Haase împotriva Germaniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)213 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Haase împotriva Germaniei (domanda nr. 11057/02, hotărârea din 8 aprilie 2004, finală la 8 iulie 2004) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o ingerință disproporționată cu dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie din cauza hotărârii Tribunalului de district Münster din 17 decembrie 2001, în conformitate cu care drepturile parentale ale reclamanților au fost retrase temporar în ceea ce privește șapte dintre copiii lor (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)213 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Haase împotriva Germaniei Cazul se referă la interferențe disproporționate cu dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie din cauza hotărârii Curții de district Münster din 17 decembrie 2001, în conformitate cu care drepturile parentale ale reclamanților au fost retrase temporar în ceea ce privește șapte dintre copiii lor (violația articolului 8). În 2001 reclamanții au solicitat ajutorul pentru familie și, pentru a-l primi, au fost de acord cu o evaluare psihologică a situației lor de familie.

La 17 decembrie 2001, un expert a raportat că dezvoltarea normală a copiilor a fost în pericol, că părinții lor au fost adesea injustificabil slab cu ei și le-a bătut și că toate contactele dintre părinți și copii ar trebui să fie reduse. În aceeași zi, fără a auzi părinții sau copiii, Curtea de district Münster a eliberat o injuncție interimar prin care reclamanții au fost ordonați să-și predea șapte copii care locuiesc cu ei. La 18 decembrie 2001, Curtea de district a interzis tot contactul dintre reclamanți și copii. În aceeași zi, copiii au fost luati din școlile lor, o grădiniță și din casă și au fost plasați în trei case de adopție diferite, neidentificate. Copilul de șapte zile a fost luat direct din spital și, de atunci, a locuit cu o familie de adoptivi.

La 1 martie 2002, Curtea de Apel Hamm a respins apelul reclamanților. La 21 iunie 2002, Curtea Constituțională Federală a anulat hotărârile din 17 decembrie 2001 și 1 martie 2002 constatând că există îndoieli serioase în ceea ce privește dacă instanțele respectă importanța drepturilor parentale și dacă au luat în considerare în mod suficient principiul proporționalității (art. 30 din hotărâre). La 6 martie 2003, în o decizie privind fondul, instanța de district a retras drepturile parentale ale reclamanților față de șapte copii și a interzis accesul la ei până în iunie 2004. Această decizie a fost în mare măsură susținută de Curtea de Apel în 2004. Curtea a interzis, de asemenea, ca doamna Haase să contacteze trei dintre cei patru copii mai mari (în custodia primului ei soț) înainte de sfârșitul anului 2004 și fiul său mai mare înainte de a atinge vârsta majorității.

Un alt copil s-a născut în 2003 și locuiește cu reclamanții. Curtea Europeană a subliniat deficiențele procedurale ale ordinii intermediare din 17 decembrie 2001, precum și metodele utilizate pentru punerea în aplicare a acestuia. Acesta a remarcat, în special, faptul că nejustificarea nejustificată a permite reclamanților să participe la procesul decizional, plasarea imediată a copiilor în locuințe de adopție nedifuzate, interzicerea tuturor contactelor dintre părinții și copii și confiscarea unui copil la scurt timp după nașterea acestuia au fost disproporționate (§ 100-101 din hotărâre). Plata unor simple satisfacții și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 645 EUR 645 EUR plătite la 13/09/2004 b) Măsuri individuale În urma hotărârii Curții Europene, reclamanții s-au întors la Curtea Constituțională plângând de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil.

La 29 septembrie 2005, Curtea Constituțională și-a respins plângerea ca fiind nefondată și a declarat că instanța națională a respectat în mod corespunzător principiul proporționalității și a acordat prioritate în mod corespunzător interesului superior al copiilor atunci când a decis să le separe de părinții lor. Ulterior, reclamanții au depus o nouă cerere la Curtea Europeană (34499/04), care s-au plâns de retragerea drepturilor lor parentale, de separarea copiilor unul de altul și de reclamanții și de restricția accesului la copiii lor, precum și de absența oricărei măsuri de reunificare a familiei. La 12 februarie 2008, Curtea Europeană a declarat plângerea inadmisibilă și a observat că acțiunile luate de autoritățile au fost în conformitate cu legea și au fost concepute pentru a proteja interesul superior al copiilor.

În plus, instanța națională a justificat în mod corespunzător motivele de restricție a accesului părinților la copiii lor, reclamanții au fost implicați în mod corespunzător în procesul decizional în cadrul procedurii principale și interesele lor au fost protejate. Curtea Europeană este convinsă că cerințele procedurale prevăzute la art. 8 au fost îndeplinite. În ceea ce privește dreptul de acces la copii, începând cu 2004, reclamanții își exercită dreptul de acces la copiii lor. Este de la informațiile disponibile, că obstacolele la stabilirea de contacte între solicitanți și copiii lor par să fie diminuate treptat, datorită cooperării depline a autorităților germane. În ceea ce privește drepturile părinților reclamanților: În 2004, Curtea de Apel a susținut în mare măsură decizia din 2003 privind retragerea drepturilor părinților reclamanților.

Reclamanții au contestat fără succes aceste decizii în fața Curții Constituționale Federale și în fața Curții Europene printr-o nouă cerere (a se vedea mai sus). În plus, doi copii locuiesc cu reclamanții din 2005 și drepturile parentale ale reclamanților în ceea ce privește aceste copii au fost restaurate de Curtea de District Munster în 2006. În plus, reclamanții primesc asistență psihică și materială furnizată de autoritățile în vederea pregătirii acestora pentru a primi bun venit altor copii în cazul în care drepturile lor parentale ar trebui să fie restaurate. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților în cauză, și anume autoritățile judiciare din Nord-Rhine-Westfalia și Curtea Constituțională Federală.

A fost publicată în Neue Juristische Wochenschrift (NJW 2004, p. 3401-3407) și în Europäische Grundrechte Zeitschrift (EuGRZ 2004, p. 715-723). Toate hotărârile Curții Europene împotriva Germaniei sunt puse la dispoziție publică pe site-ul Ministerului Federal al Justiției (www.bmj.de, Menschenrechte, EGMR), care oferă o legătură directă cu site-ul Curții Europene pentru hotărâri în limba germană (www.coe.int/T/D/Menschenrechtsgerichtshof/Dokumente_auf_Deutsch/ III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții de încălcare a Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Germania a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)213 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Haase against Germany (Application No. 11057/02, judgment of 8 April 2004, final on 8 July 2004) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns disproportionate interference with the applicants’ right to respect for their family life due to the Münster District Court’s decision of 17 December 2001 according to which the applicants’ parental rights were temporarily withdrawn in respect of seven of their children (violation of Article 8) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)213 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Haase against Germany Introductory case summary The case concerns disproportionate interference with the applicants’ right to respect for their family life due to the Münster District Court’s decision of 17 December 2001 according to which the applicants’ parental rights were temporarily withdrawn in respect of seven of their children (violation of Article 8). In 2001 the applicants applied for family aid and, in order to receive it, agreed to a psychological assessment of their family situation. On 17 December 2001 an expert reported that the children’s normal development was in jeopardy, that their parents were often unreasonably harsh with them and had beaten them and that all contact between parents and children should be severed.

The same day, without hearing either the parents or the children, the Münster District Court issued an interim injunction by which the applicants were ordered to hand over their seven children living with them. On 18 December 2001 the District Court prohibited all contact between the applicants and the children. The same day, the children were taken from their schools, a nursery and from home and were placed in three different, unidentified foster homes. The seven-day-old baby was taken directly from hospital and has, since that time, been living with a foster family. On 1 March 2002 the Hamm Court of Appeal dismissed the applicants’ appeal.

On 21 June 2002 the Federal Constitutional Court set aside the decisions of 17 December 2001 and 1 March 2002 finding that there were serious doubts as to whether the courts had respected the importance of parental rights and whether they had sufficiently taken into account the principle of proportionality (§ 30 of the judgment). On 6 March 2003, in a decision on the merits, the district court withdrew the applicants’ parental rights over the seven children and prohibited access to them until June 2004. This decision was largely upheld by the Court of Appeal in 2004. The court also prohibited Ms Haase from contacting three of her four elder children (in the custody of her first husband) before the end of 2004 and her eldest son before he reached the age of majority.

Another child was born in 2003 and lives with the applicants. The European Court underlined the procedural shortcomings of the interim order of 17 December 2001 as well as the methods used to implement it. It noted in particular that the unjustified failure to allow the applicants to participate in the decision-making process, the immediate placement of the children in undisclosed foster-homes, the prohibition of all contact between parents and children and the seizure of an infant shortly after its birth were disproportionate (§§ 100-101 of the judgment). I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total 10 000 EUR 35 000 EUR 6 645 EUR 51 645 EUR Paid on 13/09/2004 b) Individual measures Following the European Court’s judgment, the applicants turned anew to the Constitutional Court complaining of the violation of their right to a fair trial.

On 29 September 2005, the Constitutional Court dismissed their complaint as ill-founded. It stated that the national courts had duly respected the principle of proportionality and had correctly given priority to the children’s best interests when deciding to separate them from their parents. Subsequently, the applicants lodged a fresh application with the European Court (34499/04). They complained about withdrawal of their parental rights, the separation of the children from each other and from the applicants and about restriction of the access to their children, as well as about absence of any measure to reunite the family. On 12 February 2008 the European Court declared the complaint inadmissible.

It observed that the actions taken by the authorities had been in accordance with the law and had been designed to protect the best interests of the children. Furthermore, the national courts had duly justified the reasons for restriction of access of parents to their children, the applicants had been properly involved in the decision-making process in the main proceedings and their interests had been protected. The European Court was satisfied that the procedural requirements of Article 8 had been met. As regards the right of access to the children, since 2004 the applicants have been exercising their right to access to their children. It appears from the information available, that the obstacles to the establishment of contacts between the applicants and their children seem to be diminishing gradually, thanks to the full cooperation of the German authorities.

As to the applicants’ parental rights: In 2004 the Court of Appeal largely upheld the first-instance decision of 2003 withdrawing the applicants´ parental rights. The applicants unsuccessfully challenged these decisions before the Federal Constitutional Court as well as before the European Court through a new application (see above). Moreover, two children have been living with the applicants since 2005 and the parental rights of the applicants in respect of these children were restored by the Munster District Court in 2006. Furthermore, the applicants receive psychological and material assistance provided by the authorities with a view to preparing them to welcome other children if their parental rights were to be restored.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures The European Court’s judgment was sent out to the authorities concerned, namely the judicial authorities in North-Rhine-Westphalia and the Federal Constitutional Court. It was published in Neue Juristische Wochenschrift (NJW 2004, pp. 3401-3407) and in Europäische Grundrechte Zeitschrift (EuGRZ 2004, pp. 715-723). All judgments of the European Court against Germany are publicly available via the website of the Federal Ministry of Justice ( www.bmj.de , Menschenrechte, EGMR) which provides a direct link to the European Court’s website for judgments in German ( www.coe.int/T/D/Menschenrechtsgerichtshof/Dokumente_auf_Deutsch/ ). III.

Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that Germany has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies