CASE OF KARAPANAGIOTOU AND OTHERS AGAINST GREECE

Rezoluția CM/ResDH(2011)219 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Karapanagiotou și alții împotriva Greciei Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală privind Karapanagiotou și altele (nr. 1571/08) 28 octombrie 2010 28 ianuarie 2011 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele);

Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acesteia.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)219 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Karapanagiotou și alții împotriva Greciei Cazul KARAPANAGIOTOU și alții împotriva Greciei (Declarația nr. 1571/08) Hotărârea din 28 octombrie 2010 – Finala din 28 ianuarie 2011 Raportul de acțiune al guvernului grec Introducere: Cazul de mai sus se referă la încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil, garantat în temeiul articolului 6.1 din Convenție, și mai ales la dreptul de acces la o instanță, din cauza faptului că instanța națională a aplicat o dispoziție specială care acordă statului un drept preferențial în ceea ce privește termenul de introducere a unei cereri de stabilire a cuantumului unitar final al compensației pentru expropriare.

Concluziile Curții: Curtea a afirmat că statul a primit un tratament preferențial în ceea ce privește termenul de introducere a unei cereri de determinare a cuantumului unitar final de compensare pentru expropriare și că reclamanții au fost plasate într-o poziție de dezavantaj clar în raport cu statul. Reclamanții nu au prezentat niciun cost și cheltuieli și cererea acestora în ceea ce privește prejudiciile materiale a fost respinsă de Curte din cauza faptului că nu exista nicio legătură cauzală între presupusa încălcare și presupusa prejudiciu material. Prin urmare, din punctul de vedere al Guvernului, nicio măsură individuală nu este solicitată de hotărâre. II. Măsuri generale Diseminare/publicare Hotărârea în cauză, împreună cu o traducere certificată în limba greacă, a fost prezentată Ministerului Justiției, astfel încât toate instanțele implicate să fie informate în mod corespunzător, în conformitate cu art. 46.1 din Convenție.

De asemenea, a fost publicată pe site-ul Consiliului Juridic de Stat (www.nsk.gov.gr Amendament legislativ Prin intermediul unei noi dispoziții (Secțiunea 12 din Legea nr. 3514/2006), art. 11.2 din „Codul de procedură la care statul este Partid” (decretul regulamentar al 26.6/10.7/1944) a fost modificat astfel încât suspendarea termenelor în timpul perioadei de vacanță a instanței (de la 1 iulie la 15 septembrie pe an) să se aplice nu numai statului, ci și persoanelor private care sunt părți la proceduri judiciare împotriva statului.

art. 11.2 din „Codul de procedură la care statul este parte” (decret regulamentar de la 26.6/10.7/1944) prevede acum că, cu efect de la 20 decembrie 2006 (data la care secțiunea 12 din Legea nr. 3514/2006 a intrat în vigoare) nici o perioadă de prelungire nu se desfășoară în timpul vacanței de judecată, fie pentru stat, fie pentru celelalte părți la proceduri și se suspendă orice termen care a început să se desfășoare înainte de perioada de vacanță, împreună cu auzul martorilor. În acest sens, problema suspendării termenelor în perioada de vacanță a Curții în avantajul statului a fost în cele din urmă soluționată prin legislație (a se vedea CM/ResDH(2010)165 [3] , cazul Platakou c. Grecia) și în conformitate cu jurisprudența Curții și cu cea a instanțelor naționale înalte (a se vedea, printre altele, hotărârile 12/2002 ale Curții de Casație și 2808/2002 și 1781/2006 ale Consiliului de Stat).

Având în vedere natura specifică și unică a cauzei în cauză, în care Curtea a constatat că „declarând că suspendarea termenului prevăzut la art. 11.2 se aplică și persoanelor private expropriate, Curtea de Casație a afirmat doar situația legii la data hotărârii sale, dar nu a extras concluzii cu privire la legislația aplicabilă la momentul în care reclamanții și statul au înaintat problema Curții de Apel”, este dificil de conceput că o încălcare similară ar putea reveni.

Având în vedere toate cele de mai sus, Guvernul grec consideră că nu este necesară nicio măsură suplimentară, fie individuală, fie generală, și că hotărârea în cauză a fost executată [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților miniștri [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne [3] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)219 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Karapanagiotou and others against Greece The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”) [2] , Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final; Case name (App.

No.) Judgment of Final on Karapanagiotou and others (No. 1571/08) 28 October 2010 28 January 2011 Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations; Having invited the authorities of the respondent state to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment; Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix); Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment; DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)219 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Karapanagiotou and others against Greece Case of KARAPANAGIOTOU and others v. Greece (Application No. 1571/08) Judgment of 28 October 2010 – Final on 28 January 2011 Action report by the Greek Government Introduction: The above case relates to the violation of the applicants’ right to a fair trial, guaranteed under Article 6.1 of the Convention, and more particularly of the right of access to a court, on the ground that the national courts applied a special provision granting the State a preferential right in respect of the time-limit for the introduction of an application to determine the final unit amount of compensation for expropriation.

Findings of the Court: The Court held that the State had been given preferential treatment with regard to the time-limit for the introduction of an application to determine the final unit amount of compensation for expropriation and that the applicants had been placed in a position of clear disadvantage in relation to the State. I. Individual measures The applicants did not submit any costs and expenses and their request in respect of pecuniary damage was dismissed by the Court on the ground that there was no causal link between the alleged violation and the alleged pecuniary damage. Consequently, from the Government’s point of view, no individual measure is called for by the judgment. II. General measures 1. Dissemination/publication The judgment in question, together with a certified translation in Greek, has been submitted to the Ministry of Justice so that all the courts involved are duly informed, in accordance with Article 46.1 of the Convention.

It has also been published on the website of the State Legal Council ( www.nsk.gov.gr ) 2. Legislative amendment By means of a new provision (Section 12 of Law No. 3514/2006), Article 11.2 of the “Code of Procedures to which the State is Party” (regulatory decree of 26.6/10.7/1944) was amended so that the suspension of the time-limits during the court vacation period (i.e. from 1 July to 15 September each year) applies not only to the State but also to private individuals who are party to judicial proceedings against the State.

Article 11.2 of the “Code of Procedures to which the State is Party” (regulatory decree of 26.6/10.7/1944) now provides that with effect from 20 December 2006 (the date on which Section 12 of Law No. 3514/2006 entered into force) no limitation period shall run during the court vacation either for the State or for the other parties to proceedings and that any time-limit which had begun to run before the vacation period, along with the hearing of witnesses, shall be suspended. This being said, the question of the suspension of time-limits during the court vacation period to the advantage of the State has been finally settled by legislation (see CM/ResDH(2010)165 [3] , the case of Platakou v. Greece) and in line with the case-law of the Court and that of the national high courts (see, among many others, judgments 12/2002 of the Court of Cassation, and 2808/2002 and 1781/2006 of the Council of State).

Given the specific and unique nature of the case in question, in which the Court found that “by declaring that the suspension of the time-limit provided for under Article 11.2 also applied to expropriated private individuals, the Court of Cassation merely stated the situation of the law on the date of its judgment, but did not draw any conclusions as to the legislation that was applicable at the time when the applicants and the State referred the matter to the Court of Appeal”, it is difficult to conceive that a similar violation could reoccur. In view of all the foregoing, the Greek Government considers that no additional measure, whether individual or general is required and that the judgment in question has been executed.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies [2] See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies. [3] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies.