Islamic Republic of Iran Shipping Lines împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2011)275 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Republicii Islamice a Iranului Linii de transport transport împotriva Turciei (domanda nr. 40998/98, hotărârea din 13/12/2007, finală la 13/03/2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la confiscarea nejustificată a unei nave și a mărfurilor sale timp de peste un an cu privire la suspiciunile de contrabandă de arme (violarea articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcării de către Curte cere, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții atribuite în hotărâre, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)275 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Liniilor de transport a Republicii Islamice a Iranului împotriva Turciei Cazul se referă la confiscarea, în octombrie 1991, a unei nave care zboară pavilionul cipriot, precum și a încărcăturii sale cu suspiciune de contrabandă de arme. Nava a fost închiriată de reclamantul, o companie navală iraniană. Curtea Europeană a remarcat că, în decembrie 1991, în urma unei anchete privind această chestiune, Ministerul turc al Afacerilor Externe a confirmat că încărcarea transportată de către reclamant aparține Iranului și că confiscarea acestuia nu poate fi justificată de preocupări de securitate națională.

Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că nu există nici o justificare a impunerii navei până în decembrie 1992, atunci când navei și mărfurile sale au fost restaurate și a considerat că refuzul instanțelor naționale de a compensa societatea reclamantă pentru daunele suportate a impus o sarcină disproporționată pentru aceasta (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu juste satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli totale 35 000 EUR ------- 35 000 EUR Plătit la 19/06/2008 b) Măsuri individuale Nava și marfa sa au fost eliberate și Curtea Europeană a remarcat că reclamantul a primit prejudiciu material în procedura de arbitraj ulterioară (§ 115 din hotărâre).

În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost tradusă în turc, trimisă în instanțe înalte și autoritățile relevante și publicată pe site-ul oficial al Ministerului Turc al Justiției (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). Autoritățile turce au considerat că problema dezvăluită de această hotărâre a fost izolată și că publicarea și diseminarea hotărârii Curții ar fi, prin urmare, suficiente pentru a preveni în viitor încălcări similare. Prin urmare, nu sunt necesare măsuri generale suplimentare. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)275 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Islamic Republic of Iran Shipping Lines against Turkey (Application No. 40998/98, judgment of 13/12/2007, final on 13/03/2008) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the unjustified seizure of a ship and its cargo for over a year on suspicion of arms smuggling (violation of Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that,

the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violation by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)275 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Islamic Republic of Iran Shipping Lines against Turkey The case concerns the seizure in October 1991 of a ship flying the Cypriot flag as well as its cargo on suspicion of arms smuggling. The ship was chartered by the applicant, an Iranian shipping company. The European Court noted that in December 1991, following an investigation into the matter, the Turkish Ministry of Foreign Affairs confirmed that the cargo transported by the applicant belonged to Iran and that its seizure could not be justified by national security concerns. The European Court therefore considered that there was no justification for impounding the vessel until December 1992, when the ship and its cargo were restored.

It also took the view that the refusal of national courts to compensate the applicant company for the damage sustained imposed a disproportionate burden upon it (violation of Article 1 of Protocol No. 1). I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total 35 000 EUR ------ 35 000 EUR Paid on 19/06/2008 b) Individual measures The vessel and its cargo were released and the European Court noted that the applicant received pecuniary damages in subsequent arbitration proceedings (§ 115 of the judgment). Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II. General measures The European Court’s judgment was translated into Turkish, sent out to the high courts and relevant authorities, and published on the official web site of the Turkish Ministry of Justice ( www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). The Turkish authorities considered that the problem revealed by this judgment was an isolated one and that the publication and dissemination of the Court’s judgment would therefore be sufficient to prevent similar violations in the future. Therefore, no further general measures appear necessary. Conclusions The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies