W. și alte 3 cauze împotriva Finlandei

Rezoluția CM/ResDH(2011)205 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului W., A.H., D. și A.L.

împotriva Finlandei (Depunerea nr. 14151/02, hotărârea din 24 aprilie 2007, finală la 24 iulie 2007 Cererea nr. 46602/99, hotărârea din 10 mai 2007, finală la 10 august 2007 Cererea nr. 30542/04, hotărârea din 7 iulie 2009, finală la 6 noiembrie 2009) Cererea nr. 23220/04, hotărârea din 27 ianuarie 2009, finală la 27 aprilie 2009 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la nedreptatea anumitor proceduri penale, deoarece reclamanții au fost condamnați pentru abuz sexual asupra copiilor pe baza unei înregistrări video ale declarațiilor copiilor, fără a avea posibilitatea de a pune în întrebări copiilor (violații la art. 6 alineatul (1), luate împreună cu art. 6 alineatul (3) litera (d) (violații la art. 6 alineatul (1) numai în D) (a se vedea detaliile din apendicele);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate în vederea respectării obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta hotărârile; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)205 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârilor în cazul W., A.H., D. și A.L. împotriva Finlandei Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la nedreptatea procedurilor penale referitoare la condamnările reclamanților, finală între 1998 și 2004, pentru abuzul sexual asupra copiilor.

Curtea Europeană a remarcat că reclamanții nu au primit posibilitatea de a pune întrebări copiilor în timpul procedurii, iar singurele probe directe (în mod virtual, singurele probe din W) împotriva reclamanților erau declarațiile videovizate ale copiilor (violația articolului 6 alineatul (1), luată împreună cu art. 6 alineatul (3) litera (d) (violația din art. 6 alineatul (1) numai în D). Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli totale W. (14151/02) 3.000 EUR 8.062 11.062 EUR Pagate la 24/2007 A.H. (46602/99) 3.000 EUR 6.000 EUR 9.000 EUR Pagate la 9/11/2007 D. (30542/04) 4 000 EUR 917 EUR 10 917 EUR Pagate la 08/02/2010 A.L.

(232220/04) 3 000 EUR 402 EUR 3 402 EUR plătite la 26/06/2009 b) Măsuri individuale Reclamanții au avut posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii (capitolul 31, art. 2 din Codul de Procedură Judicială). În plus, Curtea Europeană le-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II.

Măsuri generale Codul de procedură judiciară a fost modificat la 1 octombrie 2003 în sensul că mărturia unei persoane sub 15 ani sau a unei persoane deranjate mintal, înregistrată pe audio sau pe videoclip în timpul unei anchete preliminare la judecată, poate fi utilizată ca dovezi numai cu condiția ca acuzatul să aibă posibilitatea de a pune întrebări persoanei care depune mărturie (capitolul 17, art. 11 alineatul (2)). În plus, hotărârile Curții Europene au fost transmise autorităților naționale relevante, precum și Ombudsmanului Parlamentar, Biroul Cancelarului Justiției, Comitetul pentru Legea Constituțională a Parlamentului, Curtea Supremă și Curtea Administrativă Supremă. Hotărârile au fost publicate în baza de date legală Finlex în limba engleză, împreună cu rezumatele în finlandeză (www.finlex.fi III.

Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Finlanda și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)205 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights W., A.H., D. and A.L.

against Finland (Application No. 14151/02, judgment of 24 April 2007, final on 24 July 2007 Application No. 46602/99, judgment of 10 May 2007, final on 10 August 2007 Application No. 30542/04, judgment of 7 July 2009, final on 6 November 2009) Application No. 23220/04, judgment of 27 January 2009, final on 27 April 2009 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the unfairness of certain criminal proceedings in that the applicants were convicted for sexual abuse of children on the basis of a video recording of the children’s statements, without having the opportunity to question the children (violations of Article 6, paragraph 1, taken together with Article 6, paragraph 3 (d) (violation of Article 6, paragraph 1 only in D) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1,

of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)205 Information about the measures to comply with the judgments in the cases of W., A.H., D. and A.L. against Finland Introductory case summary These cases concern the unfairness of criminal proceedings relating to the applicants’ convictions, final between 1998 and 2004, for sexual abuse of children.

The European Court noted that the applicants had not been given the opportunity to put questions to the children during the proceedings, and the only direct evidence (virtually the sole evidence in W) against the applicants were the children’s’ videotaped statements (violation of Article 6 paragraph 1, taken together with Article 6, paragraph 3 (d) (violation of Article 6, paragraph 1 only in D)). I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total W. (14151/02) - 3,000 EUR 8,062 11,062 EUR Paid on 24/10/2007 A.H. (46602/99) - 3,000 EUR 6,000 EUR 9,000 EUR Paid on 9/11/2007 D. (30542/04) - 4 000 EUR 6 917 EUR 10 917 EUR Paid on 08/02/2010 A.L.

(23220/04) - 3 000 EUR 402 EUR 3 402 EUR Paid on 26/06/2009 b) Individual measures The applicants had an opportunity to request the reopening of the proceedings (Chapter 31, Article 2, of the Code of Judicial Procedure). In addition, the European Court awarded them just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. Consequently, no other individual measure appears necessary. II. General measures The Code of Judicial Procedure was amended on 1 October 2003 to the effect that the testimony of a person under 15, or a mentally disturbed person, recorded on audio or videotape during a pre-trial investigation may be used as evidence only on condition that the accused has been provided with an opportunity to have questions put to the person testifying (Chapter 17, Article 11 (2)). A press release was issued the same day as each judgment.

Additionally, the judgments of the European Court were sent out to the relevant national authorities, as well as to the Parliamentary Ombudsman, the Office of the Chancellor of Justice, the Committee for Constitutional Law of the Parliament, the Supreme Court and the Supreme Administrative Court. The judgments have been published in the legal database Finlex in English, along with summaries in Finnish ( www.finlex.fi ). III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required in these cases apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Finland has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies