CASE OF ORAL AGAINST TURKEY (2)

Rezoluția CM/ResDH(2011)278 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Orală nr. 2 împotriva Turciei (documentul nr. 18384/04, hotărârea nr. 25/11/2008, finală la 25/02/2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte la comitet după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la nedreptatea anumitor proceduri în fața instanței fiscale (violarea articolului 6§1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate în vederea respectării obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta hotărârile; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)278 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul oral (n. 2) împotriva Turciei Cazul se referă la nedreptatea anumitor proceduri în fața unei instanțe fiscale în sensul că un raport de experți care a fost crucial pentru rezultatul procesului nu a fost comunicat reclamantului, care a fost astfel respinsă posibilitatea de a formula observații privind concluziile expertului (violația articolului 6§1). În ianuarie 2000, reclamantul a sezionat o instanță fiscală pentru a contesta amenzile fiscale impuse de autoritățile municipale Küçük Cekmece, susținând, contrar opiniei municipiului, că declarațiile sale anterioare privind impozitul pe proprietate au fost corecte. Tribunalul a solicitat un raport de experți pe care se bazează verdictul său, dar care nu a fost dezvăluit reclamantului. Curtea Europeană a considerat că nerespectarea raportului de experți, care a avut un efect determinant asupra rezultatului procedurii, a pus reclamantul într-o situație de dezavantaj clar în ceea ce privește administrația fiscală. De asemenea, a considerat că includerea raportului în dosarul tribunalului fiscal nu este un mijloc de remediere a situației reclamantului. Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale susținute. În ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea a considerat că nu ar putea specula în ceea ce privește rezultatul procedurii, dacă nu s-a produs încălcarea. În conformitate cu art. 53/1 litera (a) din Legea privind procedurile administrative, care se aplică și procedurii în fața instanțelor fiscale, se poate formula o cerere de redeschidere a procedurilor interne în cazul în care Curții Europene au constatat o încălcare a convenției. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost tradusă în turc, trimisă instanțelor înalte și autorităților relevante și publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției din Turcia (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). Autoritățile turce au considerat că problema dezvăluită de această hotărâre a fost izolată și că publicarea și diseminarea hotărârii Curții ar fi, prin urmare, suficiente pentru a preveni în viitor încălcări similare. Prin urmare, nu sunt necesare alte măsuri generale. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)278

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Oral No. 2 against Turkey

(Application No. 18384/04, judgment of 25/11/2008, final on 25/02/2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns unfairness of certain proceedings before a tax court (violation of Article 6§1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum; and

- general measures preventing, similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)278

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Oral (No. 2) against Turkey

The case concerns the unfairness of certain proceedings before a tax court in that an expert report which was crucial to the outcome of the trial was not communicated to the applicant, who was thus denied the possibility of making observations concerning the expert’s conclusions (violation of Article 6§1).

In January 2000, the applicant seised a tax court in order to contest fiscal fines imposed upon him by the municipal authorities of Küçük Cekmece, contending, counter to the opinion of the municipality, that his earlier property tax declarations had been correct. The tribunal called for an expert report upon which its verdict was based but which was not disclosed to the applicant.

The European Court considered that the failure to disclose the expert report, which had a determining effect on the outcome of the proceedings, had placed the applicant in a situation of clear disadvantage as against the tax administration. It also considered that the inclusion of the report in the tax tribunal’s dossier was not a means of remedying the applicant’s situation.

I.

Individual measures

The European Court considered that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction in respect of non-pecuniary damage sustained. With regard to pecuniary damage, the Court held that it could not speculate as to the outcome of the proceedings had the violation not occurred.

According to Article 53/1(ı) of the Law on Administrative Procedure, which also applies to the proceedings before tax courts, a request for reopening of domestic proceedings may be made in cases where the European Court found a violation of the Convention.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The European Court’s judgment was translated into Turkish, sent out to the high courts and relevant authorities, and published on the official web site of the Turkish Ministry of Justice (

www.inhak-bb.adalet.gov.tr

). The Turkish authorities considered that the problem revealed by this judgment was an isolated one, and that the publication and dissemination of the Court’s judgment would therefore be sufficient to prevent similar violations in the future. Therefore, no further general measures appear necessary.

Conclusions

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies