CASE OF JABARI AND D. AND OTHERS AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2011)311 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Jabari și D. și alții împotriva Turciei (a se vedea apendicele pentru detalii privind cazurile) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă în principal la faptul că există un risc real de a fi supus reclamanților unui tratament contrar articolului 3 dacă acestea ar trebui să fie returnate în Iran (violații articolului 3) și lipsa unui remediu eficace în acest sens (cazul Jabari, încălcarea articolului 13) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)311 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Jabari și D. și alții împotriva Turciei Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la încălcări potențiale ale articolului 3 din cauza faptului că cererile de azil ale reclamanților au fost refuzate de către autoritățile numai din cauza faptului că reclamanții nu au respectat cerințele procedurale în temeiul regulamentului privind azil. Cerințele lor au fost respinse fără a fi luate în considerare dacă există un risc real de a fi supuși unui tratament contrar articolului 3 în cazul în care acestea ar trebui să fie returnate în Iran (violație la art. 3). Cazul Jabari se referă, de asemenea, la absența unui remediu eficace, deoarece instanța administrativă competentă nu a examinat riguros afirmația că există motive substanțiale de temere că există un risc de maltrat în țara de destinație. Curtea administrativă nu a luat în considerare, de asemenea, posibilitatea suspendării punerii în aplicare a măsurii de expulsie (violație la art. 13). Plata unor juste satisfacții și măsuri individuale Detalii privind justa satisfacție Cazul și aplicarea Hotărârea finală privind prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Jabari 40035/98 11/7/2000 11/10/2000 Nu numai satisfacția acordată D. și altele 24245/03 22/06/06 23/10/06 EUR 4143 EUR 4143 EUR plătită la 23/01/2007 b) Măsuri individuale În cazul Jabari, reclamantul a fost acordat un permis de ședere în Turcia după hotărârea Curții Europene. A obținut o viză canadiană și a părăsit Turcia la 25 septembrie 2001 cu scopul de a stabili în Canada. În cazul D. și al altor cazuri, reclamanții au primit statutul de refugiat în Turcia. După aceea, au obținut de la autoritățile canadiane un permis de reședință regenerabil și au părăsit Turcia la 12/11/2008 cu permisiunea Ministerului Internului. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârile Curții Europene au fost traduse și publicate în Buletinul legislației judiciare al Ministerului Justiției, termenul limită pentru solicitarea azilului politic a crescut de la cinci la zece zile după amendamentele introduse în Regulamentele privind reclamanții de azil politic în 1999. Termenul de zece zile începe din ziua în care un reclamant de azil politic intră în Turcia prin modalități legale sau ilegale. Autoritățile turce au furnizat o serie de exemple ale deciziilor Consiliului de Stat în acest sens. Este evident din aceste exemple că extratereștrii nu sunt expulzați automat după expirarea termenului de 10 zile. În plus, autoritățile competente sunt obligate să efectueze o evaluare a faptului că o persoană este sub amenințarea unui tratament bolnav sau a unei torturi, dacă este expusă în țara de origine a Turciei. Alte aspecte referitoare la dreptul la o soluție eficace în această chestiune sunt examinate în contextul altor hotărâri ale Curții Europene care sunt în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri prin procedura tacită, în conformitate cu decizia luată în cea de-a 1128-a ședință (decembrie 2011) în ceea ce privește punctul F.

Resolution CM/ResDH(2011)311

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Jabari and D. and others against Turkey

(See appendix for details of cases)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases mainly concern the fact that there was a real risk of the applicants being subjected to treatment contrary to Article 3 if they were to be returned to Iran (violations of Article 3) and lack of an effective remedy in this regard (case of Jabari, violation of Article 13) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)311

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Jabari and D. and others against Turkey

Introductory case summary

These cases concern potential violations of Article 3 due to the fact that the applicants’ asylum requests were refused by the authorities solely on the grounds that applicants have failed to comply with procedural requirements under the Asylum Regulation. Their requests were rejected without a consideration made as to whether there was a real risk of the applicants being subjected to treatment contrary to Article 3 if they were to be returned to Iran (violation of Article 3).

The Jabari case also concerns the absence of an effective remedy because the competent administrative court failed to scrutinize rigorously the claim that there existed substantial grounds for fearing that there was a risk of ill-treatment in the country of destination. The administrative court also failed to consider the possibility of suspending the implementation of the expulsion measure (violation of Article

13).

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Case and application

Judgment of

Final on

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Jabari 40035/98

11/7/2000

11/10/2000

No just satisfaction awarded

D. and others 24245/03

22/06/06

23/10/06

--

--

EUR 4143

EUR 4143

Paid on 23/01//2007

b) Individual measures

In the Jabari case, the applicant was granted a residence permit in Turkey following the judgment of the European Court. She obtained a Canadian visa and left Turkey on 25 September 2001 with the aim of settling in Canada.

In the D. and others case, the applicants were granted “refugee status” in Turkey. Afterwards, they obtained from the Canadian authorities a renewable residence permit, and left Turkey on 12/11/2008 with the permission of the Ministry of the Interior.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The judgments of the European Court were translated and published in the Judiciary Legislation Bulletin of the Ministry of Justice.

The deadline for requesting political asylum was increased from five to ten days following the amendments introduced in Regulations on political asylum seekers in 1999. The ten day deadline starts from the day when a political asylum seeker enters into Turkey through legal or illegal ways. The Turkish authorities provided a number of examples of the Council of State decisions in this respect. It appears from these examples that aliens are not automatically expelled following the expiry of the 10 day deadline. It also appears from the examples provided that courts interpret Turkish law in compliance with Turkey’s international commitments. Furthermore, the competent authorities are under an obligation to carry out an assessment as to whether a person is under the threat of ill

‑

treatment or torture if expelled to his or her country of origin.

Other issues concerning the right to an effective remedy in this matter are being examined in the context of other judgments of the European Court pending before the Committee of Ministers.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that Turkey have thus complied with their obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers by tacit procedure in accordance with the decision taken at the 1128th meeting (December

2011) under item F.