de procedură civilă. În temeiul acestor norme, raportul redactat de un ofițer de poliție după ce incidentul a fost presupus constituie suficiente dovezi ale faptelor înregistrate în această situație și instanța de judecată auudind cazul aștepta că reclamantul își dovedi nevinovăția prin refutarea constatărilor raportului. O astfel de presupunere nu a încălcat art. 6, cu condiția ca legislația internă să ofere suficiente garanții în ceea ce privește respingerea acesteia, în special în ceea ce privește drepturile apărării. Cu toate acestea, Curtea Europeană a constatat că legislația relevantă nu a furnizat în mod expres aplicarea garanțiilor de bază în cadrul proceselor penale la procedura impugnată. Prin urmare, în acest caz, instanța internă nu a acceptat dovezi de la presupusa victimă și unele mărturii oculare la incident și a dat prioritate la declarațiile martorilor acuzațiilor față de cele ale apărării fără a da motive și fără a permite o confruntare între reclamant și martorii acuzațiilor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Europeană a constatat că procedurile contestate nu sunt conforme cu cerințele unui proces echitabil. Documentele de plată prezentate Departamentului pentru executarea hotărârilor și hotărârilor Curții de 13 noiembrie 2008 atestă plata sumei de 1.200 euro a justului satisfacție acordată de Curtea Europeană pentru prejudiciu moral. III. MĂSURI INDIVIDUALE Până în prezent, reclamantul nu a plătit amenzile pe care le-a impus în urma procedurii care încălcau cerințele articolului 6. Inițial, procedurile de punere în aplicare împotriva acestuia au fost suspendate din motive de suspendare a cererii sale la Curtea Europeană. Potrivit informațiilor furnizate guvernului, după hotărârea Curții Europene, autoritățile relevante au abandonat procedurile de aplicare a amenzii. În plus, reclamantul poate solicita publicarea hotărârii în Jurnalul Oficial și depune o cerere de redeschidere a procesului în temeiul articolului 322 alineatul (9) din Codul de Procedură Civilă, în termen de un an de la publicare. Guvernul concluzionează din mai sus că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. IV. Măsuri generale a) Evaluarea originii încălcării Guvernul acceptă faptul că încălcarea provine dintr-un cadru legal prima facie inadecvat. Într-adevăr, după cum a stabilit Curtea Europeană, nici Legea nr. 61/1991, care a incriminat infracțiunea presupusă a reclamantului, nici GO nr. 2/2001, care stabilește normele de procedură aplicabile infracțiunilor minore prevede aplicarea garanțiilor de bază în materie penală la astfel de proceduri. În schimb, GO nr. 2/2001 specifică că normele de procedură civilă se aplică mutatis mutandis. Guvernul consideră totuși că o astfel de încălcare ar fi putut fi împiedicată, dacă instanțele interne au avut efect direct asupra Convenției și a jurisprudenței Curții Europene atunci când se pronunță cazul reclamantului. Într-adevăr, Constituția română acordă prioritate instrumentelor internaționale privind drepturile omului asupra dispozițiilor legislației interne în cazuri de conflict. În consecință, normele care reglementează procedura contestată ar fi putut și ar fi trebuit interpretate în funcție de cerințele relevante ale Convenției și ale jurisprudenței Curții Europene. În sprijinul acestei evaluări, guvernul reamintește că în decizia de inadmisibilitate dată în cazul Neața v. România (aplicația nr. 17857/03, hotărârea din 18/11/2008) privind faptele care au avut loc în 2002 – 2003, Curtea Europeană a constatat, în circumstanțe similare cu cele ale prezentului caz, că instanța internă a aplicat în mod corespunzător garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 în materie penală. b) Măsurile luate Hotărârea Curții Europene în acest caz a fost difuzată pe scară largă. În 2008, hotărârea a fost transmisă Consiliului Suprem de Magistratură pentru difuzare la toate instanțele interne și publicată pe site-ul Consiliului Suprem de Magistratură (http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 În plus, un rezumat al hotărârii a fost prezentat în rapoartele jurisprudenței Curții Europene între 1994-2009, cu o analiză a consecințelor sale și o identificare a autorităților responsabile pentru încălcarea constatată. În cele din urmă, hotărârea este prezentată și discutată în timpul formării inițiale și continue a magistraților și în timpul mai multor ateliere de formare organizate de Institutul Național de Magistratură. c) Rezultatele obținute Guvernul subliniază faptul că aceste măsuri au contribuit la sensibilizarea instanțelor naționale cu privire la cerințele rezultate din convenție, astfel cum se specifică hotărârea Curții Europene în acest caz. Guvernul a prezentat Comitetului de Miniștri un număr semnificativ de decizii luate de diferite instanțe interne între 2009 și 2010. În aceste hotărâri, prin trimitere la hotărârea Curții Europene în cazul în cauză, instanța internă recunoaște că procedura în temeiul nr. GO. 2/2001 sunt „criminale” în natura și dau efect deplin la presunția de nevinovăție și la drepturile de apărare, prin convingerea agenților de poliție să aducă dovezi în sprijinul aspectelor expediate în rapoartele incidentelor și prin permiterea cererilor de apărare să producă dovezi în instanță. d) Concluzie Hotărârile instanțelor interne depuse Comitetului de Miniștri și hotărârile Curții Europene în cazul menționat anterior și în cazul lui Ioan Pop (denumită în continuare „Decizia nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) arată că cadrul statutar existent este suficient de flexibil pentru a permite instanțelor naționale să-și aplice dispozițiile într-un mod care este compatibil cu cerințele articolului 6 în materie penală, prin asigurarea pe deplin a respectului presupunerii de nevinovăție și a drepturilor apărării. Din acest motiv, guvernul consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, nu este necesară modificarea cadrului legislativ contestat în hotărârea Curții Europene. Având în vedere cele de mai sus, guvernul concluzionează că România a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptat de Comitetul de miniștri prin procedura tacită, în conformitate cu decizia luată în cea de-a 1128-a ședință (decembrie 2011) la punctul F. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă