Gog & Kolsuzoglu și Agbayir împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2011)274 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Gög, Kolsuzo Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la principiul certitudinii juridice de către instanțele naționale [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în lai) - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)274 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Gög, Kolsuzo În cazul în care un stat membru consideră că o astfel de încălcare a dreptului său la un proces echitabil este justificată de faptul că anumite elemente de fapt care au făcut obiectul unor hotărâri judecătorești definitive au fost puse sub semnul întrebării [art. 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999] [art. 6 alineatul (1) ]. Reclamanții erau coproprietari ai unui teren care, în 1991, a făcut obiectul unei măsuri de sechestru fără despăgubiri din partea Ministerului Apărării. În 1996, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire pentru exproprierea de facto a terenului lor, indicând faptul că terenul lor fusese ocupat din 1991 de Ministerul Apărării.

La rândul său, guvernul a estimat acțiunea reclamanților care au solicitat, indicând faptul că terenul în cauză nu a fost ocupat din 1991, ci din 1977. Instanțele au stabilit că terenul a fost ocupat din 1991 și au acordat despăgubiri reclamanților. Această decizie a fost confirmată de Curtea de Casație în 1998. În cadrul procedurilor suplimentare diligente ale recurentelor în 1999 în vederea obținerii unei despăgubiri suplimentare, Curtea de Casație a admis poziția autorităților care consideră că terenul în cauză a fost ocupat din 1977 și că, prin urmare, cererile suplimentare ale reclamanților erau prescrise. Solicitările suplimentare ale reclamanților au fost respinse în 2000 și 2001. Curtea Europeană a considerat că, revenind asupra unui punct al litigiului deja încheiat printr-o decizie definitivă în lipsa unui motiv valabil, instanțele interne încălcaseră principiul certitudinii juridice.

Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri & cheltuieli Total 000 EUR 35 000 EUR Plătit la 25/06/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă tuturor prejudiciilor. Prin urmare, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Tribunalul Curții Europene a fost tradus în limba turcă, trimis instanțelor superioare și autorităților în cauză și publicat pe site-ul oficial al Ministerului de Justiție din Turcia (www.inhak-bb.adalet.gov.tr ) Autoritățile turce consideră că problema descoperită de această cauză este de natură izolată și că publicarea și difuzarea hotărârii Curții sunt măsuri suficiente pentru a preveni noi încălcări similare.

Prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)274 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Gög, Kolsuzoğlu et Agbayır contre Turquie (Requêtes n os 10332/02 et 25805/02, arrêt du 24/01/2008, définitif le 24/04/2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au principe de sécurité juridique par les tribunaux nationaux (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)274 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Gög, Kolsuzoğlu et Agbayır contre Turquie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit des requérants à un procès équitable en raison en raison de la remise en question de certains éléments de fait ayant fait l’objet de décisions judiciaires définitives (violation de l’article 6, paragraphe 1). Les requérants étaient copropriétaires d’un terrain qui, en 1991, a fait l’objet d’une mesure de saisie sans indemnisation par le Ministère de la Défense. En 1996, les requérants ont intenté une action en indemnisation pour expropriation de facto de leur terrain, indiquant que leur terrain avait été occupé depuis 1991 par le Ministère de la Défense.

Le gouvernement pour sa part a estimé l’action des requérants prescrite, indiquant que le terrain en question était occupé non pas depuis 1991 mais depuis 1977. Les tribunaux ont établi que le terrain avait été occupé depuis 1991 et ont octroyé une indemnisation aux requérants. Cette décision a été confirmée par la Cour de cassation en 1998. Dans le cadre de procédures additionnelles diligentées par les requérants en 1999 en vue d’obtenir une indemnisation complémentaire, la Cour de cassation a fait droit à la position des autorités estimant que le terrain en question avait été occupé depuis 1977 et que par conséquent les demandes additionnelles des requérants étaient prescrites.

Les demandes additionnelles des requérants ont été rejetées en 2000 et 2001. La Cour européenne a estimé qu’en revenant sur un point du litige déjà tranché par une décision définitive en l’absence de motif valable, les juridictions internes avaient enfreint le principe de sécurité juridique. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 35 000 EUR 35 000 EUR Payé le 25/06/2008 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé aux requérants une satisfaction équitable tous préjudices confondus. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en turc, envoyé aux juridictions supérieures et autorités concernées, et publié sur le site officiel du Ministère turc de la Justice ( www.inhak-bb.adalet.gov.tr ). Les autorités turques estiment que le problème révélé par cette affaire est de nature isolée et que la publication et diffusion de l’arrêt de la Cour sont des mesures suffisantes pour prévenir de nouvelles violations similaires. Par conséquent aucune autre mesure générale ne semble nécessaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est nécessaire, hormis le paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.