Demir și Baykara împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2011) 308 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Demir și Baykara împotriva Turciei (Cercetarea nr. 34503/97, Hotărârea din 12/11/2008, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la ingerința în exercitarea dreptului reclamanților, funcționarilor municipali, de a înființa sindicate și de a anula o convenție colectivă (a se vedea detaliile din art. 11) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 308 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Demir și Baykara/Turcia Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la încălcarea libertății de asociere a reclamanților, a funcționarilor municipali și, respectiv, a președintelui sindicatului Tüm Bel Sen . Curtea Europeană a considerat că ingerința suferită de reclamanți în dreptul lor de a forma sindicate și de a încheia acorduri colective ca urmare a anulării În 1993, sindicatul încheiase o convenție colectivă cu municipalitatea Gaziantep, care nu și-a îndeplinit unele obligații financiare care decurg din convenția colectivă, iar sindicatul a sesizat justiția. În decembrie 1995, Curtea de Casație a considerat că, în lipsa unei legislații specifice, libertatea de a se ocupa de un sindicat și de a încheia acorduri colective nu putea fi exercitată de funcționari.

Aceasta a amintit că, în măsura în care sindicatul a fost fondat într-o perioadă în care legislația nu a permis încă funcționarilor să înființeze sindicate, acesta din urmă nu a dobândit niciodată personalitate juridică și, prin urmare, nu a avut calitatea de a fi în justiție. În ceea ce privește prima parte a încălcării, Curtea Europeană a considerat că autoritățile turce nu au fost în măsură, în momentul faptelor, să recunoască reclamanților dreptul de a înființa sindicate din două motive principale. Pe de o parte, nicio lege de aplicare nu a fost adoptată până în 2001, ca urmare a ratificării în 1993 a Convenției nr. 87 din cadrul Organizației Internaționale a Muncii (inclusiv OAMENI). Pe de altă parte, Curtea de Casație adoptase o interpretare restrictivă și formală a legislației interne și considerase că, în lipsa unei legi specifice, libertatea de a se uni nu putea fi exercitată de funcționari.

În ceea ce privește a doua parte a încălcării, Curtea Europeană, după ce a constatat că dreptul funcționarilor de a desfășura negocieri colective a fost recunoscut în instrumente juridice universale și regionale a căror Convenție nr. 98 din Uniunea Europeană ratificată de Turcia încă din 1952, a considerat că refuzul de a recunoaște reclamanților dreptul de a desfășura negocieri colective nu corespundea unei nevoi sociale impetuoase (violări la art. 11 din Convenție). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte și cheltuieli Total 500 EUR 500 EUR Plata la 11/02/2009 b) Măsuri individuale Ca urmare a schimbărilor legislative și constituționale (a se vedea mai jos), reclamanții nu mai sunt supuși nici unei restricții privind dreptul lor de a înființa sindicate sau de a desfășura negocieri colective.

În consecință, Comitetul de Miniștri II a considerat necesară nicio măsură individuală. Măsuri generale În ceea ce privește dreptul funcționarilor de a înființa sindicate și sindicate, au fost efectuate o serie de amendamente legislative și constituționale pentru a permite funcționarilor să înființeze sindicate. În primul rând, articolele 51 și 53 din Constituție, cum ar fi cele din octombrie 2001 și iulie 1995, recunosc dreptul funcționarilor publici de a înființa și de a deveni membri ai sindicatelor. În al doilea rând, Legea nr. 4688 din 25/0 5198 din 24/06/2004 garantează libertatea sindicală a funcționarilor publici, pentru a le permite să-și apere interesele economice, sociale și profesionale (articolele 1 și: art. 18 din aceeași lege prevede o interdicție generală pentru angajatorii oricărui act de discriminare în exercitarea acestui drept.

În special, concedierea unui agent public ca urmare a afilierii sale sindicale sau a participării sale la activități sindicale în afara orelor de lucru sau cu consimțământul angajatorului, în timpul orelor de lucru, este interzisă prin art. 18§1. În ceea ce privește dreptul funcționarilor de a desfășura convenții colective, art. 53 alineatul (3) din Constituție, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4121 din 23/07/1995 (a se vedea §36 din lanché) și Legea nr. 5982 din 12/09/2010, garantează dreptul funcționarilor publici de a iniția negocieri colective cu administrația. În cele din urmă, hotărârea Curții Europene în această cauză a fost tradusă în turcă, publicată pe site-ul de internet al Ministerului Justiției și distribuită autorităților în cauză.

III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor în cadrul procedurii scrise în conformitate cu decizia adoptată în cadrul celei de-a 1128-a ședințe (decembrie 2011) (DH) la punctul F.

Résolution CM/ResDH(2011)308 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Demir et Baykara contre Turquie (Requête n o 34503/97, arrêt du 12/11/2008, Grande Chambre) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que, les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’ingérence dans l’exercice du droit des requérants, des fonctionnaires municipaux, de fonder des syndicats et l’annulation rétroactive d’une convention collective (double violation de l’article 11) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)308 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Demir et Baykara contre Turquie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la violation de la liberté d’association des requérants, des fonctionnaires municipaux respectivement membre et Présidente du syndicat Tüm Bel Sen . La Cour européenne a estimé que l’ingérence subie par les requérants dans leur droit de former des syndicaux et de conclure des conventions collectives en raison de l’annulation rétroactive d’une convention collective conclue entre leur employeur et le syndicat n’était pas nécessaire dans une société démocratique (double violation de l’article 11). En 1993, le syndicat avait conclu une convention collective avec la commune de Gaziantep.

Cette dernière n’ayant pas rempli certaines de ses obligations financières découlant de la convention collective, le syndicat a saisi la justice. En décembre 1995, la Cour de cassation a estimé qu’en l’absence de législation spécifique, la liberté de s’affilier à un syndicat et de conclure des conventions collectives ne pouvait être exercée par les fonctionnaires. Elle a rappelé que dans la mesure où le syndicat avait été fondé à une époque où la législation n’autorisait pas encore les fonctionnaires à fonder des syndicats, ce dernier n’avait jamais acquis la personnalité juridique et n’avait par conséquent pas qualité pour ester en justice. S’agissant du premier volet de la violation, la Cour européenne a estimé que les autorités turques n’avaient pas été en mesure, au moment des faits, de reconnaître aux requérants le droit de fonder de syndicat pour deux raisons principales.

D’une part, aucune loi d’application n’avait été adoptée jusqu’en 2001, suite à la ratification en 1993 de la Convention n o 87 de l’Organisation internationale du travail (« OIT »). D’autre part, la Cour de cassation avait adopté une interprétation restrictive et formaliste de la législation interne et avait considéré qu’en l’absence de loi spécifique, la liberté de se syndiquer ne pouvait être exercée par les fonctionnaires. En ce qui concerne le second volet de la violation, la Cour européenne, après avoir constaté que le droit des fonctionnaires de mener des négociations collectives a été reconnu dans des instruments juridiques universels et régionaux dont la Convention n o 98 de l’OIT ratifiée dès 1952 par la Turquie, a estimé que le refus de reconnaître aux requérants le droit de mener des négociations collectives ne correspondait pas un « besoin social impérieux » (violations de l’article 11 de la Convention).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 500 EUR 20 000 EUR - 20 500 EUR Payé le 11/02/2009 b) Mesures individuelles A la suite des changements législatifs et constitutionnels (voir ci-dessous), les requérants ne subissent plus de restriction quant à leur droit de fonder des syndicats ou de mener des négociations collectives. En conséquence, aucune mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales En ce qui concerne le droit des fonctionnaires de fonder des syndicats et de s’y affilier, un certain nombre d’amendements législatifs et constitutionnels ont été effectués pour permettre aux fonctionnaires de fonder des syndicats.

En premier lieu, les articles 51 et 53 de la Constitution, tels qu’amendés en octobre 2001 et juillet 1995, reconnaissent le droit des fonctionnaires de fonder et de devenir membre de syndicat. En deuxième lieu, la loi n o 4688 du 25/06/2001 sur les syndicats fondés par les agents publics, telle qu’amendée par la loi n o 5198 du 24/06/2004, garantit la liberté syndicale des agents publics, afin de leur permettre « de défendre leurs intérêts économique, sociale et professionnelle » (Articles 1 et 14). L’article 18 de la même loi comporte une interdiction générale aux employeurs de tout acte de discrimination dans la jouissance de ce droit. Notamment, licencier un agent public en raison de son affiliation syndicale ou de sa participation à des activités syndicales en dehors des heures de travail ou avec le consentement de l’employeur, durant les heures de travail, est interdit par l’article 18§1.

Concernant le droit des fonctionnaires de mener des conventions collectives, l’article 53§3 de la Constitution, tel qu’amendé par la loi n o 4121 du 23/07/1995 (voir §36 de l’arrêt) et la loi n o 5982 du 12/09/2010, garantit le droit des fonctionnaires d’engager des négociations collectives avec l’administration. Enfin, l’arrêt de la Cour européenne dans cette affaire a été traduit en turc, publié sur le site internet du Ministère de la Justice et distribué aux autorités concernées. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres dans le cadre de la procédure écrite conformément à la décision adoptée lors de la 1128e réunion (décembre 2011) (DH) sous le point F.