Oral împotriva Turciei (2)

Rezoluția CM/ResDH(2011)278 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Oral nr 2 împotriva Turciei (Recherche n 18384/04, Hotărârea din 25/11/2008, definitivă la 25/02/2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o procedură în fața instanțelor fiscale [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea cazului.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(□) 278 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Oral n 2/Turcia Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la lipsa de echitate a unei proceduri fiscale, în măsura în care un raport de competență care a fost determinant pe parcursul procesului în fața instanței de impozitare nu a fost comunicat reclamantului și acesta din urmă nu a avut posibilitatea de a formula observații cu privire la concluziile acestui raport de competență (încălcarea art. 6§1). În ianuarie 2000, reclamantul a formulat o opoziție în fața Tribunalului de Impozitare împotriva amenzilor fiscale impuse de municipalitatea Kűçűk Cekmece, considerând că, spre deosebire de ceea ce a considerat municipalitatea, declarațiile sale anterioare privind impozitul pe profit au fost corecte.

Tribunalul de Impozitare a dispus o expertiză pe care se bazează pentru a soluționa litigiul, dar nu l-a comunicat reclamantului. Curtea Europeană a considerat că necomunicarea raportului de competență care avea o greutate în raport cu rezultatul litigiului îl plasase pe reclamant într-o situație de dezavantaj net față de serviciile fiscale. De asemenea, Comisia a considerat că plata raportului de competență în dosarul cauzei la tribunalul pentru impozite nu este de natură să remedieze situația reclamantului. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit.

În ceea ce privește prejudiciul material, aceasta a considerat că nu putea specula asupra faptului că ar fi fost la nivelul procedurii în lipsa acestei încălcări. La art. 53 alineatul (2) din Legea privind procedura administrativă, aplicabilă și instanțelor fiscale, se permite să se solicite redeschiderea procedurii interne ca urmare a constatării încălcării de către Curtea Europeană. Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Tribunalul Curții Europene a fost tradus în limba turcă, trimis instanțelor superioare și autorităților în cauză și publicat pe site-ul oficial al Ministerului de Justiție din Turcia (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ) Autoritățile turce consideră că problema descoperită de această cauză este de natură izolată și că publicarea și difuzarea hotărârii Curții sunt măsuri suficiente pentru a preveni noi încălcări similare.

Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)278 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Oral n o 2 contre Turquie (Requête n o 18384/04, arrêt du 25/11/2008, définitif le 25/02/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure devant les juridictions fiscales (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur,

si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)278 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Oral n o 2 contre Turquie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le défaut d’équité d’une procédure fiscale dans la mesure où un rapport d’expertise qui a été déterminant sur l’issue du litige devant le tribunal des impôts, n’a pas été communiqué au requérant et ce dernier a été dépourvu de la possibilité de formuler ses observations sur les conclusions de ce rapport d’expertise (violation de l’article 6§1). En janvier 2000, le requérant avait formé opposition devant le tribunal des impôts contre les amendes fiscales qui lui avaient été infligées par la municipalité de Kűçűk Cekmece, en considérant que, contrairement à ce qu’estimait la municipalité, ses déclarations précédentes concernant l’imposition foncier étaient correctes.

Le tribunal des impôts a ordonné une expertise sur laquelle il s’est basé pour trancher le litige mais ne l’a pas communiquée au requérant. La Cour européenne a considéré que la non-communication du rapport d’expertise qui avait un poids prépondérant sur l’issue du litige, avait placé le requérant dans une situation de net désavantage par rapport aux services fiscaux. Elle a estimé que le versement du rapport d’expertise dans le dossier de l’affaire auprès du tribunal des impôts, n’était pas non plus de nature à remédier à la situation du requérant. I. Mesures individuelles La Cour européenne a estimé que le constat d’une violation constituait une satisfaction équitable suffisante au titre du préjudice moral subi.

Quant au préjudice matériel, elle a estimé qu’elle ne pouvait spéculer sur ce qu’aurait été l’issue de la procédure en l’absence de cette violation. L’article 53/1(ı) de la loi sur la procédure administrative, également applicable aux juridictions fiscales, permet de demander la réouverture de la procédure interne à la suite d’un constat de violation par la Cour européenne. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en turc, envoyé aux juridictions supérieures et autorités concernées, et publié sur le site officiel du Ministère turc de la Justice ( www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). Les autorités turques estiment que le problème révélé par cette affaire est de nature isolée et que la publication et diffusion de l’arrêt de la Cour sont des mesures suffisantes pour prévenir de nouvelles violations similaires.

Par conséquent aucune autre mesure générale ne semble nécessaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est nécessaire, hormis le paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.