Kallio și Hallu Lehtinen împotriva Finlandei

Rezoluția CM/ResDH(2011)201 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Kallio și Hannu Lehtinen împotriva Finlandei (Depunerile nr. 40199/02 și 32993/02, hotărârile din 22 iulie 2008, finală la 22 octombrie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la nedreptatea procedurii de impozitare îndreptate împotriva reclamanților, datorită refuzului instanțelor administrative de a desfășura audieri orale și de a auzi mărturia reclamanților sau a martorilor (violații la art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit,

Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)201 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Kallio și Hannu Lehtinen împotriva Finlandei Aceste cauze se referă la nedreptatea procedurii de impozitare introduse împotriva reclamanților, din cauza refuzului instanțelor administrative, în hotărârile din 2001 și 2002, de a desfășura audieri orale și de a auzi mărturia reclamanților sau a martorilor (violații la art. 6§1). Curtea Europeană a constatat că, în circumstanțele cazurilor reclamanților, în cazul în care întrebarea crucială a fost credibilitatea declarațiilor reclamanților și a martorilor, ar fi fost necesară o evaluare directă a dovezilor date în persoană.

Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Kallio (40199/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR plătite la 22/01/2009 Hannu Lehtinen (32993/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR plătite la 21/01/2009 b) Măsuri individuale Autoritățile finlandeze au declarat că, în conformitate cu Legea privind procedura judiciară administrativă (Legea nr. 586/1996), o decizie administrativă care a devenit finală poate fi supusă unui recurs extraordinar depus de un individ prin plângere procedurală, prin restabilirea termenului expirat sau anularea. Solicitarea de anulare a acestei decizii este formulată în fața Curții Supreme de Administrație, în general în termen de cinci ani de la data în care decizia a devenit finală. Prin urmare, reclamanții pot solicita o nouă deschidere a procedurii administrative în urma hotărârilor Curții Europene.

În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Hotărârile Curții Europene au fost publicate în baza de date Finlex (www.finlex.fi Rezumatele hotărârilor în finlandeză au fost publicate în aceeași bază de date. În plus, hotărârile au fost transmise numeroase autorități interne, inclusiv Ombudsmanul Parlamentar, Biroul Cancelarului Justiției, Comitetul Parlamentului/Legii Constituționale, Curtea Supremă, Curtea Administrativă Supremă, Ministerurile de Justiție, Interne și Finanțe, Curtea de Apel Turku, Curții Administrative Turku și Helsinki, Biroul Fiscal Regional de Sud-vest Finlanda și Biroul Fiscal Regional Uusimaa.

III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Finlanda a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)201 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Kallio and Hannu Lehtinen against Finland (Applications Nos.

40199/02 and 32993/02, judgments of 22 July 2008, final on 22 October 2008) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the unfairness of tax surcharge proceedings brought against the applicants, due to the administrative courts’ refusal to hold oral hearings and to hear the applicants’ testimony or that of witnesses (violations of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)201 Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Kallio and Hannu Lehtinen against Finland Introductory case summary These cases concern the unfairness of tax surcharge proceedings brought against the applicants, due to the administrative courts’ refusal, in decisions of 2001 and 2002, to hold oral hearings and to hear the applicants’ testimony or that of witnesses (violations of Article 6§1). The European Court found that in the circumstances of the applicants’ cases, where the crucial question had been the credibility of the applicants’ and witnesses’ statements, a direct assessment of their evidence given in person would have been necessary.

I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Kallio (40199/02) - 3 000 EUR 5 000 EUR 8 000 EUR Paid on 22/01/2009 Hannu Lehtinen (32993/02) - 3 000 EUR 8 000 EUR 11 000 EUR Paid on 21/01/2009 b) Individual measures The Finnish authorities stated that, according to the Administrative Judicial Procedure Act (Act No. 586/1996), an administrative decision that has become final may be subject to an extraordinary appeal lodged by an individual by means of procedural complaint, restoration of expired time or annulment. The application for annulment of such decision is made before the Supreme Administrative Court, in general within five years from the date when the decision became final.

The applicants may therefore request re ‑ opening of the administrative proceedings following the European Court’s judgments. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures The judgments of the European Court were published in the Finlex database ( www.finlex.fi ) . Summaries of the judgments in Finnish were published in the same database. Moreover, the judgments were sent out to numerous domestic authorities, including the Parliamentary Ombudsman, the Office of the Chancellor of Justice, the Parliament / Constitutional Law Committee, the Supreme Court, the Supreme Administrative Court, the Ministries of Justice, Interior and Finance, the Turku Appeal Court, the Turku and Helsinki Administrative Courts, the South-western Finland Regional Tax Office and the Uusimaa Regional Tax Office.

III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Finland has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies