CASE OF ANGHEL AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2011)300 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Anghel împotriva României Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală privind Anghel (nr. 28183/03) 4 octombrie 2007 31 martie 2008 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acesteia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)300 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Anghel împotriva României Raportul de acțiune Cazul lui Anghel c. România Cerere nr. 28183/03, Hotărârea din 4 octombrie 2007, finală la 31 martie 2008) CAUZUL RUMĂ Prezentul caz se referă la nedreptatea procedurii, îndreptate de reclamant, pentru a contesta o amendă de 59 de euro impusă pentru a insulta un funcționar public în noiembrie 2002, în încălcarea Legii nr. 61/1991 privind reprimarea actelor împotriva coexistenței sociale și a ordinului public („Legea nr. 61/1991”) (violația articolului 6). În mai 2003, opoziția reclamantului la amendă a fost respinsă în ultima instanță. Deși legea română a calificat procedurile impugnate ca „administrative”, Curtea Europeană a concluzionat că acestea sunt „criminale” în sensul articolului 6, alineatul (1) și ca acestea au trebuit să asigure garanțiile de bază ale unui proces echitabil în materie penală. Cu toate acestea, Curtea Europeană a remarcat că, în conformitate cu Ordonanța Guvernamentală nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al infracțiunilor minore („GO nr. 2/2001”), astfel de proceduri sunt reglementate mutatis mutandis de normele de procedură civilă. În temeiul acestor norme, raportul redactat de un ofițer de poliție după ce incidentul a fost presupus constituie suficiente dovezi ale faptelor înregistrate în această situație și instanța de judecată auudind cazul aștepta că reclamantul își dovedi nevinovăția prin refutarea constatărilor raportului. O astfel de presupunere nu a încălcat art. 6, cu condiția ca legislația internă să ofere suficiente garanții în ceea ce privește respingerea acesteia, în special în ceea ce privește drepturile apărării. Cu toate acestea, Curtea Europeană a constatat că legislația relevantă nu a furnizat în mod expres aplicarea garanțiilor de bază în cadrul proceselor penale la procedura impugnată. Prin urmare, în acest caz, instanța internă nu a acceptat dovezi de la presupusa victimă și unele mărturii oculare la incident și a dat prioritate la declarațiile martorilor acuzațiilor față de cele ale apărării fără a da motive și fără a permite o confruntare între reclamant și martorii acuzațiilor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Europeană a constatat că procedurile contestate nu sunt conforme cu cerințele unui proces echitabil. Documentele de plată prezentate Departamentului pentru executarea hotărârilor și hotărârilor Curții de 13 noiembrie 2008 atestă plata sumei de 1.200 euro a justului satisfacție acordată de Curtea Europeană pentru prejudiciu moral. III. MĂSURI INDIVIDUALE Până în prezent, reclamantul nu a plătit amenzile pe care le-a impus în urma procedurii care încălcau cerințele articolului 6. Inițial, procedurile de punere în aplicare împotriva acestuia au fost suspendate din motive de suspendare a cererii sale la Curtea Europeană. Potrivit informațiilor furnizate guvernului, după hotărârea Curții Europene, autoritățile relevante au abandonat procedurile de aplicare a amenzii. În plus, reclamantul poate solicita publicarea hotărârii în Jurnalul Oficial și depune o cerere de redeschidere a procesului în temeiul articolului 322 alineatul (9) din Codul de Procedură Civilă, în termen de un an de la publicare. Guvernul concluzionează din mai sus că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. IV. Măsuri generale a) Evaluarea originii încălcării Guvernul acceptă faptul că încălcarea provine dintr-un cadru legal prima facie inadecvat. Într-adevăr, după cum a stabilit Curtea Europeană, nici Legea nr. 61/1991, care a incriminat infracțiunea presupusă a reclamantului, nici GO nr. 2/2001, care stabilește normele de procedură aplicabile infracțiunilor minore prevede aplicarea garanțiilor de bază în materie penală la astfel de proceduri. În schimb, GO nr. 2/2001 specifică că normele de procedură civilă se aplică mutatis mutandis. Guvernul consideră totuși că o astfel de încălcare ar fi putut fi împiedicată, dacă instanțele interne au avut efect direct asupra Convenției și a jurisprudenței Curții Europene atunci când se pronunță cazul reclamantului. Într-adevăr, Constituția română acordă prioritate instrumentelor internaționale privind drepturile omului asupra dispozițiilor legislației interne în cazuri de conflict. În consecință, normele care reglementează procedura contestată ar fi putut și ar fi trebuit interpretate în funcție de cerințele relevante ale Convenției și ale jurisprudenței Curții Europene. În sprijinul acestei evaluări, guvernul reamintește că în decizia de inadmisibilitate dată în cazul Neața v. România (aplicația nr. 17857/03, hotărârea din 18/11/2008) privind faptele care au avut loc în 2002 – 2003, Curtea Europeană a constatat, în circumstanțe similare cu cele ale prezentului caz, că instanța internă a aplicat în mod corespunzător garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 în materie penală. b) Măsurile luate Hotărârea Curții Europene în acest caz a fost difuzată pe scară largă. În 2008, hotărârea a fost transmisă Consiliului Suprem de Magistratură pentru difuzare la toate instanțele interne și publicată pe site-ul Consiliului Suprem de Magistratură (http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 În plus, un rezumat al hotărârii a fost prezentat în rapoartele jurisprudenței Curții Europene între 1994-2009, cu o analiză a consecințelor sale și o identificare a autorităților responsabile pentru încălcarea constatată. În cele din urmă, hotărârea este prezentată și discutată în timpul formării inițiale și continue a magistraților și în timpul mai multor ateliere de formare organizate de Institutul Național de Magistratură. c) Rezultatele obținute Guvernul subliniază faptul că aceste măsuri au contribuit la sensibilizarea instanțelor naționale cu privire la cerințele rezultate din convenție, astfel cum se specifică hotărârea Curții Europene în acest caz. Guvernul a prezentat Comitetului de Miniștri un număr semnificativ de decizii luate de diferite instanțe interne între 2009 și 2010. În aceste hotărâri, prin trimitere la hotărârea Curții Europene în cazul în cauză, instanța internă recunoaște că procedura în temeiul nr. GO. 2/2001 sunt „criminale” în natura și dau efect deplin la presunția de nevinovăție și la drepturile de apărare, prin convingerea agenților de poliție să aducă dovezi în sprijinul aspectelor expediate în rapoartele incidentelor și prin permiterea cererilor de apărare să producă dovezi în instanță. d) Concluzie Hotărârile instanțelor interne depuse Comitetului de Miniștri și hotărârile Curții Europene în cazul menționat anterior și în cazul lui Ioan Pop (denumită în continuare „Decizia nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) arată că cadrul statutar existent este suficient de flexibil pentru a permite instanțelor naționale să-și aplice dispozițiile într-un mod care este compatibil cu cerințele articolului 6 în materie penală, prin asigurarea pe deplin a respectului presupunerii de nevinovăție și a drepturilor apărării. Din acest motiv, guvernul consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, nu este necesară modificarea cadrului legislativ contestat în hotărârea Curții Europene. Având în vedere cele de mai sus, guvernul concluzionează că România a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptat de Comitetul de miniștri prin procedura tacită, în conformitate cu decizia luată în cea de-a 1128-a ședință (decembrie 2011) la punctul F. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne.

