Jasiuniene și Jurevicius împotriva Lituaniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)298 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, Jasiūnienė și Jurevičius, împotriva Lituaniei (Declarația nr. 41510/98, hotărârea nr. 06/03/2003, finală la 06/06/2003, Hotărârea nr. 30165/02, hotărârea nr. 14/11/2006, finală la 14/02/2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la nerespectarea hotărârilor instanțelor obligatorii și la ingerința în dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor (violații la art. 6, alineatul (1) și la art. 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că,

în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice); reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcării acordate în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)298 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Jasiūnienė și Jurevičius împotriva Lituania Aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil din cauza nerespectării măsurilor necesare pentru aplicarea hotărârilor obligatorii care ordonă restituirea sau compensarea proprietăților naționalizate în urma ocupației sovietice din Lituania în 1940 (violații la art. 6 alineatul (1)). Acestea se referă, de asemenea, la încălcarea dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza nerespectării acestor hotărâri, privand reclamanții de posibilitatea de a obține restituire sau compensații pe care ar putea aștepta în mod rezonabil să le obțină (violații la art. 1 din Protocolul nr. 1). În cazul Jasiūnienė, Curtea Regională de Klaipėda, în hotărârea din 3 aprilie 1996, a ordonat autorităților să ia măsurile adecvate pentru a alege forma de compensare care trebuie acordată reclamantului în ceea ce privește terenurile naționalizate ale mamei ei defunte.

Curtea Europeană a considerat că nu ar fi putut fi justificată neexecuția acestei hotărâri în urma unei modificări ale Legii privind restabilirea proprietăților, care a intrat în vigoare la 2 iunie 1999. Începând cu data respectivă, autoritățile au dreptul să aleagă forma compensației pentru bunuri naționalizate, fără aprobarea părții interesate, sub rezerva controlului judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că, prin nerespectarea acestei hotărâri, autoritățile naționale au împiedicat reclamantul să obțină compensația pe care ar fi putut fi considerată rezonabil. Atunci când Curtea și-a pronunțat hotărârea, hotărârea internă nu a fost încă pusă în aplicare. În cazul Jurevičius, Tribunalul din districtul Kaunas, în decizia sa din 5 februarie 1999, a obligat autoritățile să ofere reclamantului compensații echivalente pentru apartamentul nr. 1 prin intermediul unui alt apartament și să returneze apartamentul nr. 2 în natură.

Această decizie nu a fost executată în ceea ce privește apartamentul nr. 1, în timp ce decizia privind apartamentul nr. 2 a fost executată cu o întârziere de peste patru ani. Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la just satisfacție Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Jasiūnienė 41510/98 000 EUR 365 EUR 365 EUR Pagate la 10/06/2003 Jurevičius 30165/02 000 EUR 000 EUR Pagate la 10/05/2007 b) Măsuri individuale În cazul Jasiūnienė, hotărârea din 3 aprilie 1996 a fost pusă în aplicare. În conformitate cu decizia din 15 aprilie 2004, guvernatorul Klaipėda a alocat unei parcele de teren reclamantului prin care drepturile sale de proprietate în ceea ce privește terenurile mamei ei defunte au fost restaurate pe deplin în natură.

În cazul Jurevičius, hotărârea din 5 februarie 1999 a fost, de asemenea, pe deplin pusă în aplicare chiar înainte ca hotărârea Curții să devină finală. Municipalitatea Vilnius a ajuns la un acord cu reclamantul prin care el a fost compensat printr-un alt apartament și a primit, de asemenea, compensare monetară. Având în vedere aceste circumstanțe, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Pentru a preveni încălcări similare în contextul restituirii proprietăților naționalizate în urma ocupației sovietice din Lituania în 1940, autoritățile interne, odată ce Lituania a recăpătat independența în 1990, au pus în aplicare o reformă terestră și au luat măsuri pentru a spori conștientizarea încălcărilor constatate între autoritățile în cauză.

