CASE OF IRIBARREN PINILLOS AGAINST SPAIN

Rezoluția CM/ResDH(2011)266 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Iribarren Pinillos împotriva Spaniei Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală privind Iribarren Pinillos (36777/03) 8/01/2009 8/04/2009 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)266 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Iribarren Pinillos împotriva Spaniei raport de acțiune [3] CAUZĂ: IRIBARREN PINILLOS versus cerere nr.: 36777/2003 DATA ÎNTREGĂRI: 8/1/2009 DATA EXECUȚIEI ÎNTREGENTUL 8/4/2009 ORIGINAL FRENCH Curtea Europeană a susținut că s-a încălcat articolele 3 și 6.1 din convenție, această ultimă încălcare care rezultă din nerespectarea dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil, deși Curtea a recunoscut că acest caz este oarecum complex. art. 3 din Convenție a fost încălcat ca urmare a prejudiciului suferit de reclamant în cursul unei demonstrații violente și a faptului că remediul pentru obținerea unei compensații adecvate pentru prejudiciul suferit nu a fost eficace în practică, datorită absenței unei anchete eficace. Hotărârea se referă la scârme grave și violente în cartierele istorice din Pamplona. Manifestanții au format baricade pe străzi și focuri aprinse și poliția a fost obligată, de câteva ore la sfârșit, să utilizeze fum și grenade lacrimi de gaze (§8). Reclamantul, care participase la skirmishes, a fost grav rănit de o grenadă de fum aruncată de la o scurtă distanță de poliția anti-riot. 1) MĂSURI INDIVIDUALE: A) Compensarea prejudiciilor materiale și morale . Justa satisfacție acordată în hotărâre include compensarea deplină pentru prejudiciul cauzat reclamantului. De fapt, hotărârea prevede compensarea în ceea ce privește: prejudiciu material, trecut și viitor, și compensarea în acest sens a fost fixată la 100.000 Euro (§72). Prejudiciu moral, care este evaluat la 40.000 Euro (§75). Cheltuieli, care sunt evaluate la 30.000 Euros (§77). În consecință, Curtea Europeană a inclus în justa satisfacție compensație completă pentru fiecare dintre aspectele pentru care reclamantul a solicitat reparație (prejudiciu material, prejudiciu moral și cheltuieli). Trebuie remarcat că Curtea a inclus toate daunele "atât trecute cât și viitoare" în estimarea sa a prejudiciilor materiale. Satisfacție echitabilă, la suma de 174.800 Euros, a fost plătită reclamantului la 17/6/2009, după cum se poate observa din documentele justificative deja furnizate. B) Difuzarea hotărârii . După cum se poate observa din documentele justificative furnizate, hotărârea a fost difuzată cât mai larg posibil: a fost tradusă în spaniolă, transmisă unui număr mare de organisme judiciare și publicată în buletinul de ziare al Ministerului Justiției. În acest mod, a fost făcută și reparație pentru prejudiciul moral suferit. Spania consideră că nu este necesar să se prevadă orice alt tip de măsuri individuale, având în vedere că hotărârea prevede compensarea pentru toate daunele suferite. 2) MĂSURI GENERALE A) Diseminarea hotărârii Hotărârea a fost difuzată în mare măsură pentru a se asigura că persoanele responsabile de aplicare a legii sunt familiarizate cu jurisprudența Curții și evită astfel de încălcări în viitor. B) În ceea ce privește utilizarea disproporționată a forței din punctul de vedere al articolului 3 CEDO: B-1) Cadru de reglementare: Faptul că, în temeiul dreptului penal spaniol, tortura și maltraturile sunt considerate infracțiuni consolidează protecția deja impusă de art. 1 din Convenția ONU împotriva Torturii (articolele 173 și următoarele din Codul penal: tortura și alte infracțiuni împotriva integrității morale). Legislația spaniolă care reglementează „Forțele de Securitate și Corpurile” oferă multe garanții drepturilor cetățenilor. Legea organică spaniolă 2/1986, din 13 martie privind forțele de securitate spaniole ("Fuerzas y Cuerpos de Seguridad") stabilește principiile de bază care reglementează intervențiile poliției. Aceste principii constituie un cod autentic care reglementează activitățile tuturor forțelor de poliție din Spania. Legislația stabilește limite pentru utilizarea forței în general și pentru utilizarea în special a armelor și prevede că această utilizare este legitimată numai dacă există o amenințare gravă pentru viața sau integritatea fizică a poliției sau a terților și că această utilizare trebuie să fie întotdeauna proporțională cu obiectivul, rezonabil și excepțional (art. 5). Regulamentele care reglementează răspunderea financiară a autorităților publice prevede că o compensație trebuie plătită oricărei persoane care suferă de daune, care pot dovedi că există o legătură cauzală între daunele suferite și funcționarea, normală sau altfel, a unui serviciu public (art. 139 și seg. din Legea spaniolă 30/1992, din 26 de ani) Noiembrie privind modalitățile juridice de reglementare a autorităților publice și a procedurii administrative. B-2) Curtea din Spania a adoptat jurisprudența Curții de Strasbourg privind necesitatea de a efectua investigații exhaustive în cazurile în care există plângeri de maltrat de către ofițeri de poliție. În 2008 (de aceea după faptele cazului) Curtea Constituțională spaniolă și-a prelungit și clarificat jurisprudența în ceea ce privește desfășurarea anchetelor în cazurile de tratament bolnav – și a emis șase hotărâri privind aceste chestiuni: hotărârile 34/2008 din 25 februarie, 52/2008 din 14 aprilie, 63/2008 din 26 mai, 69/2008 din 23 iunie, 107/2008 din 22 septembrie și 123/2008 din 20 octombrie. Curtea subliniază „în mod serios faptul că nu se observă această interdicție [tortură și tratament bolnav] [4] și tipul de acțiuni judiciare necesare pentru a asigura respectarea acesteia, având în vedere că este dificil să se detecteze acest tip de infracțiuni și având în vedere faptul că păstrarea integrității și demnității personale, principalul scop al interdicției, depinde în mare măsură de respectarea acestui principiu.” „Dreptul la protecție judiciară eficace poate fi, prin urmare, garantat numai în astfel de cazuri dacă există anchete adecvate și eficace privind elementele raportate”, care necesită „instrucțiuni speciale pentru a se asigura că toate liniile de anchetă rezonabile sunt urmărite în vederea verificării faptelor“. [5] În ceea ce privește ancheta penală privind tratamentul bolnav, au fost stabilite următoarele norme: „De asemenea, se ține seama de probabila absență de probe în acest tip de infracțiuni, care ar trebui să încurajeze judecătorul investigației să fie diligent în asigurarea faptului că toate măsurile de anchetă posibile sunt luate de fapt și să aplice principiul sarcinii de probă ca motive suficiente pentru a stabili ancheta penală în desfășurare, având în vedere dificultatea pentru victime să prezinte dovezi în sprijinul acuzațiilor lor” [6] „Situația oficială a persoanelor împotriva cărora sunt făcute astfel de acuzații este contrazisă de fermitate din partea instanțelor în ceea ce privește orice rezistență sau întârziere în căutarea probelor. Trebuie luată o grijă specială pentru a solicita dovezi din afara instituțiilor în cauză”. [7] Este deosebit de important că „în sensul anchetei trebuie să existe o presupunere că orice rănire ar putea fi avute după detenție și care nu exista în prealabil, se presupune că au fost infligate de persoanele responsabile pentru custodia lor”. [8] Jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește drepturile fundamentale este obligatorie pentru toți judecătorii și judecătorii (articolele 5.1 și 7.2 din Legea Curților Spaniole). B-3) S-au făcut eforturi determinate pentru formarea forțelor de securitate a statului și a întregului personal judiciar în domeniul drepturilor omului și, mai precis, în prevenirea și detectarea de răul tratament. Formarea drepturilor omului face parte nu numai de formarea lor inițială, ci și de formarea lor în serviciu. De exemplu, în 2005 a fost înființat un grup de lucru pentru revizuirea programelor de formare a poliției, în principal din punctul de vedere al drepturilor omului, care a fost desfășurat în cooperare cu Amnesty International (AI) pentru a completa respectiva formare cu materiale de predare și sfaturi de la experți detașați de AI. Secretariatul de Stat de Securitate (Ministrul Interior) a adoptat decretul 12/2007 privind comportamentul necesar de către membrii forțelor de securitate pentru a garanta dreptul persoanelor deținute sau sub custodia poliției. În conformitate cu decretul menționat, dispozițiile naționale și internaționale privind drepturile omului și utilizarea forței trebuie să facă parte din formarea inițială și în serviciu a forțelor de securitate. Se spune că formarea specifică face parte, de asemenea, din Planul Național pentru Drepturile Omului (măsura nr. 103), adoptat de guvernul spaniol la 12 decembrie 2008. C) În ceea ce privește durata rezonabilă a procedurilor: în conformitate cu documentul publicat de Consiliul Judiciar General, „indicatorii judiciari cheie” în 2010 (http://www.poderjudicial.es ), și în ciuda creșterii numărului de litigii, durata medie a procedurii în toate instanțele este perfect rezonabilă și stabilă. În special, lungimea medie a procedurilor în domeniul administrativ (sursa încălcării articolului 6.1 în acest caz) este următoarea: în instanța de primă instanță: 15,5 luni în instanța de 2a instanță: 12,0 luni Curtea de Casație: 17.5 luni Spania consideră, prin urmare, că nu sunt necesare măsuri generale suplimentare în ceea ce privește executarea hotărârii, deoarece acesta este un caz izolat. 3) SATISFACȚII: 174,800 Euro a fost plătită satisfacție echitabilă reclamantului la 17/6/2009, după cum se poate observa din documentele justificative deja furnizate. [1] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea măsurilor interne. [3] Aceasta nu este o traducere legală certificată [4] Hotărârea 34/2008, fonduri, al șaselea argument; [5] Hotărârea 34/2008, fonduri, al șaselea argument; [6] Hotărârea 52/2008, fonduri, al doilea argument; [7] Hotărârea 52/2008, fonduri, al doilea argument; [8] Hotărârea 52/2008, fonduri, al doilea argument.

Resolution CM/ResDH(2011)266

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Iribarren Pinillos against Spain

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”)

[2]

,

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final;

Case name (App. No.)

Judgment of

Final on

Iribarren Pinillos (36777/03)

8/01/2009

8/04/2009

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations;

Having invited the authorities of the respondent state to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment;

Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix);

Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)266

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Iribarren Pinillos against Spain

ACTION REPORT

[3]

CASE: IRIBARREN PINILLOS versus SPAIN

APPLICATION Nº: 36777/2003

DATE OF JUDGMENT: 8/1/2009

DATE OF EXECUTION OF JUDGMENT 8/4/2009

ORIGINAL FRENCH

The European Court held that there had been a violation of Articles 3 and 6.1 of the Convention, the latter violation resulting from a failure to comply with the applicant’s right to a hearing within a reasonable time, although the Court acknowledged that the case was somewhat complex.

Article 3 of the Convention was violated as a result of the harm suffered by the applicant during a violent demonstration and of the fact that the remedy to obtain appropriate compensation for the harm suffered was not effective in practice, due to the absence of an effective investigation. The judgment refers to serious and violent skirmishes in the historical neighbourhoods of Pamplona. The demonstrators had formed barricades on the streets and lit fires and the police had been obliged, for hours on end, to use smoke and tear gas grenades (§8). The applicant, who had been taking part in the skirmishes, was seriously injured by a smoke grenade thrown from a short distance by the anti-riot police.

1) INDIVIDUAL MEASURES:

A) Compensation of pecuniary and non-pecuniary damages

. The just satisfaction awarded in the judgment includes full compensation for the harm caused to the applicant. In fact, the judgment provides for compensation in respect of:

-

Pecuniary damage, past and future, and compensation in this regard was fixed at 100,000 Euros (§72).

-

Non pecuniary damage, which is assessed at 40,000 Euros (§75).

-

Expenses, which are assessed at 30,000 Euros (§77).

Consequently, the European Court included in the just satisfaction full compensation for each of the aspects for which the applicant sought reparation (pecuniary damage, non-pecuniary damage and expenses). It should be noted that the Court included all damages "both past and future" in its estimation of the pecuniary damages.

Just satisfaction, to the sum of 174,800 Euros, was paid to the applicant on 17/6/2009, as can be seen from the supporting documents already provided.

B) Dissemination of the judgment

. As can be seen from the supporting documents provided, the judgment has been disseminated as widely as possible: it was translated into Spanish, forwarded to a large number of judicial bodies and published in the newsletter of the Ministry of Justice. In this way reparation was also made for the moral prejudice suffered.

Spain considers that there is no need to provide for any other type of individual measures given that the judgment provides for compensation for all of the damages suffered.

2) GENERAL MEASURES

A) Dissemination of the judgment

. The judgment was widely disseminated to ensure that the persons responsible for applying the law are familiar with the Court’s case-law and avoid such violations in future.

B) With regard to the disproportionate use of force from the standpoint of Article

3 ECHR:

B-1) Regulatory framework:

-

The fact that under Spanish criminal law torture and ill-treatment are considered offences reinforces the protection already imposed by Article 1 of the UN Convention against Torture (Article 173 et seq. of the Criminal Code: torture and other crimes against moral integrity).

-

Spanish legislation governing the "Security Forces and Corps" provides many safeguards to citizen’s rights. Spanish Organic Law 2/1986, of 13 March on Spanish Security Forces ("Fuerzas y Cuerpos de Seguridad") establishes the basic principles governing police interventions. These principles constitute a genuine code governing the activities of all police forces in Spain. The legislation establishes limits for the use of force in general and the use of weapons in particular and stipulates that such use is legitimate only if there is a serious threat to the life or physical integrity of the police or of third parties and that use must always be proportional to the aim, reasonable and exceptional (Article

5).

-

The regulations governing the financial liability of the public authorities stipulates that compensation must be paid to anyone suffering damages, who can prove that there is a causal link between the damage suffered and the functioning, normal or otherwise, of a public service (Article 139 and seq. of the Spanish Law 30/1992, of 26

November on the legal arrangements governing public authorities and administrative procedure).

B-2) Court practice in Spain

. The Spanish Constitutional Court has adopted the case-law of the Strasbourg Court concerning the need to conduct exhaustive investigations in cases where there are complaints of ill-treatment by police officers.

In 2008 (therefore after the facts of the case) the Spanish Constitutional Court extended and clarified its case-law with regard to the conduct of investigations in cases of ill treatment – and handed down six judgments on such matters: judgments 34/2008 of 25 February, 52/2008 of 14 April, 63/2008 of 26 May, 69/2008 of 23 June, 107/2008 of 22 September, and 123/2008 of 20 October.

-

The Court underlines “the seriousness of failure to observe this prohibition [torture and ill treatment]

[4]

and the type of judicial action required to ensure compliance with it, given that it is difficult to detect this type of offence and in view of the fact that the preservation of personal integrity and dignity, the main purpose of the prohibition, depends to a very large degree on observance of this principle”.

-

“The right to effective judiciary protection can therefore only be guaranteed in such cases if there is adequate and effective investigation of the elements reported”, which requires “special instructions to ensure that all reasonable lines of investigation are pursued in ascertaining the facts“.

[5]

With regard to the criminal investigation concerning ill treatment, the following rules have been established:

-

“Among other things account shall be taken of the probable absence of evidence in this type of offence, which should encourage the investigation judge to be diligent in ensuring that all possible measures of investigation are actually taken and to apply the principle of burden of proof as sufficient grounds for setting the criminal investigation in motion, given the difficulty for victims to submit evidence in support of their allegations”

[6]

-

“The official status of the persons against whom such allegations are made shall be counterbalanced by firmness on the part of the courts in dealing with any resistance or delay in seeking evidence. Particular care must be taken to seek evidence from outside the institutions concerned”.

[7]

-

It is particularly important that “for the purposes of the investigation there has to be a presumption that any injuries prisoners might have following detention and which did not exist beforehand, are presumed to have been inflicted by the persons responsible for their custody”.

[8]

The case-law of the Constitutional Court with regard to fundamental rights is binding on all judges and courts (Section 5.1 and 7.2 of the Spanish Courts Act.).

B-3) Determined efforts have been made to train state security forces and all judicial staff in human rights

and, more specifically, in preventing and detecting ill-treatment. Human rights training is part of not only their initial but also their in-service training.

For example, a working group was set up in 2005 to review police training programmes, mainly from the standpoint of human rights. This work was carried out in co-operation with Amnesty International (AI) to supplement the said training with teaching materials and advice from experts seconded by AI.

The Security State Secretariat (Interior Ministry) adopted decree 12/2007 on the behaviour required from the members of security forces to guarantee the right of persons under detention or under police custody. Pursuant to said decree, national and international provisions on human rights and the use of force have to be part of the initial and in-service training of security forces.

Said specific training is also part of the Human Rights National Plan (measure no. 103), adopted by the Spanish Government on 12 December 2008.

C) With regard to the reasonable length of proceedings

: according to the document published by the General Judicial Council, “Key judicial indicators” in 2010 (

http://www.poderjudicial.es

), and despite the increase in the number of disputes, the average length of proceedings in all of the courts is perfectly reasonable and stable.

In particular, the average length of proceedings in the administrative field (the source of the violation of Article 6.1 in the present case) is as follows:

-

in the court of 1st instance: 15.5 months

-

in the court of 2nd instance: 12.0 months

-

Court of Cassation: 17.5 months

Spain therefore considers that no further general measures with regard to execution of the judgment are necessary as this is an isolated case.

3) JUST SATISFACTION:

174.800 Euros just satisfaction was paid to the applicant on 17/6/2009, as can be seen from the supporting documents already provided.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies

[2]

See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies.

[3]

This is not a legally certified translation

[4]

Judgment 34/2008, merits, 6th argument;

[5]

Judgment 34/2008, merits, 6th argument;

[6]

Judgment 52/2008, merits, 2nd argument;

[7]

Judgment 52/2008, merits, 2nd argument;

[8]

Judgment 52/2008, merits, 2nd argument.