Morel împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2011) 273 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mörel/Turcia (Recerne n 33663/02, Hotărârea din 14/06/2007, definitivă la 14/09/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile din cauza respingerii pentru întârziere a acțiunii sale în despăgubire pentru expropriere, în timp ce exproprierea nu i-a fost notificată în mod corespunzător (încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în lai) - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 273 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mörel/Turcia Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile ca urmare a respingerii de către instanțele naționale a acțiunii sale în despăgubiri suplimentare pentru expropriere pe motiv că a fost intentată fără întârziere, chiar dacă exproprierea nu i-a fost notificată în mod corespunzător. În 1988, autoritățile au decis să exproprieze un bun imobil care aparținea reclamantului, însă acestea nu au reușit să-l identifice pe proprietar în măsura în care declarațiile fiscale aferente nu mai erau disponibile și că titlul de proprietate din registrul de proprietate al reclamantului a însemnat că proprietarul său inițial nu mai era la zi.

Având în vedere faptul că o notificare directă nu a fost posibilă, exproprierea a fost anunțată în ziarele locale, precum și prin difuzor în oraș, în conformitate cu art. 10 din Legea privind exproprierea nr. 2942. În 1996, în cazul în care reclamantul a luat cunoștință de dreptul la expropriere, acesta a introdus o acțiune de despăgubire, pe baza unui principiu de drept turc conform căruia perioada de prescripție nu este scurtă în lipsa unei notificări valabile. Cu toate acestea, tribunalele au considerat că modul în care a fost notificată exproprierea era justificabil și, prin urmare, termenul de prescripție a expirat deja. Curtea Europeană a considerat că autoritățile nu au dat dovadă de diligență suficientă în ceea ce privește notificarea reclamantului de a-și deține proprietatea și că instanțele ar fi trebuit să își asume excepția pe care o invocase.

Astfel, Curtea a considerat că reclamantul a fost privat de proprietatea sa fără despăgubiri adecvate (încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale totală 400 EUR ------ 000 EUR 400 EUR Plata la 5/12/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă semnificativă în ceea ce privește prejudiciul material suferit. Prin urmare, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II.

Măsuri generale L. Hotărârea Curții Europene a fost tradusă în turcă, trimisă instanțelor superioare și autorităților în cauză, și publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției din Turcia (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ) Autoritățile turce consideră că problema descoperită de această cauză este de natură izolată și că publicarea și difuzarea hotărârii Curții sunt măsuri suficiente pentru a preveni noi încălcări similare. Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)273 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Mörel contre Turquie (Requête n o 33663/02, arrêt du 14/06/2007, définitif le 14/09/2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit du requérant au respect de ses biens en raison du rejet pour tardiveté de son action en indemnisation pour expropriation et ce, alors que l’expropriation ne lui avait pas été notifiée de manière adéquate (violation de l’article 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

dans le délai imparti, l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)273 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Mörel contre Turquie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la violation du droit du requérant au respect de ses biens du fait du rejet par les tribunaux nationaux de son action en indemnisation additionnelle pour expropriation au motif qu’elle avait été intentée hors délai, alors même que l’expropriation ne lui avait pas été notifiée de manière adéquate. En 1988, les autorités avaient décidé d’exproprier un bien immobilier appartenant au requérant. Elles n’ont cependant pas pu identifier son propriétaire dans la mesure où les déclarations fiscales y afférent étaient introuvables et que le titre de propriété dans le registre foncier n’indiquait que son propriétaire initial et n’était plus à jour.

Etant donné qu’une notification directe n’était pas possible, l’expropriation a été annoncée dans les journaux locaux ainsi que par haut-parleurs dans la ville, conformément à l’article 10 de la loi sur l’expropriation n o 2942. En 1996, lorsque le requérant a pris connaissance de l’expropriation, il a intenté une action d’indemnisation, en se fondant sur un principe de droit turc selon lequel la période de prescription ne court pas en l’absence d’une notification valable. Cependant les tribunaux ont estimé que la manière dont l’expropriation avait été notifiée était justifiable, et que donc le délai de prescription avait déjà expiré. La Cour européenne a estimé que les autorités n’avaient pas fait preuve de diligence suffisante dans le cadre de la notification au requérant de l’expropriation de sa propriété et que les tribunaux auraient dû accueillir l’exception qu’il avait invoquée.

La Cour a donc estimé que le requérant avait été privé de son bien sans indemnisation adéquate (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 30 400 EUR ---- 4 000 EUR 34 400 EUR Payé le 5/12/2007 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable significative au titre du préjudice matériel subi. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres. II.

Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en turc, envoyé aux juridictions supérieures et autorités concernées, et publié sur le site officiel du Ministère turc de la Justice ( www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). Les autorités turques estiment que le problème révélé par cette affaire est de nature isolée et que la publication et diffusion de l’arrêt de la Cour sont des mesures suffisantes pour prévenir de nouvelles violations similaires. Par conséquent aucune autre mesure générale ne semble nécessaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est nécessaire, hormis le paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.