CASES OF KAVAKCI, SILAY, ILICAK AND SOBACI AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2010)184 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Kavakçı, Sılay, Ilıcak și Sobacı împotriva Turciei (Documentele nr. 71907/01 (Kavakçı) și 8691/02 (Sılay), hotărârile din 5/04/2007, finală la 07/07/2007; 15394/02 (Ilıcak), hotărârea din 5/04/2007, finală la 24/09/2007, rectificată la 14/12/2007; 26733/02 (Sobacı), hotărârea din 29/11/2007, finală la 29/02/2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumit în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului reclamanților la alegeri libere din cauza limitărilor temporare ale drepturilor lor politice în urma dizolvării partidului lor politic de către Curtea Constituțională (violarea articolului 3 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)184 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Kavakçı, Sılay, Ilıcak și Sobacı împotriva Turciei Cazurile se referă la încălcarea dreptului la libertatea electorală al reclamanților, care au fost aleși în aprilie 1999 la Marea Adunare Națională Turcă ca membri ai Partisi Fazilet (Partiul Virtud). În iunie 2001, Curtea Constituțională a dizolvat Fazilet Partisi pe baza faptului că partidul, care și-a bazat programul politic, în special pe tema porțirii carcasei islamice, a devenit un centru de activități în contradicție cu principiul constituțional al secularismului. În concluzia sa, Curtea Constituțională s-a bazat pe art. 69§6 din Constituție (la momentul material) și a luat în considerare acțiunile și declarațiile președintelui partidului și a unora dintre directorii și membrii săi, inclusiv a reclamanților. Reclamanții au fost acuzați în mod specific de următoarele infracțiuni: Ilıcak și dl Sobacı de a face anumite declarații în public care conțin propaganda anti-seculară, doamna Cavakçı de a face un jurământ înaintea Adunării Naționale care poartă un carucior islamic și dl Sılay de a publica o carte care conține propaganda antiseculară. Conform art. 69§8 din Constituție ca măsură auxiliară, Curtea Constituțională a interzis atât reclamanții să devină membri fondatori, membri obișnuiți, lideri sau auditori de orice alt partid politic timp de cinci ani. Curtea Europeană a susținut că dispozițiile constituționale privind dizolvarea partidelor politice în vigoare în timpul material au fost foarte largi în domeniul lor de aplicare. Toate acțiunile și declarațiile membrilor partidului ar putea fi imputate partidului în scopul constatării că acesta este un centru de activități contrar Constituției și de a ordona dizolvarea sa. Nu s-a făcut nicio distincție în funcție de gradul de implicare a membrilor în activitățile în cauză. În acest caz, unii membri ai părții, inclusiv președintele și vicepreședintele său, ale căror situație a fost comparabilă cu cea a reclamanților, nu au avut nicio sancțiune impusă acestora. Prin urmare, Curtea a considerat că sancțiunile impuse reclamanților nu au fost proporționale cu obiectivele legitime urmărite (violație la art. 3 din Protocolul nr. 1). Plățile de justă satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Kavakçi 71907/01 000 EUR 000 EUR plătite pe 21/09/2007 Sιlay 8691/02 000 EUR 000 EUR plătite la 21/09/2007 Ilιcak 15394/02 000 EUR 000 EUR plătite la 11/12/2007 Sobacι 26733/02 Nu satisfacție echitabilă b) Măsuri individuale Restricțiile impuse reclamanților de către Curtea Constituțională în 2001, care constă în interzicerea de a deveni membri fondatori, membri obișnuiți, lideri sau auditori ai oricărui alt partid politic au expirat în 2006 și au fost ridicate. Astfel, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale art. 69 § 6 din Constituția turcă pusă în întrebări în aceste cazuri a fost modificat în 2001 (a se vedea § 27 din hotărârea). În versiunea sa actuală, art. 69 § 6 specifică circumstanțele în care pot fi atribuite partidului acțiunilor sau declarațiilor membrilor unui partid politic. Dispozițiile modificate conțin acum următoarea propoziție: „Un partid politic se consideră că a devenit centrul activităților [în raport cu principiile constituționale de independență a statului, a drepturilor omului, a egalității și a statului de drept, a suveranității națiunii, a democrației și a secularismului] numai atunci când aceste activități sunt desfășurate intensiv de membrii partidului respectiv sau sunt permise implicit sau explicit de marea adunare, președinție sau organele centrale de decizie sau administrativă ale partidului respectiv, sau de către ședința generală sau consiliul executiv de grup la Marea Adunare Națională Turcă sau atunci când aceste activități sunt desfășurate în coordonare direct cu organele părți menționate mai sus”. În plus, a fost adăugat un nou paragraf la art. 69, care prevede acum sancțiuni mai puțin stricte decât închiderea unei părți, o măsură care ar conduce automat la restricții politice impuse membrilor săi ale căror acțiuni și/sau declarații au fost atribuite părții respective. Curtea Europeană a remarcat cu satisfacție aceste amendamente și a declarat că „restricțiile politice asupra unei persoane ar avea loc, fără îndoială, mult mai puțin frecvent și drepturile politice ar fi consolidate” (a se vedea §48 din Hotărârea Kavakçı, §35 din Hotărârea Sılay, §38 Hotărârea Ilıcak și §34 din Hotărârea Sobacı). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste și că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)184