Resolution CM/ResDH(2011)300

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Anghel against Romania

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”)

[2]

,

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final;

Case name (App. No.)

Judgment of

Final on

Anghel (No. 28183/03)

4 October 2007

31 March 2008

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations;

Having invited the authorities of the respondent state to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment;

Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix);

Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)300

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Anghel against Romania

Action report

Case of

Anghel v. Romania

,

Application No. 28183/03, judgment of 4 October 2007,

final on 31 March 2008)

I.

CASE SUMMARY

The present case concerns the unfairness of proceedings, brought by the applicant, to challenge a fine of 59 Euros imposed upon him for having insulted a civil servant in November 2002, in breach of Law No. 61/1991 on repression of acts against social coexistence and public order (“Law No. 61/1991”) (violation of Article 6).

In May 2003, the applicant’s opposition to the fine was rejected at last instance. Although the Romanian law qualified the impugned proceedings as “administrative”, the European Court found that they were “criminal” for the purpose of Article 6, paragraph 1 and as such they had to secure the basic guarantees of a fair trial in criminal matters. Yet, the European Court noted that under Government Ordinance No. 2 of 12 July 2001 on the legal regime of the minor offences (“GO No. 2/2001”), such proceedings were mutatis mutandis governed by the rules of civil procedure. By virtue of these rules, the report drafted by a police officer after the incident was presumed to constitute sufficient evidence of the facts recorded therein and the courts hearing the case expected the applicant to prove his innocence by refuting the findings of the report. Such a presumption did not per se breach Article 6, provided that the domestic law afforded sufficient guarantees when it came to rebutting it, notably as regards the rights of the defense. The European Court found, however, that the relevant legislation did not expressly provide the application of the basic guarantees in criminal trials to the impugned proceedings. As a result, in the present case the domestic courts failed to accept evidence from the alleged victim and some eye-witnesses to the incident and gave precedence to the statements of the prosecution witnesses over those of the defense without giving reasons and without allowing a confrontation between the applicant and the prosecution witnesses. Having regard to the above, the European Court found that the disputed proceedings fell short of the requirements of a fair trial.

