Rybacki împotriva Poloniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)240 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rybacki împotriva Poloniei Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Convenția mai jos și Curtea) [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzelor (ref.

invoc) Hotărârea Definitivului Rybacki (52479/99) 13/01/2009 13/04/2009 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul membru pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; după examinarea, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, a bilanțului de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa) care a luat notă de faptul că Tribunalul de Primă Instană a acordat reclamantului satisfacia corectă prevăzută în hotărâre; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funciile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenia în aceste cauze și DECIDE de la . Anexă la Rezoluia CM/ResDH(□)240 Informaii privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Rybacki împotriva Poloniei [3] TRADUCERE Descrierea cauzei Cauzei prezenta cauză se referă la durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului între 1996 și 1999 în măsura în care motivele de prelungire a detenției n Aceasta se referă, de asemenea,

la încălcarea dreptului reclamantului de a se apăra prin faptul că are la dispoziție un reprezentant la alegerea sa, având în vedere că: o decizie a procurorului nu a putut, timp de mai mult de șase luni în timpul detenției sale (mai-noiembrie 1996), să comunice cu avocatul său în afara dreptului procurorului sau cu o persoană desemnată de acesta (încălcarea articolului) 6§3c), coroborată cu alineatul (1) al aceluiași articol. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat notă de faptul că nu a avut motive suficiente pentru a impune această restricție, deoarece nu a existat niciun semn al unui risc de coluziune în contactele dintre avocat și reclamant. Nici deontologia profesională a avocatului, nici legalitatea comportamentului său nu au fost puse în discuție.

Faptul că, pe toată durata restricțiilor, autoritățile responsabile cu urmărirea penală au adunat numeroase dovezi și că au pregătit activ actul de punere sub acuzare, iar durata considerabilă a acestei perioade nu poate decât să susțină concluzia că lipsa contactelor fără obstacole cu avocatul au afectat exercitarea efectivă a drepturilor reclamantului de a se apăra. În ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (3) din convenție, ar trebui remarcat faptul că reținerea provizorie în cauză s-a încheiat. În ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (c) coroborat cu art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul avea posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii penale în conformitate cu art. 540§3 din Codul de procedură penală.

El nu a formulat o cerere de satisfacție echitabilă. În aceste circumstanțe, nu pare necesară nici o altă măsură. II. Măsuri cu caracter general 1. Încălcarea art. 5§3 din Convenție Măsurile cu caracter general sunt examinate în cadrul grupului de afaceri Trzaska (solicitarea nr. 25792/94). §1 din același articol al Convenției a. Modificări legislative Curtea a arătat că dreptul justițiarului de a comunica cu avocatul său în afara domeniului de aplicare al unei terțe părți face parte din cerințele de bază ale unui proces echitabil într-o societate democratică și că aceasta decurge din art. 6§3c) din Convenție. Acest drept, care nu este definit în mod expres în Convenție, poate face totuși obiectul anumitor restricții (§56 din hotărârea Curții).

64 din Codul de procedură penală din 1969, aplicabil la momentul faptelor, un justițiar aflat în detenție provizorie putea comunica cu pârâtul său în lipsă de terți, cu excepția cazului în care procurorul își rezerva dreptul de a fi prezent ori de câte ori reclamantul își vedea avocatul (§ 30 din hotărârea Curții). Această dispoziție nu mai este în vigoare. În temeiul articolului 73§4 din noul Cod de procedură penală din 1997, cererea procurorului de a fi prezent în persoană sau de a fi reprezentat de o persoană pe care a autorizat-o, în cazul în care o persoană deținută comunică cu avocatul său, nu poate fi prelungită sau formulată o dată expirată o perioadă de paisprezece ani zile de la data plasării în detenție a suspectului.

Acest lucru poate fi considerat ca o restricție autorizată de convenție. Având în vedere modificările legislative din 1997, nu pare necesară nicio altă măsură. b. Publicație și difuzare L a hotărârii Curții a fost tradusă în poloneză și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.ms.gov.pl. Acesta a fost adresat tuturor cursurilor de recurs și Parchetului General, însoțit de o cerere de a-l difuza judecătorilor și procurorilor și a fost trimis, de asemenea, la școala națională a judecătorilor și procurorilor pentru a fi inclus în programul de formare pentru judecători. Ministerul Justiției a solicitat, de asemenea, Comitetului Central al Serviciului Penitenciar să difuzeze hotărârea în fața entităților sale subordonate.

III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură de natură individuală în prezenta cauză și că măsurile cu caracter general adoptate, în special modificările legislative, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, vor preveni încălcări similare și că Polonia și-a îndeplinit astfel obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46§1 din Convenție în ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (c) coroborat cu alineatul (1) din același articol al Convenției. În plus, observă că măsurile cu caracter general privind încălcarea articolului 5 alineatul (3) din convenție sunt examinate în cadrul grupului de afaceri Trzaska (solicitarea nr. 25992/94) [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 în cadrul celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

[2] A se vedea, de asemenea, recomandările pe care le-a adoptat în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec (2004)6 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind îmbunătățirea căilor de atac interne. [3] Informații furnizate la 14 iunie 2011 de autoritățile poloneze.

Résolution CM/ResDH(2011)240 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Rybacki contre Pologne Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »)) [2] , Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif ; Nom des affaires (réf.

requête) Arrêt du Définitif le Rybacki (52479/99) 13/01/2009 13/04/2009 Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt; Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe) ; Ayant noté que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)240 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Rybacki contre Pologne

BILAN D’ACTION

[3] TRADUCTION Description de l’affaire La présente affaire concerne la durée excessive de la détention provisoire du requérant entre 1996 et 1999 dans la mesure où les motifs pour prolonger la détention n’étaient ni « pertinents », ni « suffisants » (violation de l’article 5§3 de la Convention). Elle concerne aussi la violation du droit du requérant de se défendre en ayant l’assistance d’un défenseur de son choix, étant donné qu’en vertu d’une décision du procureur il n’a pu, pendant plus de six mois au cours de sa détention (entre mai et novembre 1996), communiquer avec son avocat hors de l’écoute du procureur ou d’une personne désignée par celui-ci (violation de l’article 6§3c), combiné au § 1 du même article).

La Cour européenne des droits de l’homme a noté qu’il n’y avait pas de motifs suffisants pour imposer cette restriction, car il n’y avait pas de signe d’un risque de collusion dans les contacts entre l’avocat et le requérant. Ni la déontologie professionnelle de l’avocat, ni la légalité de son comportement n’ont été mises en cause. Le fait que pendant toute la durée des restrictions, les autorités chargées des poursuites ont rassemblé des éléments de preuves fort nombreux et qu’elles ont préparé activement l’acte de mise en accusation, et la durée considérable de cette période ne peuvent qu’étayer la conclusion selon laquelle l’absence de contacts sans entrave avec l’avocat ont nui à l’exercice effectif des droits du requérant de se défendre.

I. Mesures de caractère individuel En ce qui concerne la violation de l’article 5§3 de la Convention, il convient de noter que la détention provisoire en cause a pris fin. S’agissant de la violation de l’article 6§3c), combiné avec l’article 6§1 de la Convention, le requérant avait la possibilité de demander la réouverture de la procédure pénale conformément à l’article 540§3 du Code de procédure pénale. Il n’a pas formulé de demande de satisfaction équitable. Dans ces circonstances, aucune autre mesure ne semble nécessaire. II. Mesures de caractère général 1. Violation de l’article 5§3 de la Convention : Les mesures de caractère général sont examinées dans le cadre du groupe d’affaires Trzaska (requête n o 25792/94).

2. Violation de l’article 6§3c), combiné au §1 du même article de la Convention a. Modifications législatives La Cour a relevé que le droit du justiciable de communiquer avec son avocat hors de l’écoute d’un tiers fait partie des exigences de base d’un procès équitable dans une société démocratique et qu’il découle de l’article 6§3c) de la Convention. Ce droit, qui n’est pas défini expressément dans la Convention, peut pourtant faire l’objet de certaines restrictions (§56 de l’arrêt de la Cour). En vertu de l’article 64 du Code de procédure pénale de 1969, applicable à l’époque des faits, un justiciable placé en détention provisoire pouvait communiquer avec son défenseur en l’absence de tiers sauf si le procureur se réservait le droit d’être présent chaque fois que le requérant voyait son défenseur (§ 30 de l’arrêt de la Cour).

Cette disposition n’est plus en vigueur. En vertu de l’article 73§4 du nouveau Code de procédure pénale de 1997, la demande du procureur d’être présent en personne, ou d’être représenté par une personne qu’il a autorisée, quand un personne détenue communique avec son défenseur, ne peut être prolongée ou formulée une fois expiré un délai de quatorze jours à compter de la date du placement en détention du suspect. Ceci peut être considéré comme une restriction autorisée par la Convention. Etant donné les modifications législatives de 1997, aucune autre mesure ne semble nécessaire. b. Publication et diffusion : L’arrêt de la Cour a été traduit en polonais et publié sur le site internet du ministère de la Justice ( www.ms.gov.pl ). Il a été adressé à l’ensemble des cours d’appel et au parquet général, accompagné d’une demande de le diffuser aux juges et aux procureurs.

Il a aussi été envoyé à l’Ecole nationale des juges et procureurs pour qu’il figure dans le programme de formation destiné aux magistrats. Le ministère de la Justice a également demandé au Comité central du Service pénitentiaire de diffuser l’arrêt à ses entités subordonnées. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure de caractère individuel n’est nécessaire dans la présente affaire et que les mesures de caractère général adoptées, en particulier les modifications législatives, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme, vont prévenir des violations similaires et que la Pologne s’est ainsi conformée aux obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46§1 de la Convention pour ce qui est de la violation de l’article 6§3c), combiné au §1 du même article de la Convention.

De plus, il note que les mesures de caractère général concernant la violation de l’article 5 § 3 de la Convention sont examinées dans le cadre du groupe d’affaires Trzaska (requête n o 25792/94). [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres. [2] voir aussi les recommandations qu’il a adoptées dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation Rec (2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes. [3] Informations fournies le 14 juin 2011 par les autorités polonaises.