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Kavakçı, Sılay, Ilıcak and Sobacı against Turkey

(Applications Nos. 71907/01 (Kavakçı) and 8691/02 (Sılay), judgments of 5/04/2007, final on 5/07/2007; 15394/02 (Ilıcak), judgment of 5/04/2007, final on 24/09/2007, rectified on 14/12/2007,

26733/02 (Sobacı), judgment of 29/11/2007, final on 29/02/2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in these cases concerns the breach of the applicants’ right to free elections due to temporary limitations on their political rights following the dissolution of their political party by the Constitutional Court (violation of Article 3 of Protocol No. 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)184

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of

Kavakçı, Sılay, Ilıcak and Sobacı

against Turkey

Introductory case summary

The cases concern the violation of the right to electoral freedom of the applicants, who had been elected in April 1999 to the Turkish Grand National Assembly as members of

Fazilet Partisi

(the Virtue Party). In June 2001 the Constitutional Court dissolved

Fazilet Partisi

on the ground that the party, which had based its political programme in particular on the issue of wearing the Islamic headscarf, had become a centre of activities contrary to the constitutional principle of secularism.

In arriving at its conclusion, the Constitutional Court relied on Article 69§6 of the Constitution (as at the material time) and took account of the actions and statements of the party’s Chair and some of its directors and members, including the applicants. The applicants were specifically accused of the following offences: Ms

Ilıcak and Mr Sobacı of making certain statements in public containing anti-secular propaganda, Ms

Kavakçı of taking an oath before the National Assembly wearing an Islamic headscarf, and Mr Sılay of publishing a book containing anti-secular propaganda. As provided in Article 69§8 of the Constitution as an ancillary measure, the Constitutional Court banned both applicants from becoming founder members, ordinary members, leaders or auditors of any other political party for five years.

The European Court held that the constitutional provisions concerning the dissolution of political parties in force at the material time had been very broad in their scope. All actions and statements by party members could be imputed to the party for the purposes of finding it to be a centre of activities contrary to the Constitution and ordering its dissolution. No distinction was made according to the degree of involvement of members in the activities in question. In the present case some party members, including its Chair and deputy Chair, whose situation had been comparable to that of the applicants, had had no sanctions imposed on them. The Court therefore considered that the sanctions imposed on the applicants had not been proportionate to the legitimate aims pursued (violation of Article 3 of Protocol No. 1).

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Kavakçi

71907/01

-

-

4

000 EUR

4

000 EUR

Paid on

21/09/2007

Sιlay

8691/02

-

-

3

000 EUR

3

000 EUR

Paid on

21/09/2007

Ilιcak

15394/02

-

-

5

000 EUR

5

000 EUR

Paid on

11/12/2007

Sobacι

26733/02

No just satisfaction

b) Individual measures

The restrictions imposed on the applicants by the Constitutional Court in 2001, which consist of a ban from becoming founder members, ordinary members, leaders or auditors of any other political party expired in 2006 and they were lifted. Thus, no other individual measure appears to be necessary.

II.

General measures

Article 69 § 6 of the Turkish Constitution called into question in these cases was amended in 2001 (see §27 of the judgment). In its current version, Article 69 § 6 specifies the circumstances under which actions or statements of members of a political party may be attributed to the party. The amended provisions now contains the following sentence: “A political party shall be deemed to have become the centre of activities [against Constitutional principles of independence of the state, of human rights, of equality and of the rule of law, of sovereignty of the nation, of democracy and secularism] only when such activities are carried out intensively by the members of that party or condoned implicitly or explicitly by the grand assembly, chairmanship or the central decision-making or administrative organs of that party or by the group’s general meeting or group executive board at the Turkish Grand National Assembly or when these activities are carried out in co-ordination with the above-mentioned party organs directly”.

Furthermore, a new paragraph has been added to Article 69, which now provides sanctions less stringent than closure of a party, a measure which would automatically lead to political restrictions imposed on its members whose actions and/or statements had been attributed to that party.

The European Court noted with satisfaction these amendments and stated that “the political restrictions on an individual would, without a doubt, take place much less frequently and political rights would be reinforced” (see §48 of Kavakçı judgment, §35 of Sılay judgment, §38 Ilıcak judgment and §34 of Sobacı judgment).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction and that the general measures adopted will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies