CASE OF NATUNEN AGAINST FINLAND

Rezoluția CM/ResDH(2011)206 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Natunen împotriva Finlandei (Dociunea nr. 21022/04, hotărârea din 31 martie 2009 – Finală la 30 iunie 2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dreptul reclamantului de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale, în sensul faptului că autoritățile, probabil în cursul anchetei preliminare din 2002, au distrus anumite înregistrări telefonice care au făcut imposibil ca apărarea să-și verifice ipotezele cu privire la relevanțăa înregistrărilor și să dovedească corectitudinea lor în fața instanțelor de judecată (violația articolului 6 alineatul (1) luată împreună cu art. 6 alineatul (3) litera (b)) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Finlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)206 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Natunen împotriva Finlandei Acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale, datorită distrugerii, probabil de către autoritățile, în cursul anchetei preliminare în 2002, a anumitor înregistrări telefonice care au făcut imposibil pentru apărarea de a verifica ipotezele sale cu privire la relevanța înregistrărilor și de a dovedi corectitudinea lor în fața instanțelor de judecată (violația articolului 6 alineatul (1) luată împreună cu art. 6 alineatul (3) litera (b). Curtea Europeană a constatat că nu a existat nici o încălcare din partea autorităților, care au fost obligate de legea în vigoare în momentul respectiv pentru a distruge înregistrările telefonice impugnate. Cu toate acestea, Curtea a remarcat că o procedură în care autoritatea investigatoare însuși încearcă să evalueze ce informații pot sau nu pot fi relevante pentru acest caz nu poate respecta art. 6(1) (a se vedea §§47 și 49 din hotărâre). Plata unor juste satisfacții și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 500 EUR 800 EUR 300 EUR plătite la 29/09/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că atribuirea unei juste satisfacții în ceea ce privește prejudiciile morale a furnizat suficiente remedii în acest caz, având în vedere, în special, distrugerea înregistrărilor telefonice. În urma hotărârii Curții Europene, reclamantul a depus un recurs extraordinar la Curtea Supremă la 27 august 2009. Având în vedere hotărârea Curții Europene, Curtea Supremă a hotărât, la 10 noiembrie 2010, să nu anuleze sau să anuleze hotărârea Curții de Apel din Helsinki care a condamnat reclamantul, printre altele, din motive Condamnarea nu a fost bazată numai pe înregistrările telefonice, ci și pe alte dovezi. În consecință, nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Legislația relevantă a fost modificată prin Legea 646/2003, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Noua legislație prevede că informațiile superflue obținute prin intercepția telecomunicațiilor, dar nu sunt legate de infracțiune, sau care se referă la o altă infracțiune decât cea reglementată de autorizație, trebuie distruse după ce cazul a fost decis sau eliminat în mod definitiv din doc (a se vedea §22 din hotărâre). Un comunicat de presă a fost dat în aceeași zi în care a fost eliberată hotărârea. În plus, hotărârea a fost difuzată către autoritățile naționale relevante, precum și către Ombudsmanul Parlamentar, Biroul Cancelarului Justiției, Comitetul pentru Legea Constituțională a Parlamentului, Curtea Supremă și Curtea Administrativă Supremă. Hotărârea a fost publicată în baza de date legală Finlex în limba engleză, împreună cu un rezumat în finlandeză (www.finlex.fi III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Finlanda și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)206

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Natunen against Finland

(Application No. 21022/04, judgment of 31 March 2009 – Final on 30 June 2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the applicant’s right to have adequate time and facilities for the preparation of his defence, in that the authorities, presumably during the pre-trial investigation in 2002, destroyed certain telephone recordings which made it impossible for the defence to verify its assumptions about the relevance of the recordings and to prove their correctness before the trial courts (violation of Article 6, paragraph 1 taken together with Article 6, paragraph 3(b)) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with Finland’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)206

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Natunen against Finland

Introductory case summary

This case concerns a violation of the applicant’s right to adequate time and facilities for the preparation of his defence, due to the destruction, by the authorities presumably, during the pre-trial investigation in 2002, of certain telephone recordings which made it impossible for the defence to verify its assumptions as to the relevance of the recordings and to prove their correctness before the trial courts (violation of Article 6(1) taken together with 6(3)(b).

The European Court found that there was no misconduct on the part of the authorities, who were obliged by the law in force at the time to destroy the impugned telephone recordings. However, the Court noted that a procedure where the investigating authority itself attempts to assess what information may or may not be relevant to the case, cannot comply with Article

6(1) (see §§47 and 49 of the judgment).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

--

2

500 EUR

3

800 EUR

6

300 EUR

Paid on 29/09/2009

b) Individual measures

The European Court considered that the award of just satisfaction in respect of non-pecuniary damage provided sufficient redress in this case, having regard in particular to the destruction of the telephone recordings.

Following the European Court’s judgment, the applicant lodged an extraordinary appeal with the Supreme Court on 27 August 2009. Taking into account the European Court’s judgment, the Supreme Court decided on 10 November 2010 not to vacate or set aside the judgment of the Helsinki Court of Appeal convicting the applicant, on the grounds

inter alia

that the conviction was not based solely on the telephone recordings but also on other evidence. Consequently, no other measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The relevant legislation was amended by Act 646/2003, which came into force on 1 January 2004. The new legislation states that superfluous information obtained through interception of telecommunications but not related to the offence, or pertaining to an offence other than that covered by the authorisation, is to be destroyed after the case has been definitively decided or removed from the docket (see §22 of the judgment).

A press release was given the same day the judgment was issued. Additionally, the judgment was disseminated to the relevant national authorities, as well as to the Parliamentary Ombudsman, the Office of the Chancellor of Justice, the Committee for Constitutional Law of the Parliament, the Supreme Court and the Supreme Administrative Court. The judgment was published in the legal database Finlex in English, along with a summary in Finnish (

www.finlex.fi

).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required in this case apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Finland has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph

1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies