AFFAIRE COMPAGNIE DE NAVIGATION DE LA REPUBLIQUE ISLAMIQUE D'IRAN CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)275 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Compania de navigație a Republicii Islamice d'Iran împotriva Turciei (Recherche n 40998/98, Hotărârea din 13/12/2007, definitivă la 13/03/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește confiscarea nejustificată a unei nave și a încărcăturii acesteia pentru mai mult de un an, sesizată pe baza unor suspiciuni de trafic de arme (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)275 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Compagnie de Navigation din Republica Islamică Iran împotriva Turciei Rezumat introductiv al cauzei În octombrie 1991, în cazul în care o navă care arborează pavilionul cipriot, precum și al încărcăturii sale se află sub suspiciunea de trafic de arme, nava a fost învestită de societatea reclamantă, o companie de navigație iraniană. Curtea Europeană a remarcat că, în decembrie 1991, în urma unei anchete efectuate, Ministerul Afacerilor Externe din Turcia a confirmat că încărcătura transportată de societatea reclamantă aparține Iranului și că confiscarea acesteia nu putea fi justificată prin considerente de securitate națională. Curtea a considerat că menținerea măsurii de executare până în decembrie 1992, data restituirii navei și a încărcăturii acesteia, a fost, prin urmare, nejustificată. În plus, Curtea a considerat că refuzul instanțelor naționale de la data la care societatea reclamantă pentru prejudiciul suferit a impus societății reclamante o sarcină disproporționată (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR -- 000 EUR Plătit la 19/06/2008 b) Măsuri individuale Nava și încărcătura acesteia au fost restituite, iar Curtea Europeană a constatat că societatea reclamantă a obținut o despăgubire pentru prejudiciul material în cadrul unei proceduri ulterioare în arbitraj (§115 din hotărâre). Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Tribunalul Curții Europene a fost tradus în limba turcă, trimis instanțelor superioare și autorităților în cauză și publicat pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din Turcia (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ) Autoritățile turce consideră că problema descoperită de această cauză este de natură izolată și că publicarea și difuzarea hotărârii Curții sunt măsuri suficiente pentru a preveni noi încălcări similare. Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)275

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Compagnie de navigation de la république islamique d’Iran contre Turquie

(Requête n

o

40998/98, arrêt du 13/12/2007, définitif le 13/03/2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la saisie injustifiée d’un navire et de sa cargaison pendant plus d’un an, saisie effectuée sur la base de soupçons de trafic d’armes (violation de l’article 1 du Protocole n

o

1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)275

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Compagnie de navigation de la république islamique d’Iran contre Turquie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la saisie en octobre 1991 d’un navire battant pavillon chypriote, ainsi que de sa cargaison, sur des soupçons de trafic d’armes. Le navire avait été affrété par la société requérante, une compagnie de navigation iranienne. La Cour européenne a noté qu’en décembre 1991, suite à une enquête effectuée, le Ministère turc des affaires étrangères avait confirmé que la cargaison transportée par la société requérante appartenait à l’Iran et que sa saisie ne pouvait être justifiée par des considérations de sécurité nationale. La Cour a estimé que le maintien de la mesure de saisie jusqu’en décembre 1992, date de la restitution du navire et de sa cargaison, était par conséquent injustifiée. La Cour a estimé en outre que le refus des juridictions nationales d’indemniser la société requérante pour le préjudice subi avait imposé une charge disproportionnée à cette dernière (violation de l’article 1 du Protocole n

o

1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

35

000 EUR

---

35

000 EUR

Payé le 19/06/2008

b) Mesures individuelles

Le navire et sa cargaison ont été restitués et la Cour européenne a constaté que la société requérante avait obtenu une indemnisation pour le préjudice matériel dans le cadre d’une procédure ultérieure en arbitrage (§115 de l’arrêt).

Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en turc, envoyé aux juridictions supérieures et autorités concernées, et publié sur le site officiel du Ministère turc des Affaires étrangères (

www.inhak-bb.adalet.gov.tr

). Les autorités turques estiment que le problème révélé par cette affaire est de nature isolée et que la publication et diffusion de l’arrêt de la Cour sont des mesures suffisantes pour prévenir de nouvelles violations similaires. Par conséquent aucune autre mesure générale ne semble nécessaire.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est nécessaire, hormis le paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.