Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011)250 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (Recerne n 77193/01 și nr 77196/01, Hotărârea din 24 mai 2007, definitivă la 24 august 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la condamnarea penală a reclamanților pentru acte care nu constituiau o încălcare a dreptului intern în vigoare în momentul faptelor [încălcarea articolului 7 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în lai]) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale.

- măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d Acest caz se referă la condamnarea penală a reclamanților pentru acte care nu constituie o infracțiune în temeiul dreptului intern în vigoare în momentul faptelor [încălcarea articolului 7 alineatul (1) ], reclamanții, angajați ai unei întreprinderi private, au fost condamnați la închisoare fermă pentru corupție pasivă, în ultimă instanță în 2000. Cu toate acestea, în conformitate cu Codul penal în vigoare la momentul faptelor, o astfel de infracțiune nu putea fi comisă decât de un funcționar public sau de un salariat al unei întreprinderi de Õ . Curtea Europeană a arătat că instanțele naționale au aplicat în mod deliberat dispozițiile relevante ale Codului penal într-un mod extensiv, în detrimentul reclamanților.

Într-adevăr, înainte de condamnarea reclamanților, instanțele interne nu au stabilit niciodată că faptul că, pentru angajații societăților comerciale cu capital privat, acceptarea de mită constituia o infracțiune. Prin urmare, era imposibil pentru solicitanți să prevadă revigorarea jurisprudenței și să știe, în momentul în care au comis actele reproșate, că aceste acte pot duce la sancțiuni penale. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și cheltuieli Total 000 EUR Plătit la 10/12/2007 (în favoarea domnului Jiguru Pidhorni) și la 27/12/2007 (în favoarea domnului Dragotoniu) (reclamanții au renunțat la dobânzi) b) Măsuri individuale Pe baza hotărârii Curții Europene, reclamanții au formulat o cerere de revizuire a procesului în cauză, în conformitate cu art. 4081 din Codul de procedură penală.

Curtea Supremă de Casație și Justiție și-a primit cererea și i-a achitat la sfârșitul noului proces. Ulterior, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire pentru prejudiciile cauzate de condamnarea și privarea de libertate ilegală, pe baza articolului 504 alineatul (1) din Codul de procedură penală. În aceste circumstanțe, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Încălcarea constatată de Curtea Europeană în prezenta cauză pare să aibă un caracter izolat, deoarece rezultă din interpretarea imprevizibilă și extensivă de către instanțele naționale a dispozițiilor în litigiu de drept penal, în detrimentul reclamanților.

Or, în dreptul român, principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor interzice aplicarea extensivă a dispozițiilor penale în detrimentul inculpaților. Având în vedere cele de mai sus, sensibilizarea instanțelor interne cu privire la cerințele care decurg din Convenția în acest domeniu, așa cum reiese din hotărârea Curții Europene, pare a fi o măsură capabilă să prevină încălcări similare. În acest scop, traducerea în limba română a hotărârii Curții Europene a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 420 din 23 iunie 2010 și hotărârea a fost difuzată instanțelor interne. În plus, jurisprudența Curții Europene este prezentată în mod regulat și discutată în cadrul cursurilor de formare inițială și continuă ale magistraților.

III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 în cadrul celei de a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)250 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Dragotoniu et Militaru-Pidhorni contre Roumanie (Requêtes n os 77193/01 et n o 77196/01, arrêt du 24 mai 2007, définitif le 24 août 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la condamnation pénale des requérants pour des actes qui ne constituaient pas une infraction d’après le droit national en vigueur au moment des faits (violation de l’article 7, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)250 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Dragotoniu et Militaru – Pidhorni contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la condamnation pénale des requérants pour des actes qui ne constituaient pas une infraction en vertu du droit national en vigueur au moment des faits (violation de l’article 7, paragraphe 1). Les requérants, employés d’une entreprise privée, ont été condamnés à des peines de prison ferme pour corruption passive, en dernier ressort en 2000. Cependant, en vertu du Code pénal en vigueur à l’époque des faits, une telle infraction ne pouvait être commise que par un fonctionnaire publique ou par un salarié d’une entreprise d’Etat.

La Cour européenne a relevé que les juridictions nationales avaient délibérément appliqué les dispositions pertinentes du Code pénal d’une manière extensive, au détriment des requérants. En effet, avant la condamnation des requérants, les juridictions internes n’avaient jamais établi que le fait, pour les employés des sociétés commerciales à capital privé, d’accepter des pots-de-vin constituait une infraction pénale. Il était donc impossible pour les requérants de prévoir le revirement de jurisprudence et de savoir, au moment où ils avaient commis les actes reprochés, que ces actes pouvaient entraîner des sanctions pénales.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 6 000 EUR - 6 000 EUR Payé le 10/12/2007 (à M. Militaru – Pidhorni) et 27/12/2007 (à M. Dragotoniu) (les requérants ont renoncé aux intérêts) b) Mesures individuelles Sur la base de l’arrêt de la Cour européenne, les requérants ont formé une demande en révision du procès en cause, conformément à l’article 408¹ du Code de procédure pénale. La Haute Cour de cassation et de justice a accueilli leur demande et les a acquittés à l’issue du nouveau procès. Par la suite, les requérants ont introduit une action en réparation des préjudices causés par leur condamnation et privation de liberté illégales, se fondant sur l’article 504, paragraphe 1 du Code de procédure pénale.

Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales La violation constatée par la Cour européenne dans la présente affaire semble avoir un caractère isolé car elle découle de l’interprétation imprévisible et extensive par les juridictions nationales des dispositions litigieuses de droit pénal, au détriment des requérants. Or, en droit roumain, le principe de légalité des délits et des peines interdit l’application extensive des dispositions pénales au détriment des accusés. Compte tenu de ce qui précède, la sensibilisation des tribunaux internes aux exigences découlant de la Convention en ce domaine, telles qu’elles ressortent de l’arrêt de la Cour européenne, semble une mesure apte à prévenir des violations semblables.

A cette fin, la traduction en roumain de l’arrêt de la Cour européenne a été publiée au Journal Officiel nº 420 du 23 juin 2010 et l’arrêt a été diffusé aux juridictions internes. Par ailleurs, la jurisprudence de la Cour européenne est régulièrement présentée et discutée dans le cadre des cours de formation initiale et continue des magistrats. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.