Rezoluția CM/ResDH(2012)105 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 23 de cauze împotriva Turciei (a se vedea anexa pentru lista de cauze) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc dreptul reclamanților la respectarea proprietăților lor (încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în lai) - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012)105 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în 23 de cauze împotriva Turciei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea proprietăților lor. Potrivit Trezoreriei Publice, bunurile imobile aparținând reclamanților făceau parte din zonă și, prin urmare, nu erau susceptibile să facă obiectul unei achiziții de către persoanele private în temeiul legislației aplicabile. În consecință, înregistrarea bunurilor imobile în registrul funciar a fost anulată prin hotărâri ale instanțelor interne. Cu toate acestea, reclamanților nu li s-a acordat nicio despăgubire pentru daunele suferite. Curtea a concluzionat că privarea reclamanților de dreptul lor de proprietate fără nicio despăgubire este echivalentă cu o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale N.A. și altele (37451/97) 550 000 EUR 555 000 EUR Plătit la 22/08/2007 Kalyoncu (41220/07) 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plătit la 06/10/2009 Karakuș (1967/07) 120 000 EUR 122 000 EUR Plătit la 14/12/2009 Mustafa Koccer (9738/06) Terzio 000 EUR 290 000 EUR Payed the 06/03/2008 Yurtöven (21850/03) 000 EUR 500 EUR 500 EUR Platit la 15/01/2008 Katay 000 EUR 155 000 EUR Payed la 27/07/2007 Abac... (33431/02) 000 EUR 693 EUR 693 EUR Payed la 03/04/2009 Do 368/rusöz și Aslan (1262/02) 000 EUR Plătit la 23/01/2007 Tuncay (1250/02) 200 000 EUR 204 000 EUR Plata la 22/08/2007 Uslu (43/02) 000 EUR 992 EUR 992 EUR Plata la 18/11/2008 Gümüșoullar 380 EUR Plătit la 07/12/2007 b) Măsuri individuale În aceste cauze Curtea Europeană a compensat prejudiciul material suferit de reclamanți. În consecință, s-a considerat necesară nici o altă măsură individuală n a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Curtea de Casație a stabilit o nouă jurisprudență conform căreia statul își asumă responsabilitatea obiectivă cu privire la ținerea registrelor funciare, iar administrația trebuie să despăgubească persoanele prejudiciate de ținuta defectuoasă a acestor registre. Un număr de consecințe rezultă din această nouă jurisprudență a Curții de Casație: Responsabilitatea obiectivă a statului membru : Într-o hotărâre din 18/09/2008 (E. 2007/14851, K. 2008/10543), Curtea de Casație a considerat că răspunderea consacrată de art. 1007 din Codul civil ( În această cauză, instanțele de primă instanță au anulat titlul de proprietate al reclamantului pe motiv că terenul făcea parte din zonele de coastă, în timp ce în registrul funciar nu exista nicio indicație în acest sens și că reclamantul și-a achiziționat terenul pe baza acestor registre. Curtea de Casație a infirmat hotărârea pronunțată în primă instanță și a considerat că este necesar să se acorde despăgubiri reclamantului în sine cu privire la răspunderea obiectivă a statului, așa cum este consacrată prin art. 1007 din Codul civil turc. Același principiu a fost repetat de Curtea de Casație în hotărârile sale din 29/11/2007(E. 2007/1940, K. 15047), 03/04/2008 (E. 2007/517, K. 2008/177) și 25/11/2008 (E. 2008/2501, K. 2008/14587). Bună credință a cumpărătorului : În hotărârea sa din 03/04/2008 (E. 2007/517, K. 2008/117), Curtea de Casație a considerat că un reclamant este prezumat de bună credință dacă și-a achiziționat terenul pe baza informațiilor conținute în registrele funciare. Acest principiu a fost reiterat în alte hotărâri ale Curții de Casație. Indemnizație : Într-o cauză privind anularea titlurilor de proprietate pe motiv că terenurile respective făceau parte din litoral, Curtea de Casație a condamnat administrația să plătească despăgubiri (echivalente ratei de compensare în caz de expropriere) celor care au dobândit proprietatea pe baza informațiilor conținute în registrul funciar. În ceea ce privește cuantumul de judecată în cauză, acesta corespunde valorii exacte a terenului în cauză. Evaluarea jurisprudenței Curții Europene: în Hotărârea sa din 12/11/2007 (E. 2007/9403, K. 2007/10807), Curtea de Casație, după ce a amintit că Convenția europeană face parte din dreptul pozitiv al Turciei în temeiul articolului 90 din Constituție, a făcut parte din dreptul intern al Curții Europene de Justiție, în sensul că aceasta nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, din cauza sarcinii excesive impuse acesteia. Cu privire la art. 41 din Convenția europeană, Curtea de Casație a acordat despăgubiri reclamantului în această cauză precisă (același principiu, Hotărârea din 24/09/2008 - E. 2008/7459, K. 2008/9727-, 17/09/2009 - E. 2008/7386, K. 2008/9359-). Publicație și difuzare : cauza de referință, hotărârea N.A. și altele, a fost tradusă în turcă și a fost adusă în atenția autorităților relevante. Hotărârea Curții Europene în cauza Hüseyin Ak și alții (15523/04 și 15891/04) : Curtea Europeană a considerat în această cauză că orice persoană în aceeași situație ca reclamanții în aceste cauze era în măsură să obțină despăgubiri în urma jurisprudenței menționate anterior a Curții de Casație. Potrivit Curții Europene, jurisprudența Curții de Casație constituie o bază suficientă pentru a obține o despăgubire în cauze similare. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2012)105
[1]
Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme
23 affaires contre Turquie
(voir annexe pour la liste des affaires)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité
une fois définitifs
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le droit des requérants au respect de leurs biens (violations de l’article 1 du Protocole n
o
1) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)105
Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts
dans 23 affaires contre Turquie
Résumé introductif des affaires
Ces affaires concernent une violation du droit des requérants au respect de leurs biens. Selon le Trésor public, les biens immobiliers appartenant aux requérants faisaient partie du littoral et n’étaient donc pas susceptible de faire l’objet d’une acquisition par les personnes privées en vertu de la législation applicable. En conséquence, les inscriptions des biens immobiliers au registre foncier ont été annulées par des décisions des tribunaux internes. Cependant, aucune indemnisation n’a été accordée aux requérants pour les dommages subis. La Cour a conclu que la privation des requérants de leur droit de propriété sans aucune indemnisation équivalait à une violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
I.
Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles
a)
Détails des satisfactions équitables
Nom et n
o
requête
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
N.A. et autres (37451/97)
550
-
5
555
Payé le
22/08/2007
Kalyoncu (41220/07)
10
-
3
13
Payé le
06/10/2009
Karakuș (19467/07)
120
-
2
122
Payé le
14/12/2009
Mustafa Koçer (9738/06)
-
-
-
-
Terzioğlu (16858/05)
274
-
3
277
Payé le
07/09/2009
Fatihoğlu et Ugutmen (43498/04)
-
-
-
-
Andıçoğlu (23249/04)
18
-
-
18
Payé le
28/05/2009
Berber (20606/04)
50
-
-
50
Payé le
07/09/2009
Taci et Eroğlu (18367/04)
25
-
25
Payé le
08/11/2007
Kutluk et autres (1318/04)
15
-
-
15
Payé le
26/11/2008
Tozkoparan (29128/03)
290
-
-
290
Payé le
06/03/2008
Yurtöven (21850/03)
20
-
20
Payé le
15/01/2008
Katayıfçı (16480/03)
120
-
120
Payé le
25/12/2007
Mogul (40217/02)
18
-
2
20
Payé le
02/07/2007
Özdemir (36531/02)
35
-
35
Payé le
06/11/2007
Asfuroğlu (36166/02)
440
-
444
Payé le
08/10/2007
Aslan and Özsoy
(35973/02)
150
-
5
155
Payé le
27/07/2007
Abacı (33431/02)
40
-
40
Payé le
03/04/2009
Doğrusöz et Aslan (1262/02)
26
-
-
26
Payé le
23/01/2007
Tuncay (1250/02)
200
-
4
204
Payé le
22/08/2007
Uslu (43/02)
50
-
50
Payé le
18/11/2008
Gümüșoğulları (40/02)
90
-
1
91
Payé le
19/08/2008
Miçooğulları (75606/01)
15
-
15
Payé le
07/12/2007
b) Mesures individuelles
Dans ces affaires la Cour européenne a indemnisé le préjudice matériel subi par les requérants. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.
II.
Mesures générales
La Cour de cassation a établi une nouvelle jurisprudence selon laquelle l’Etat engage sa responsabilité objective concernant la tenue des registres fonciers, et l’administration doit indemniser les personnes lésées par la tenue défectueuse de ces registres. Un certain nombre de conséquences découle de cette nouvelle jurisprudence de la Cour de cassation :
-
Responsabilité objective de l’Etat
: Dans un arrêt du 18/09/2008 (E. 2007/14851, K. 2008/10543), la Cour de cassation a considéré que la responsabilité consacrée par l’article 1007 du Code civil («
L’Etat engage sa responsabilité pour tous les préjudices résultant de la tenue des registres fonciers
»), est une responsabilité objective qui ne dépend pas de l’existence ou non d’une faute de la part des autorités. Dans cette affaire, les juridictions de première instance avaient annulé le titre de propriété du demandeur au motif que le terrain faisait partie du littoral, alors qu’il n’existait aucune indication à ce titre dans le registre foncier et que le demandeur avait acheté son terrain en se fondant sur ces registres. La Cour de cassation a infirmé l’arrêt rendu en première instance et a estimé qu’il fallait accorder des dommages et intérêts au demandeur en s’appuyant sur la responsabilité objective de l’Etat, telle que consacrée par l’article 1007 du Code civil turc. Le même principe a été réitéré par la Cour de cassation dans ses arrêts des 29/11/2007(E. 2007/1940, K.
15047), 03/04/2008 (E. 2007/517, K. 2008/177) et 25/11/2008 (E. 2008/2501, K. 2008/14587).
-
Bonne foi de l’acheteur
: Dans son arrêt du 03/04/2008 (E. 2007/517, K. 2008/117), la Cour de cassation a estimé qu’un demandeur est présumé de bonne foi s’il a acheté son terrain en se fondant sur les informations contenues dans les registres fonciers. Ce principe a été réitéré dans d’autres arrêts de la Cour de cassation.
-
Indemnisation
: Dans une affaire concernant l’annulation de titres de propriété au motif que les terrains en question faisaient partie du littoral, la Cour de cassation a condamné l’administration à payer des dommages et intérêts (équivalents au taux de compensation en cas d’expropriation) à ceux qui ont acquis le propriété en se fondant sur les informations contenues dans le registre foncier. Quant au montant de l’indemnité en question, celui-ci correspond à la valeur exacte du terrain en question.
-
Évaluation de la jurisprudence de la Cour européenne
: Dans son arrêt du 12/11/2007 (E.
2007/9403, K. 2007/10807), la Cour de cassation, après avoir rappelé que la Convention européenne faisait partie du droit positif turc en vertu de l’article 90 de la Constitution, s’est référée à l’arrêt Doğrusöz et Arslan (1262/02) de la Cour européenne, pour considérer que l’ingérence dans le droit au respect des biens du demandeur n’était pas proportionnée au but légitime poursuivi, en raison de la charge excessive imposée à celui-ci. Se référant à l’article 41 de la Convention européenne, la Cour de cassation a accordé des dommages et intérêts au demandeur dans cette affaire précise (même principe, arrêts des 24/09/2008 -E. 2008/7459, K. 2008/9727-, 17/09/2009 - E.
-
Publication et dissémination
: l’affaire de référence, l’arrêt N.A. et autres, a été traduit en turc et a été porté à l’attention des autorités pertinentes.
-
Arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Hüseyin Ak et autres
(15523/04 et 15891/04)
: la Cour européenne a considéré dans cette affaire que toute personne dans la même situation que les requérants dans ces affaires, était en mesure d’obtenir une indemnisation à la suite de la jurisprudence précitée de la Cour de cassation. Selon la Cour européenne, la jurisprudence de la Cour de cassation constitue une base suffisante afin d’obtenir une indemnité dans des affaires similaires.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.