Reforma terestră a fost introdusă în 1991 și, în conformitate cu Programul Guvernului Republicii Lituania pentru 2008-2012, restituirea proprietăților va fi finalizată până la sfârșitul anului 2012. În octombrie 2011, 98,25% din bunurile nationalizate supuse restituirii au fost returnate în zonele rurale și 73,90% în zonele urbane. De asemenea, autoritățile lituaniene au indicat că, în conformitate cu art. 138 alineatul (3) din Constituția lituaniană și jurisprudența bine stabilită a Curții Constituționale, a Curții Supreme și a Curții Administrative Supreme, a Convenției și a jurisprudenței Curții au efect direct în Lituania și reprezintă o parte constitutivă a sistemului juridic lituanian.

În acest sens, se remarcă că principiile juridice enunciate în prezentele hotărâri sunt direct obligatorii pentru autoritățile interne. Deoarece încălcările din aceste cazuri au avut loc ca urmare a neîndeplinirii legislației lituaniene în mod corespunzător, s-a acordat o atenție deosebită măsurilor de sensibilizare. În acest sens, hotărârea Jasiūnienė a fost tradusă în lituanian și publicată pe site-ul internet al Ministerului Justiției (www.tm.lt ) și pe site-ul internet al Administrației Curților Naționale. A fost, de asemenea, publicat în publicația anuală Hotărârile și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și punctele de vedere ale Comitetului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite în cazurile împotriva Lituaniei în ianuarie 2004. Hotărârea a fost inclusă și în programul de formare.

Implementarea și interpretarea Convenției Europene pentru Drepturile Omului vizează în special judecătorii și funcționarii lituanieni. În cele din urmă, autoritățile naționale relevante, inclusiv Cancelarul Guvernului, Președintele Parlamentului și două comitete diferite ale Parlamentului, precum și autoritățile locale în cauză au fost informate de hotărârea Curții. Într-un exemplu în care Curtea a concluzionat că nu s-a încălcat art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1, a se vedea hotărârea în cazul Užkurėlienė și alții împotriva Lituania (punctul nr. 62988/00, hotărârea nr. 07/04/2005). În alt caz, Curtea a constatat că o plângere similară este vădit nefondată și, prin urmare, a declarat cererea inadmisibilă (a se vedea hotărârea Curții din 06/03/2007 în cazul Kalpokas și Kalpokas împotriva Lituania, cererea nr. 14425/03).

III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Lituania și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri prin procedura tacită, în conformitate cu decizia luată în cea de-a 1128-a ședință (decembrie 2011) în ceea ce privește punctul F.

Resolution CM/ResDH(2011)298 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Jasiūnienė and Jurevičius against Lithuania (Application no. 41510/98, judgment of 06/03/2003, final on 06/06/2003 Application no. 30165/02, judgment of 14/11/2006, final on 14/02/2007) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the authorities’ failure to enforce binding court decisions and interference with the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions (violations of Article 6, paragraph 1 and Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2,

of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)298 Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Jasiūnienė and Jurevičius against Lithuania Introductory case summaries These cases concern the violations of the applicants’ right to a fair trial due to the authorities’ failure to take the necessary measures to enforce binding judgments ordering the restitution or compensation in respect of properties nationalised following the Soviet occupation of Lithuania in 1940 (violations of Article 6, paragraph 1). They also concern the violation of the applicants’ right to peaceful enjoyment of their possessions due to the failure to enforce these judgments, depriving the applicants of the possibility to obtain restitution or compensation they might reasonably expect to get (violations of Article 1 of Protocol No. 1). In the Jasiūnienė case, the Klaipėda Regional Court, in its judgment of 3 April 1996, ordered the authorities to take appropriate measures to choose the form of compensation to be afforded to the applicant in respect of her late mother’s nationalised land.

The European Court considered that there could had been no justification for the non-execution of that judgment following an amendment of the Restitution of Property Act which entered into force on 2 June 1999. Since that date, the authorities were entitled to choose the form of compensation for nationalised property without the approval of the interested party, subject however to judicial control. The Court also found that, by failing to comply with this judgment, the national authorities had prevented the applicant from obtaining the compensation she could have reasonably expected to receive. When the Court rendered its judgment, the domestic judgment had still not been enforced. In the Jurevičius case, the Kaunas City District Court, in its decision of 5 February 1999, obliged the authorities to offer the applicant equivalent compensation for Flat No. 1 by way of another apartment and to return Flat No. 2 to him in kind.

This decision has not been executed in respect to Flat No. 1, while the decision concerning Flat No. 2 was executed with a delay of more than four years. I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Jasiūnienė 41510/98 9 000 EUR 3 365 EUR 12 365 EUR Paid on 10/06/2003 Jurevičius 30165/02 - 6 000 EUR - 6 000 EUR Paid on 10/05/2007 b) Individual measures In the Jasiūnienė case, the judgment of 3 April 1996 was enforced. Pursuant to a decision of 15 April 2004, the Governor of Klaipėda allocated a plot of land to the applicant whereby her property rights with respect to her late mother’s land were fully restored in kind.

In the Jurevičius case, the judgment of 5 February 1999 was also fully enforced even before the Court’s judgment became final. The Municipality of Vilnius reached an agreement with the applicant whereby he was compensated by way of another flat and also received monetary compensation. In view of these circumstances, no further individual measure was deemed necessary by the Committee of Ministers. II. General measures In order to prevent similar violations in the context of restitution of property nationalised following the Soviet occupation of Lithuania in 1940, the domestic authorities, once Lithuania regained independence in 1990, implemented a land reform and took measures to raise awareness of the violations found among the authorities concerned.

The land reform was introduced in 1991 and, according to the Programme of the Government of the Republic of Lithuania for 2008-2012, the restitution of the property is expected to be completed by the end of 2012. In October 2011, 98.25% of the nationalised property subject to restitution had been returned in rural areas and 73.90% in urban areas. The Lithuanian authorities also indicated that pursuant to Article 138, paragraph 3, of the Lithuanian Constitution and well-established case-law of the Constitutional Court, the Supreme Court and the Supreme Administrative Court, the Convention and the Court’s case-law have direct effect in Lithuania and represent a constituent part of the Lithuanian legal system.

In this respect, it is noted that the legal principles enunciated in the present judgments are directly binding upon the domestic authorities. Since the violations in the present cases occurred as a result of the authorities’ failure to apply Lithuanian legislation properly, particular attention was paid to the awareness-raising measures. In this regard, the Jasiūnienė judgment was translated into Lithuanian and published on the internet site of the Ministry of Justice ( www.tm.lt ) and on the internet site of the National Courts´ Administration. It was also published in the annual publication Decisions and Judgments of the European Court of Human Rights and Views of the Human Rights Committee of the United Nations in Cases against Lithuania in January 2004. The judgment was also included in the training programme Implementation and Interpretation of the European Convention on Human Rights aimed in particular at Lithuanian judges and civil servants.

Finally, the relevant national authorities, including the Chancellor of the Government, the President of the Parliament and two different Committees of the Parliament as well as the local authorities concerned were informed of the Court’s judgment. Against this background, it is unlikely that similar violations will occur in the future. For an example in which the Court concluded that there had been no violation of Article 6 and of Article 1 of Protocol No. 1, see the judgment in the case of Užkurėlienė and others against Lithuania (application No. 62988/00, judgment of 07/04/2005). In another case, the Court found a similar complaint to be manifestly ill-founded and, consequently, declared the application inadmissible (see the Court’s decision of 06/03/2007 in the case of Kalpokas and Kalpokas against Lithuania, application No. 14425/03).

III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that Lithuania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers by tacit procedure in accordance with the decision taken at the 1128th meeting (December 2011) under item F.