II.

PAYMENT OF JUST SATISFACTION

The payment documents submitted to the Department for the execution of the Court’s judgments and decisions on the 13 November 2008 attest to the payment of the amount of 1.200 Euros of the just satisfaction awarded by the European Court for non-pecuniary damage.

III.

INDIVIDUAL MEASURES

To date, the applicant has not paid the fine imposed on him following the proceedings which breacheds the Article 6 requirements. Initially, the enforcement proceedings brought against him were suspended on grounds that his application with the European Court was pending. According to the information provided to the government, following the European Court’s judgment, the relevant authorities abandoned the enforcement proceedings in respect of the fine.

In addition, the applicant can request the publication of the judgment in the Official Journal and lodge a request for reopening of the trial under Article 322, paragraph 9 of the Code of Civil Procedure, within one year as of the publication.

The government concludes from the above that no further individual measure is required in this case.

IV.

GENERAL MEASURES

a) Assessment of the origin of the violation

The government accepts the fact that the violation originated from a prima facie inadequate statutory framework. Indeed, as the European Court established, neither Law No. 61/1991, which incriminated the offence allegedly committed by the applicant, nor GO No. 2/2001, which laid down the rules of procedure applicable to minor offences provide for the application of the basic guarantees in criminal matters to such proceedings. Instead, GO No. 2/2001 specifies that the rules of civil procedure apply mutatis mutandis.

The government considers nevertheless that such violation could have been prevented, had the domestic courts given direct effect to the Convention and the European Court’s case-law when adjudicating the applicant’s case. Indeed, the Romanian Constitution gives precedence to the international human rights instruments over the domestic law provisions in cases of conflict. Consequently, the rules governing the disputed proceedings could and should have been construed in the light of the relevant requirements of the Convention and of the European Court’s case-law.

In support of this assessment, the government recalls that in the inadmissibility decision given in the case of Neața v. Romania (application No. 17857/03, decision of 18/11/2008) concerning facts which occurred in 2002 – 2003, the European Court found in circumstances similar to those of the present case that the domestic courts had applied in an appropriate manner the procedural guarantees set forth by Article 6 in criminal matters.

b) Measures taken

The European Court’s judgment in the present case was widely disseminated. In 2008, the judgment was sent to the Supreme Council of Magistracy for dissemination to all domestic courts and published on the website of the Supreme Council of Magistracy (

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503

). Moreover, a summary of the judgment was presented in the Reports of the European Court’s case-law between 1994-2009, with an analysis of its consequences and an identification of the authorities which were responsible for the violation found. Lastly, the judgment is presented and discussed during the initial and continuing training of magistrates and during several training workshops organized by the National Institute of Magistracy.

c) Results achieved

The government underlines the fact that these measures contributed to raising the domestic courts’ awareness of the requirements resulting from the Convention, as specified by the European Court’s judgment in the present case.

The government submitted to the Committee of Ministers a significant number of decisions taken by various domestic courts between 2009 and 2010. In these decisions, by reference to the European Court’s judgment in the present case, the domestic courts acknowledge that the proceedings under GO No. 2/2001 are “criminal” in nature and give full effect to the presumption of innocence and to the defense rights, by compelling the police agents to bring evidence in support of the aspects consigned in the incident reports and by allowing the requests of the defense to produce evidence in court.

d) Conclusion

The decisions of the domestic courts submitted to the Committee of Ministers and the European Court’s rulings in the above-mentioned case of Neața and in the case of Ioan Pop (application No.

40301/04, inadmissibility decision of 28 June 2011) show that the existing statutory framework is flexible enough to allow the domestic courts to apply its provisions in a manner which is compatible with the requirements of Article 6 in criminal matters, by fully securing the respect of the presumption of innocence and the rights of the defense.

For this reason, the government considers that the general measures taken will prevent similar violations and as a consequence that a change in the legislative framework challenged in the European Court’s judgment is not required.

In the light of the above, the government concludes that Romania has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers by tacit procedure in accordance with the decision taken at the 1128th meeting (December

2011) under item F.

[2]

See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies.