CASE OF AMATO AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2011)272 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Amato împotriva Turciei (documentul nr. 58771/00, hotărârea nr. 03/05/2007, finală la 12/11/2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale, deoarece autoritățile au refuzat să compenseze demolarea casei sale, astfel cum a ordonat instanțelor, pe motiv că a pus în pericol viața (art. 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)272 Informații privind măsurile de a respecta hotărârea în cazul Amato împotriva Turciei Cazul introductiv Cazul se referă la demolarea domiciliului reclamantului de către autoritățile fără plata compensației (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1). În 1994, reclamantul a cumpărat o casă într-un cartier care a fost declarată o „zonă naturală de dezastru” după o mare glisare de teren cu aproximativ treizeci de ani înainte. Când reclamantul a cumpărat-o, casa a fost vacantă și în ruine. În 1995, a apărut o altă glistă de roci și unele dintre casele din cartier au suferit alte daune. Autoritățile au stabilit că casa reclamantului a pus în pericol viața comunității. În consecință, la cererea Direcției de Lucrări Publice și Decontare, Biroul Guvernatorului Izmir a ordonat să fie demolată fără întârziere. La demolarea, reclamantul a depus o acțiune de compensare. Cu toate acestea, Curtea Administrativă Izmir a respins cererea, constatând că reclamantul era conștient că casa era situată într-o zonă de dezastru, că casa sa vacantă și distrusă nu avea valoare istorică sau arhitecturală și că constituia o amenințare imediată pentru siguranța publică. În 1998, Curtea Administrativă Supremă a susținut această decizie. Curtea Europeană a constatat că, deși demolirea a fost justificată în aceste circumstanțe, lipsa totală de compensare supărată, în detrimentul reclamantului, echilibrul echitabil care trebuia atins între protecția proprietății și cerințele interesului general. Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 1500 EUR 1000 EUR 2500 EUR Plăți la 06/02/2008 b) Măsuri individuale Curtea a remarcat că, atunci când baza încălcării constatate este lipsa compensației, compensația nu trebuie să reflecte neapărat valoarea deplină a proprietății. Prin urmare, Curtea a acordat o sumă forfetară care să corespundă așteptărilor legitime ale reclamantului de a obține compensații (art. 32). Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsurile generale Hotărârea Curții Europene a fost tradusă în turc și transmisă autorităților relevante. Autoritățile turce au considerat că problema dezvăluită prin această hotărâre este una izolată și că publicarea și difuzarea hotărârii Curții ar fi, prin urmare, suficientă pentru a preveni încălcări similare în viitor. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)272

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Amato against Turkey

(Application No. 58771/00, judgment of 03/05/2007, final on 12/11/2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the breach of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions in that the authorities refused to compensate the demolition of his house as ordered by the courts on the ground that it posed life-threatening danger (Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)272

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Amato against Turkey

Introductory case summary

The case concerns the demolition of the applicant’s house by the authorities without payment of compensation (violation of Article 1 of Protocol No. 1).

In 1994, the applicant bought a house in a neighbourhood which had been declared a “natural disaster area” following a major landslide about thirty years before. When the applicant bought it, the house was vacant and in ruins. In 1995, another rockslide occurred and some of the houses in the neighbourhood sustained further damage. The authorities established that the applicant’s house posed life-threatening danger for the community. Accordingly, at the request of the Directorate of Public Works and Settlement, the Izmir Governor’s Office ordered it to be demolished without delay.

Upon demolition, the applicant filed an action for compensation. However, the Izmir Administrative Court dismissed the request, finding that the applicant had been aware that the house was located in a disaster area, that his vacant and ruined house had no historical or architectural value and that it posed an immediate threat to public safety. In 1998, the Supreme Administrative Court upheld this decision.

The European Court found that although the demolition was justified under the circumstances, the total lack of compensation upset, to the applicant’s detriment, the fair balance that needed to be struck between the protection of property and the requirements of the general interest.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

1500 EUR

-

1000 EUR

2500 EUR

Paid on 06/02/2008

b) Individual measures

The Court noted that when the basis of the violation found is the lack of compensation, the compensation need not necessarily reflect the full value of the property. The Court therefore awarded a lump sum that would correspond to the applicant’s legitimate expectations to obtain compensation (§ 32).

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The European Court’s judgment was translated into Turkish and sent out to the relevant authorities. The Turkish authorities considered that the problem revealed by this judgment was an isolated one and that the publication and dissemination of the Court’s judgment would therefore sufficient to prevent similar violations in the future.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies